2012

Vai... ce an!!! Cate petreceri! Cata dragoste! Cata cearta! Cati oameni noi si frumosi in viata mea! Cate probleme! Cata liniste! Cati nervi! Cate momente frumoase! Cate depresii! Cate bucurii! Cate prostii! Cate emotii! Cate fire de par alb!

A fost un an frumos si bogat. Nu m-am plictisit nicio clipa. Le-am avut si le-am facut pe toate. 2013 o sa fie un an si mai bun. Stiu! Doar o sa merg la concert la Roger Waters. Asta este singurul plan pe care mi l-am facut pe 2013. In rest, ma astept la orice cacat!

Tragand o linie, a fost bine! Sunt impacata cu mine si cu oamenii din jurul meu.

Acum va las! Ma duc sa fac o prajitura, asa, ca de sfarsit de an, pentru cei dragi. Apoi o sa beau si-o sa fumez in jurul prajiturii alaturi de ei si-o sa ne aducem aminte de tampeniile pe care le-am facut in 2012, si-o sa avem discutii foarte interesante, si-o sa facem noi tampenii de care o sa radem peste cateva zile cand o sa ne uitam la filmuletele.

La multi ani!

Un sfert de secol,,,

Zilele trecute am implinit un sfert de secol... Douaj'cinci de ani de experiente.
Sunt exact acolo unde imi doresc sa fiu... in centrul universului, un punct mic si colorat.
N-am realizat nimic concret pana acum, dar sunt fericita. Nu-mi lipseste nimic din ceea ce ar trebui sa am la 25 de ani.
Sunt copila ploii si ma simt bine in pielea mea. Si e primavara. Si ma bucur de tot... Si vreau ca toata lumea sa fie fericita!!! Zilele astea nu mai sunt fata cu sictiru'.
Si acum o sa citez dintr-un mare clasic:

IRONIC, HA?! - Jake, Two and a Half Men

Realizari 2011

Prietenii noi, facultatea de teatru, petreceri desavarsite, emotii puternice, decizii importante, lucruri noi, mahmureli memorabile...
In mare parte, a fost un an complex.

Insa cea mai mare realizare a anului 2011 am avut-o cu cateva zile in urma, cand am constatat ca mi-au iesit fire de par alb.

Asadar, va urez La Multi Ani si fie ca 2012 sa va ofere cat mai multe fire de par alb!

Tuica

Am fost ocupata dom'le!!!
Nu, nu cu serviciul. Si nici cu scoala. Si nici cu baietii. Cu fetele nici atat!
Am fost ocupata cu mine.
In luna martie am fost la 2 dintre cele mai ravnite piese de teatru ale momentului:

- Egoistul cu Radu Beligan. Jos palaria in fata maestrului. Inca ma apuca toate emotiile din lume cand ma gandesc la el. Este rablagit fizic. Merge foarte greu, nu se poate ridica de pe scaun decat daca se sprijina de ceva sau este ajutat de cineva; intre acte, cand se stingea lumina, se vedeau siluete de oameni care il ajutau sa se schimbe, ridice, mute locatia scenica. Dar joaca extraordinar. Este incomparabil, inconfundabil, inegalabil. Impresionant. La sfarsit piesei, plangacioasa din mine si-a facut facut loc si a imprastiat niste lacrimi.
O piesa trista in esenta dar prezentata prin sarcasmul inconfundabil al lui Beligan, care a starnit hohote de ras prin randul celor din sala.

- Dineu cu prosti cu Horatiu Malaele si Serban Ionescu. Nu se compara cu Egoistul dar este o piesa foarte buna. Genuri diferite, actori diferiti... Oricum, a meritat fiecare banut. Am ras cu lacrimi de elefant.
Nu-s critic de teatru, doar mi-am exprimat parerea.

Tot in luna martie m-am si indragostit. Nu este nimic nou... mi se intampla in fiecare martie. Si de fiecare data imi trece pana in aprilie. Tocmai d'asta, el nu afla niciodata. Nu vreau sa-l dezamagesc in aprilie.

De curand a mai trecut un an de cand a mai trecut un an de anul trecut. Adica, a fost ziua aia cu multe urari de la multi ani, impliniri si bla bla bla-uri. Din diverse motive, am fost destul de nefericita. Nu m-a mai dezamagit niciodata atata lume intr-o perioada atat de scurta.
Asa ca, sigura concluzie pe care am putut s-o trag anul asta de ziua mea a fost ca nu mai beau niciodata tuica.