Eu am voie, deci si voi...
Cateodata sunt atat de proasta incat nu-mi vine sa cred ca este vorba despre mine. Nu inteleg cum de incape atata prostie intr-un om atat de mic. Ar trebui sa am 5 m si 500 de kg ca sa pot sa fac fata unor asemenea prostii. Si pentru ca nu incape atata prostie pe cat vreau eu sa duc, explodez. Si explodez la figurat, pe gura. Scot toate prostiile pe care le am si astfel fac loc altora. Sunt o maestra in arta prostiei. As putea tine traininguri si discursuri motivationale, cu sali pline de oameni, 24/24, 7 zile din 7. Ar fi motivationale pentru ca oamenii ar fi motivati sa vada ca prostiile lor nu sunt chiar asa de mari in comparatie cu ale mele.
Acum pe bune! Uitandu-ma in spate, lucru pe care-l fac foarte rar si asta pentru ca mi-e frica, vad o mare dira de cacat imprastiat. Se mai intrevede pe alocuri cate un rahatel frumos, cu forma decenta, da' am grija sa dau cu spatele si sa trec cu tractorul peste el.
Asa sunt eu! Nu am nimic concret, nimic palpabil, nimic facut pur si simplu. In momentele mele de luciditate maxima, tot prostii fac. Ca asa sunt eu. Cea mai mare proasta! Si daca tot sunt proasta, sa fiu pana la capat si sa va spun si voua.
Dar e ok, e bine sa mai fii si prost cateodata. Ca altfel ne-am plictisi si ne-am scalda in parfum de levantica in loc sa ne mocirlim in cacat. Care ar mai fi farmecul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu