Patru lucruri am sa va mai spun...

1. Am fost la Roger Waters. Vai! Vai! Vai! Cum a fost!!! Nu mi-am revenit nici acum. N-am cuvinte sa descriu cum m-am simtit si cum a fost. N-am! Si daca as avea, n-ar merita sa fie mentionate pe un amarat de blog. Un singur lucru am de obiectat. Asta merita mentionat, ca doar highsictirelul pentru asta a fost conceput. Daca in viata reala sunt o minunatie de om, aici e locul unde-mi permit sa arunc cu cacat in toate directiile. Asa, ce ziceam? Da! Roger Waters, concert... Da. Daca nu veneau toti taranii pentru ca au auzit ei ca Roger Waters e cool, probabil ca ar fi fost mult mai bine pentru mine si pentru ceilalti oameni care chiar apreciaza muzica Pink Floyd-iana. Si daca 90% dintre ei n-ar fi venit cu telefoane si cu aparate foto ca sa imortalizeze fiecare moment, ar fi fost si mai bine.

2. Unii oameni au o viata atat de plictisitoare si in loc sa faca ceva creativ si productiv pentru sufletul lor, in loc sa se relaxeze si sa se bucure de viata si de oameni, isi pierd timpul mahalagindu-se si jignind. Si oamenii astia se dau ei insisi exemplu de oameni corecti, educati si respectuosi. Asta in timp ce-ti explica cat esti tu de prost si de nesimtit si cat de mult meriti tu sa fii ignorat si evitat, tocmai pentru ca ei au bun simt si pentru ca asa au fost educati. Si ei asteapta de la tine ceea ce ei nu ar putea sa-ti ofere tie niciodata. Si eu incerc sa-i inteleg si sa nu ma supar. Pe cuvant! Cum ai putea sa te superi si sa te pui la mintea unui om cu minte de gasca, care nu stie alt mod de a-ti vorbi decat mahalagindu-se cu tine si jignindu-te, cum ai putea sa te superi pe un om care are sistemul de valori la pamant si cum sa te superi pe un om care n-o sa inteleaga niciodata cat este de limitat?! N-ai cum!

3. Prima dragoste nu se uita niciodata. L-am revazut zilele trecute pe baiatul ala frumos cu ochi albastri si cu gene de fetita care mi-a succit mintile in tinerete. Cat de indragostita am mai fost. A tinut 2 veri. Ne intalneam doar in vacanta. Desi au trecut mai bine de 10 ani, cand l-am vazut mi-a stat inima-n loc si am simtit ditamai craterul in stomac. Sunt frumoase amintirile astea.

4. Sunt biciclista. Dupa 2 luni in care, impreuna cu Pletosenia, m-am uitat dupa biciclete, in sfarsit am intrat in posesia uneia. Buget 600 de lei. Pretentii de diva: pliabila, roti de 20', sa fie cu viteze. Ciuciu! Nu exista cu viteze pliabila la banii astia. Ne-am uitat peste tot. Pana la urma m-am hotarat la una fara viteze. Urma sa mi-o cumpar, cand ma suna Domnul T. sa-mi spuna ca a vazut el nu stiu unde, la super oferta, 450 de lei, roti de 20', pliabila, 6 viteze, faruri si tot tacamul si ca se duce sa mi-o ia pana nu se termina. Si asa m-am facut cu bicicleta de 8 milioane luata de Domnul T. cu 4 jumate, dupa ce mi-am batut capul luni de zile. Cine n-are un Domn T., sa-si cumpere.

Atat am avut de spus!

Nu gasesc niciun titlu, dar e cu Domnul T.

De cand m-am mutat la noua casa sunt saraca. Noroc cu pletosenia ca imi mai cumpara chestii, ca altfel eram saraca lipita. Insa supararea mea cea mai mare este ca am ajuns din cea care-i dadea bani Domnului T., sa fiu cea care ia bani de la el. Si pentru ca salariul lui este cam la jumatatea salariului meu, a inceput sa faca tot felul de manevre ca sa ma poata ajuta. Face lucrari individuale la el la serviciu, mai repara cate-o piesa stricata pe care-o vinde, mai gaseste cate-o bobina din care scoate cuprul si-l vinde. Este atat de simpatic! Ma induioseaza si-mi vine sa-l strang in brate si sa nu-i mai dau drumul niciodata. Atat de drag imi este. Imi aduce mereu cate un pachetel cu ce are el prin gradina, iar eu cand mai fac cate ceva bun de mancare ii pastrez si lui, sau cand cumpara pletosenia ceva mai deosebit de mancat, din partea mea ii pastrez si Domnului T. Macar atat sa fac si eu pentru el daca mai mult nu pot.

A venit intr-o zi la mine, cand nu eram acasa, ca sa-mi monteze niste prize. Pe seara m-a sunat ca sa ma intrebe cum traiesc eu doar cu un pateu stricat si cu o rosie in frigider? Probabil ca a incercat sa manance din pateu din moment ce si-a dat seama ca e stricat. Asa am realizat ca Domnul T. a facut foamea cat a stat la mine. De atunci am grija ca de fiecare data cand vine sa aiba ce manca. Si de fiecare data cand vine, rade tot. Daca sunt acolo, se sfieste, ii este rusine ca-l vad. Daca nu sunt, nu conteaza. Desface tot, gusta tot, daca-i place prea mult, termina.

Zilele trecute a avut loc, in fata casei mele, pe strada, un moment foarte emotionant intre mine si Domnul T. I-am cerut bani. El scoate portofelul din buzunar, il deschide, scoate toti banii din portofel, adica un teanc cu 3 bancnote de 1 leu si mi-i intinde. Evident ca nu i-am luat, dar gestul lui a fost nemarginit de frumos. Cum sa nu-l iubesti?! Cum?

Daca ar avea toti oamenii un Domn T. in viata lor, ar fi niste oameni foarte fericiti! Caci eu sunt.

Piua

M-am gandit eu, asa, sa fac o pauza, caci prea m-am expus p'acia. Ma gandeam sa sterg (expunerile), dar poate ca intr-o zi o sa am chef sa recitesc, sa-mi reamintesc, sa rad in hohote sau sa ma enervez citind. Poate ca le voi da link copiilor mei dupa ce vor implini 18 ani ca sa vada ce nebuna era mama lor in tinerete.

De acum incolo ori nu mai scriu, ori scriu doar chestii dragute. Despre Domnul T., despre noua mea casa in care am 2 periute de dinti, despre pletosenia minunata care mi-a iesit in cale si despre cum: imi personalizeaza pahare, ma plimba cu motoretele, imi accepta cacaturile, imi spune ca ma iubeste, ma asteapta intr-un rond oarecare de pe centura ca sa ma vada pret de 1 minut, constient fiind ca sunt sanse ca eu sa evit centura.

Vai, vai, vai! Eu nu am de ce sa mai inabus din domeniul constientului in subconstient imagini, dorinte care contrazic constiinta mea morala. Imi vine sa urlu. Imi lipseste in continuare ceva desi am tot ce-mi lipseste.

Oare nu stiu sa fiu fericita?

Gata! Piua! Sictirelul intra in vacanta nedetereminata.

Ma duc sa-mi tratez agresivitatea si scandalageala! Imi vine sa vomit. Nu stiu daca de la mancare sau de la...

Hai sictir!

Didi

Necuvantatoarele mele s-au inmultit acum o luna cu o noua specie plina de personalitate.
Dili, pisica mea virgina, mi-a facut o supriza extrem de placuta. A fatat. UN PUI! Adevarul e ca era ciudat ca o pisica precum Dili sa fete si ea ca toate pisicile, mai multi pui odata. Ea a facut doar unul. Unul si bun.

Este fetita, o cheama Didi, si dintr-o mama cu ochii verzi si un tata cu... ochii verzi, a iesit un pui cu ochi albastri. Este cat un pachet de tigari si este foarte galagioasa. O iei in brate, miauna. O duci in cutiuta ei, miauna. Ii dai mancare, miauna. Ii dau apa, miauna. Eu daca as fi un pui mic cu ochi albastri, as obosi la un moment dat sa tot miaun. Cat sa miaun? Nu e ca si cum m-ar intelege cineva. Bineinteles, nu se putea ca puiul lui Dili sa nu aibe o personalitate la fel de puternica precum a ma-sii.

Ieri, cand udam in gradina, nu voia sub niciun chip sa iasa din sfera stropitorii. Era una cu pamantul si cu apa. Cred ca intentia ei era sa ma ajute. Isi baga capul in toate canile de pe masa. Daca nu esti atent, te musca de dejtele de la picioare, daca stai pe loc, se suie pe laba piciorului si sta acolo cumintica in timp ce miauna de rasuna toata curtea.

Didi e geniala. Este atat de mica, de pufoasa, de agitata, de frumoasa, de ghidusa incat nu pot sa nu o tin decat in brate. Ma rog, in palma. Palma care este capsata toata. Caci este o animala feroce. Musca tot ce prinde.

Va las cu cateva poze. Nu ca-i a mea, facuta de Dili, dar eu n-am vazut pisic maindanez mai simpatic decat asta:

Kung fu Didi

Sol meit

Eu mi-am gasit sufletul pereche.

Este un om minunat. Am o gramada de oameni minunati in jur pe care-i iubesc neconditionat, insa omul asta este aparte. In prezenta lui sunt Florentina, libera, fara armura si zeci de pistoale incarcate, gata de atac. Nu-mi este rusine sa fiu eu cand sunt cu el. Pot sa si plang cand sunt cu el, caci imi promite de fiecare data ca nu mai spune la nimeni. Omul asta are grija de mine. Si eu de el. Iar eu cu omul asta impart totul. Casa lui este casa noastra, cartile lui sunt cartile noastre, hainele lui sunt hainele noastre, visele lui sunt visele noastre, bucuriile lui sunt bucuriile noastre, supararile lui sunt supararile noastre. Si invers.

Omul asta nu se supara daca nu-i raspund la telefon o zi intreaga si-l sun abia seara. Intelege ca eu sunt o vaca ordinara cateodata. Si nu se supara nici daca sunt nervoasa si-mi vars nervii pe el. Atat de minunat e.

Si stiu ca omul asta n-o sa ma dezamageasca niciodata. Un astfel de om nu iti este dat sa-l gasesti decat o data-n viata. Si eu l-am gasit. Si el m-a gasit pe mine. Si a trecut prin multe pana sa ajunga la mine. Dar a spus ca a meritat efortul.

Am stabilit impreuna cu acest om ca daca unul dintre noi ar fi fost barbat, am fi format cuplul perfect. Dar cum amandurora ne plac barbatii, ne multumim sa fim prietene. Si nu-i putin lucru sa ai prieteni d'astia.

O data-n viata!

Domnul T. si grota

Acum ca a venit caldura si natura a prins viata, mi-am permis sa fac publica grota Domnului T. I-a pus si floricele si o bancuta in fata  sa stea linistit ca s-o contemple. Ia uitati cum sta el pios si dragalas pe bancuta, cu sapca langa el, caci un domn nu sta in fata unei grote niciodata cu capul acoperit.

Aasdar, Domnul. T va invita cu mic, cu mare in pelerinaj la el la conac. Pe toti. In timpul pelerinajului aveti acces la butoiul piscina din curte, daca vreti sa va trageti sufletul aveti sezlonguri buturugi, daca va este sete puteti bea apa din putul cel ornamental. Totul ca sa va simtiti bine.

Astea-s vorbele lui, nu ale mele.

Va asteptam!

Factura mare

Am cunoscut acest individ si-am zis ca n-o sa scriu despre el. Dar nu am cum! Si-a facut un loc binemeritat pe highsictrel.

Sa incep deci. Baiat frumos... nu prea, caci mie nu-mi plac baietii frumosi. Desi ar trebui sa-mi placa, caci astia uratii prea sunt frustrati. Sa continuam, baiet urat da' desteeeept! Cel putin la prima vedere. Si avea plete. Si ce bine ne mai simteam noi. Si ce mai vorbeam toata ziua. Si ce ne mai completam. Si ce mai radeam. Cand vorbeam cu el ma simteam de parca as vorbi cu celalalt eu. Si ne minunam amandoi si nu intelegeam ce este cu chimia asta. Dar ce mai conta? Eu mai ca aveam putin si scriam pe blog ca m-am reindragostit. Din ultima indragosteala am iesit. Si sunt fericita ca am iesit, mai ales ca individul era un... sa nu-l jignesc ca poate mai arunca vreun ochi pe aici.

Sa revenim. Asa! Mai aveam putin si scriam pe blog ca m-am reindragostit, atat de dragut era tot ce mi se intampla. Dar de vreme ce am antecedente impresionante, am zis sa nu ma avant prea tare. Si numai bine am facut caci individul ma suna intr-o zi ca sa-mi spuna cat de minunata sunt eu, cat de bla bla bla, dar ca el abia ce a iesit dintr-o relatie si ca are multe chestii sa-si rezolve pana sa fie capabil de o alta relatie. Eu nu tineam mortis sa am o relatie cu el si cred ca nu i-am dat nicio clipa asta de inteles. Nu ca as fi eu aia capabila de o relatie, dar fie, era filmul lui, nu al meu. Si nici n-am stat sa-i explic. Am zis... ok! Incerc sa te inteleg, n-o sa te mai caut, n-o sa te mai vreau, cauta-ma tu cand te aduni. Si culmea, n-am fost trista. Dar deloc. Si chiar aveam o gram de respect pentru omul asta. Macar mi-a zis un "nu" frumos iar eu am inteles ca e "nu" fara sa ma supar, frustrez sau invinovatesc.

Si dragutul de el, om la treij'de' ani, m-a cautat cam dupa o saptamana de la eveniment. Mi-a stat inima-n loc cand am vazut pe telefon mesaj de la el. Mi-a trimis cel mai romantic mesaj ever: "Numarul asta este de vodafone?". Zic: "Da, de ce?". Zice: "Mi-a venit factura cam mare."


Hai sa radem in cor! Pe voci! Eu sunt solista. Si dirijorul. Si rad cel mai tare. Si va ajut si pe voi sa radeti.