Tuica

Am fost ocupata dom'le!!!
Nu, nu cu serviciul. Si nici cu scoala. Si nici cu baietii. Cu fetele nici atat!
Am fost ocupata cu mine.
In luna martie am fost la 2 dintre cele mai ravnite piese de teatru ale momentului:

- Egoistul cu Radu Beligan. Jos palaria in fata maestrului. Inca ma apuca toate emotiile din lume cand ma gandesc la el. Este rablagit fizic. Merge foarte greu, nu se poate ridica de pe scaun decat daca se sprijina de ceva sau este ajutat de cineva; intre acte, cand se stingea lumina, se vedeau siluete de oameni care il ajutau sa se schimbe, ridice, mute locatia scenica. Dar joaca extraordinar. Este incomparabil, inconfundabil, inegalabil. Impresionant. La sfarsit piesei, plangacioasa din mine si-a facut facut loc si a imprastiat niste lacrimi.
O piesa trista in esenta dar prezentata prin sarcasmul inconfundabil al lui Beligan, care a starnit hohote de ras prin randul celor din sala.

- Dineu cu prosti cu Horatiu Malaele si Serban Ionescu. Nu se compara cu Egoistul dar este o piesa foarte buna. Genuri diferite, actori diferiti... Oricum, a meritat fiecare banut. Am ras cu lacrimi de elefant.
Nu-s critic de teatru, doar mi-am exprimat parerea.

Tot in luna martie m-am si indragostit. Nu este nimic nou... mi se intampla in fiecare martie. Si de fiecare data imi trece pana in aprilie. Tocmai d'asta, el nu afla niciodata. Nu vreau sa-l dezamagesc in aprilie.

De curand a mai trecut un an de cand a mai trecut un an de anul trecut. Adica, a fost ziua aia cu multe urari de la multi ani, impliniri si bla bla bla-uri. Din diverse motive, am fost destul de nefericita. Nu m-a mai dezamagit niciodata atata lume intr-o perioada atat de scurta.
Asa ca, sigura concluzie pe care am putut s-o trag anul asta de ziua mea a fost ca nu mai beau niciodata tuica.