"Fericirea este ca un dop in cur pe care poate sa-l scoata oricine". (mi-a trecut zilele trecute pe la urechi si n-are nicio legatura cu ce urmeaza)
Dupa ce am trecut de faza in care ma simteam ca un om mic, calcat in picioare de toti prostii, am realizat ca facand asta sunt mai proasta decat prostii carora le permit sa ma calce-n picioare. Nu, pe bune! Unii oameni nu pot mai mult. Nivelul lor de intelegere, intelepciune, inteligenta si bun simt este undeva la -3, pe cand eu ma situez undeva la etajul 80. Asa ca degeaba ma confrunt eu cu ignoranta, apatia si nesimtirea. Si degeaba incerc eu sa ma apropii de oameni de cacat, doar pentru ca mi se pare mie ca au ceva potential, stralucire sau pentru ca asa e etic, sa ma port frumos.
Eu de azi inainte nu mai am de ce sa mai fiu draguta cu cei care nu sunt draguti cu mine. Nu am de ce sa le suport nesimtirea si badaranismul (nu stiu daca exista termenul asta, dar vine de la "badaran") si nu am de ce sa ling unde scuipa altii. Atata timp cat eu ma port exemplar si voi nu, nu vad motivul pentru care sa ne mai pierdem vremea unii cu ceilalti.
Eu nu ma supar. Si va respect nivelul de inteligenta si superficialitatea. Numai ca, din respect pentru respectul pe care vi-l arat, am voie, ca atunci cand nu ma respectati, sa va ignor. Si daca perseverati in prostie si va am si in fata, sa-mi permit, cu o subtilitate si cu o finete aparte, sa va trimit la -3. Nu aveti ce cauta la etajul 80.
Se afișează postările cu eticheta sunt o frustrata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sunt o frustrata. Afișați toate postările
joi, 2 mai 2013
duminică, 3 februarie 2013
Coafura rezista...
... fix 2 saptamani. Sau 2 saptamani in cap.
Oricat de bun ar fi fixativul si stilistul, dupa 2 saptamani trebuie s-o stric. Neaparat! Cum as putea eu sa-mi pastrez o coafura cand parul meu trebuie sa stea cret si valvoi?! Imposibil! Intotdeauna revin la coafura mea naturala. Daca se incapataneaza sa reziste, o stric eu.
Si mor de ras cand ma gandesc ca sunt atat de inteligenta si ma port atat de prosteste. Si nu ma mai pot opri din ras. Rad de mine si de cat de copil sunt. Si ma bucur atat de mult ca pot sa rad! Si rad! Deci rad! Inca mai rad!
Sunt o nebuna! O nebuna care rade.
Nu sunt eu mai jos, da' e ca si cum as fi.
Oricat de bun ar fi fixativul si stilistul, dupa 2 saptamani trebuie s-o stric. Neaparat! Cum as putea eu sa-mi pastrez o coafura cand parul meu trebuie sa stea cret si valvoi?! Imposibil! Intotdeauna revin la coafura mea naturala. Daca se incapataneaza sa reziste, o stric eu.
Si mor de ras cand ma gandesc ca sunt atat de inteligenta si ma port atat de prosteste. Si nu ma mai pot opri din ras. Rad de mine si de cat de copil sunt. Si ma bucur atat de mult ca pot sa rad! Si rad! Deci rad! Inca mai rad!
Sunt o nebuna! O nebuna care rade.
Nu sunt eu mai jos, da' e ca si cum as fi.
joi, 17 ianuarie 2013
Eu nu...
...strivesc corola de minuni a lumii. Stai, nu era asta! Eu nu-s Blaga. As putea fi Blandiana. Ma regasesc in tot ce scrie ea. Da, daca as fi la fel de talentata, as scrie aceleasi poezii.
Sa revenim, deci!
Eu nu... stiu sa ma port cu barbatii pe care-i plac. Oricat m-as controla, la un moment dat tot imi sare tandara si dau cu mucii-n fasole. Ca-s dusa. Da... pot fi cea mai dragalasa, cea mai simpatica, cea mai intelegatoare, cea mai cea! Da, pot fi! Dar doar atat cat ma tine rabdarea. Dupa ce-mi pierd rabdarea, crestetul capului meu este invaluit de tensiune si reactionez impulsiv. Ca asa am fost, asa sunt si, probabil, ca asa voi fi intotdeauna. Si nu ma port asa doar cu barbatii pe care-i plac, ci cu majoritatea oamenilor apropiati mie. Numai ca oamenii apropiati ma inteleg (doar imi place sa cred asta) si depasesc momentul, pentru ca sunt obisnuiti cu mine si ma iubesc oricum. Caci eu sunt un om extraordinar pana sa apuc sa ma enervez. Dar barbatii fug dupa ce imi vad "partea intunecata". Ori fug, ori raman si ma divinizeaza in continuare fara drept la replica. Dar eu nu am nevoie nici de fugari, nici de milogi. Nu am nevoie de un barbat care sa fuga la prima mea reactie impulsiva... sau a 2-a, sau a 3-a s.a.m.d., sau care sa atarne ca o leguma fleoscaita de mine fara sa ma contrazica si sa ma aprobe cu totul facandu-ma sa ajung ma plictisesc. Eu am nevoie de un barbat care sa ma infrunte, sa ma certe, sa ma contrazica, sa-si argumenteze punctul lui de vedere si sa-l contraargumenteze pe al meu si sa ramana cu mine oricum as fi, pentru ca, in rest, sunt minunata! Si la urma urmei, partea intunecata apare doar atunci cand imi pasa de persoana catre care mi-o indrept. Cred ca un om ca asta are nevoie de o inteligenta aparte.Varsta, inaltimea, culoarea si lungimea parului, ochii, greutatea... sunt irelevante.
Si pana cand o sa apara omul asta cu inteligenta aparte, care sa ma inteleaga si care sa ma suporte, o sa-mi vad in continuare de viata mea perfect de artistica. Si dupa ce o sa apara, o sa-mi vad de viata mea perfect de artistica in paralel cu el. Pentru ca eu sunt talentata. Cand iti spune D-na Voicu asta, ea care din "prost" nu scoate pe nimeni, inseamna ca chiar asa este.
Sa revenim, deci!
Eu nu... stiu sa ma port cu barbatii pe care-i plac. Oricat m-as controla, la un moment dat tot imi sare tandara si dau cu mucii-n fasole. Ca-s dusa. Da... pot fi cea mai dragalasa, cea mai simpatica, cea mai intelegatoare, cea mai cea! Da, pot fi! Dar doar atat cat ma tine rabdarea. Dupa ce-mi pierd rabdarea, crestetul capului meu este invaluit de tensiune si reactionez impulsiv. Ca asa am fost, asa sunt si, probabil, ca asa voi fi intotdeauna. Si nu ma port asa doar cu barbatii pe care-i plac, ci cu majoritatea oamenilor apropiati mie. Numai ca oamenii apropiati ma inteleg (doar imi place sa cred asta) si depasesc momentul, pentru ca sunt obisnuiti cu mine si ma iubesc oricum. Caci eu sunt un om extraordinar pana sa apuc sa ma enervez. Dar barbatii fug dupa ce imi vad "partea intunecata". Ori fug, ori raman si ma divinizeaza in continuare fara drept la replica. Dar eu nu am nevoie nici de fugari, nici de milogi. Nu am nevoie de un barbat care sa fuga la prima mea reactie impulsiva... sau a 2-a, sau a 3-a s.a.m.d., sau care sa atarne ca o leguma fleoscaita de mine fara sa ma contrazica si sa ma aprobe cu totul facandu-ma sa ajung ma plictisesc. Eu am nevoie de un barbat care sa ma infrunte, sa ma certe, sa ma contrazica, sa-si argumenteze punctul lui de vedere si sa-l contraargumenteze pe al meu si sa ramana cu mine oricum as fi, pentru ca, in rest, sunt minunata! Si la urma urmei, partea intunecata apare doar atunci cand imi pasa de persoana catre care mi-o indrept. Cred ca un om ca asta are nevoie de o inteligenta aparte.Varsta, inaltimea, culoarea si lungimea parului, ochii, greutatea... sunt irelevante.
Si pana cand o sa apara omul asta cu inteligenta aparte, care sa ma inteleaga si care sa ma suporte, o sa-mi vad in continuare de viata mea perfect de artistica. Si dupa ce o sa apara, o sa-mi vad de viata mea perfect de artistica in paralel cu el. Pentru ca eu sunt talentata. Cand iti spune D-na Voicu asta, ea care din "prost" nu scoate pe nimeni, inseamna ca chiar asa este.
luni, 7 ianuarie 2013
Keep... moving, and moving, and moving... Fuck!
Frumos cover, n-am ce zice. Da' nu inteleg ce cauta ala de danseaza ca turbatu' cha-cha si breakdance in mijlocul scenei. Parca prea topaie. Penibil!
In rest, nu exista melodie pe pamantul asta care sa exprime mai bine ce simt eu zilele astea.
In rest, nu exista melodie pe pamantul asta care sa exprime mai bine ce simt eu zilele astea.
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
Vraiste alambicata presarata cu harababura si cacat
Mdea... Uitandu-ma in urma pe highsictirel, am constatat ca in 90% dintre postari folosesc cuvantul "cacat". Oare asta ma face obscena?! Sau gretoasa?!
Desi nu imi mai vad capul de treaba si de ganduri, am chef sa scriu. Nu stiu ce mi se intampla.
Si e in capul meu o vraiste harababuroasa si alambicata plina de cacat (cu riscul de a parea din nou obscena... sau gretoasa) de nu mai stiu cum s-o scot la capat.
Probabil ca singura persoana care ma poate salva in acest moment este un medic psihiatru. Sau nu! Ma tratez singura.
Am reinceput sa citesc. Mult! Desi nu am timp. Si ma rog in fiecare zi. Si am o caruta de comenzi pentru crosetaturi carora nu le mai fac fata. Si vine martisorul iar eu nu o sa apuc sa termin comenzile ca sa ma apuc de martisoare. Probabil ca va trebui sa angajez pe cineva care sa croseteze pentru mine in timp ce eu o sa fiu toata ziua la repetitii cehoviene si la giob blou, unde devine din ce in ce mai insuportabil de placut. Caci nu stiu ce se intampla, dar se intampla chestii dubioase. Prea dubioase!
Iar eu sunt o apucata plina de incertitudini si cacat care intra din cacat in cacat. Si nu stiu daca pot sa ma mai spal. Si nu ma baga nimeni, intru singura. Ca asa imi place mie, complicat.
Pana acum un an pe vremea asta pierdeam noptile si zilele prin cluburi si prin baruri, si cunosteam pe toata lumea si toata lumea ma cunostea pe mine. Uneori mergeam si singura, ca oricum stiam ca dau acolo de cineva cunoscut. Dar ceva s-a intamplat. Nu mai am chef de oamenii aia si de locurile alea. Da' deloc!
Si zilele trecute ma intrebam de ce toata lumea pe care o cunosc cunoaste lume pe care eu o cunosc, fara sa am habar ca se cunosc intre ei. E normal sa mai fie coincidente d'astea, da' la mine sunt prea multe. Dupa ce am gandit putin, mi-am dat seama ca se intampla asta deoarece cunosc prea multi oameni. Si cam toti din aceeasi sfera si cerc vicios.
Si ma bucur cand pierd noptile cu Steluta stand de vorba si crosetand, cand ma intalnesc cu Doina si cu Adi de fiecare data in acelasi loc, dar cu fiecare-n locuri diferite, si cand stau o zi intreaga in atelierul Nicoletei vopsind marginile ramelor cu vopsea maro. Si ma bucur de psicho-Iulia, de printesa Mojoiu, de Bloody Mary, de Nita Hac si de restul.
Si cred ca eman prea multa secsualitate. Las in urma mea parfum de "fute-ma". Altfel nu-mi explic evenimentele din ultima vreme. Daca as fi dat curs la toate, acum as fi fost curva. Dar eu decat sa fiu curva, prefer sa atarn spanzurata si indragostita de o iluzie cu par balai care are nasul infundat si sa imi gasesc consolarea intr-o iluzie cu figura paterna care mi-a simtit mirosul.
Nu, nu pot sa ma tratez singura!
Desi nu imi mai vad capul de treaba si de ganduri, am chef sa scriu. Nu stiu ce mi se intampla.
Si e in capul meu o vraiste harababuroasa si alambicata plina de cacat (cu riscul de a parea din nou obscena... sau gretoasa) de nu mai stiu cum s-o scot la capat.
Probabil ca singura persoana care ma poate salva in acest moment este un medic psihiatru. Sau nu! Ma tratez singura.
Am reinceput sa citesc. Mult! Desi nu am timp. Si ma rog in fiecare zi. Si am o caruta de comenzi pentru crosetaturi carora nu le mai fac fata. Si vine martisorul iar eu nu o sa apuc sa termin comenzile ca sa ma apuc de martisoare. Probabil ca va trebui sa angajez pe cineva care sa croseteze pentru mine in timp ce eu o sa fiu toata ziua la repetitii cehoviene si la giob blou, unde devine din ce in ce mai insuportabil de placut. Caci nu stiu ce se intampla, dar se intampla chestii dubioase. Prea dubioase!
Iar eu sunt o apucata plina de incertitudini si cacat care intra din cacat in cacat. Si nu stiu daca pot sa ma mai spal. Si nu ma baga nimeni, intru singura. Ca asa imi place mie, complicat.
Pana acum un an pe vremea asta pierdeam noptile si zilele prin cluburi si prin baruri, si cunosteam pe toata lumea si toata lumea ma cunostea pe mine. Uneori mergeam si singura, ca oricum stiam ca dau acolo de cineva cunoscut. Dar ceva s-a intamplat. Nu mai am chef de oamenii aia si de locurile alea. Da' deloc!
Si zilele trecute ma intrebam de ce toata lumea pe care o cunosc cunoaste lume pe care eu o cunosc, fara sa am habar ca se cunosc intre ei. E normal sa mai fie coincidente d'astea, da' la mine sunt prea multe. Dupa ce am gandit putin, mi-am dat seama ca se intampla asta deoarece cunosc prea multi oameni. Si cam toti din aceeasi sfera si cerc vicios.
Si ma bucur cand pierd noptile cu Steluta stand de vorba si crosetand, cand ma intalnesc cu Doina si cu Adi de fiecare data in acelasi loc, dar cu fiecare-n locuri diferite, si cand stau o zi intreaga in atelierul Nicoletei vopsind marginile ramelor cu vopsea maro. Si ma bucur de psicho-Iulia, de printesa Mojoiu, de Bloody Mary, de Nita Hac si de restul.
Si cred ca eman prea multa secsualitate. Las in urma mea parfum de "fute-ma". Altfel nu-mi explic evenimentele din ultima vreme. Daca as fi dat curs la toate, acum as fi fost curva. Dar eu decat sa fiu curva, prefer sa atarn spanzurata si indragostita de o iluzie cu par balai care are nasul infundat si sa imi gasesc consolarea intr-o iluzie cu figura paterna care mi-a simtit mirosul.
Nu, nu pot sa ma tratez singura!
joi, 3 ianuarie 2013
Fericirea de a fi nefericit
Acum ceva timp am vazut un interviu foarte emotionant de-al lui Marin Moraru. Si de fiecare data cand ma gandesc la fericire, imi aduc aminte de vorbele lui:
Eu sunt fericita atunci cand:
1 - iubesc si sunt iubita;
2 - il vad pe Domnul T.;
3 - vad ca am intotdeauna pe umarul cui sa plang atunci cand sunt nefericita;
4 - sunt la cursurile de Actorie;
5 - pot sa-mi rezerv o seara numai pentru mine; seara in care sa stau cu mine, sa gandesc numai pentru mine, sa ascult Pink Floyd la maxim, sa fumez in pat si sa ma bucur de mine si de ceea ce sunt;
6 - vad ca sunt inconjurata de oameni extraordinari;
7 - sunt pe o scena, in fata lumii;
8 - imi este apreciata munca;
9 - pot sa ajut pe cineva;
10 - ma gandesc la ziua de maine.
Si cu toate astea, stau pe palier. Ori nu stiu ce este fericirea deoarece sunt intr-o continua fericire, ori imi lipseste punctul 1. Si cred ca daca l-as avea, tot pe palier as sta. Pentru ca s-ar mari lista si probabil ca punctul 1 ar ajunge pe locul 2 fiind inlocuit de alta fericire. Daca am fi in permanenta fericiti, n-am mai cunoaste nefericirea si in consecinta nu ne-am da seama ca suntem fericiti. La fel cum, daca am fi in permanenta nefericiti, ne-am consuma si ne-am stinge usor. Avem nevoie de un palier care sa ne mentina pe linia de plutire.
Mi-a spus cineva de curand ca "Fericirea este ceva rar. Ca vinul bun. Daca tot vinul ar fi bun, am bea apa de la chiuveta si am rugini".
Da, stiu! Sunt o handicapata emotionala! Multumesc!
Si sunt fericita in nefericirea mea de pe palier!
Punct!
Eu sunt fericita atunci cand:
1 - iubesc si sunt iubita;
2 - il vad pe Domnul T.;
3 - vad ca am intotdeauna pe umarul cui sa plang atunci cand sunt nefericita;
4 - sunt la cursurile de Actorie;
5 - pot sa-mi rezerv o seara numai pentru mine; seara in care sa stau cu mine, sa gandesc numai pentru mine, sa ascult Pink Floyd la maxim, sa fumez in pat si sa ma bucur de mine si de ceea ce sunt;
6 - vad ca sunt inconjurata de oameni extraordinari;
7 - sunt pe o scena, in fata lumii;
8 - imi este apreciata munca;
9 - pot sa ajut pe cineva;
10 - ma gandesc la ziua de maine.
Si cu toate astea, stau pe palier. Ori nu stiu ce este fericirea deoarece sunt intr-o continua fericire, ori imi lipseste punctul 1. Si cred ca daca l-as avea, tot pe palier as sta. Pentru ca s-ar mari lista si probabil ca punctul 1 ar ajunge pe locul 2 fiind inlocuit de alta fericire. Daca am fi in permanenta fericiti, n-am mai cunoaste nefericirea si in consecinta nu ne-am da seama ca suntem fericiti. La fel cum, daca am fi in permanenta nefericiti, ne-am consuma si ne-am stinge usor. Avem nevoie de un palier care sa ne mentina pe linia de plutire.
Mi-a spus cineva de curand ca "Fericirea este ceva rar. Ca vinul bun. Daca tot vinul ar fi bun, am bea apa de la chiuveta si am rugini".
Da, stiu! Sunt o handicapata emotionala! Multumesc!
Si sunt fericita in nefericirea mea de pe palier!
Punct!
sâmbătă, 17 noiembrie 2012
Sunt aici!
Hello!!! Sunt aici!! Ma vedeti?! Vreau sa stam de vorba despre vremea de afara, despre stirile de la ora 5 si despre vedete autohtone, gen Bloda lu' Bote! Vreau sa ne uitam la Acces Direct si sa fim interesati de fiecare invitat de'al lu' Capatos! Vreau sa mancam carnati oltenesti la micul dejun si shaorma la cina. Vreau sa bem bere si sa ragaim si sa ne besem fara jena. Vreau sa nu ne certam niciodata si sa traim in pura armonie, fericiti, impliniti si multumiti cu viata noastra banala si neinteresanta!
Daca vreti si voi acelasi lucru, stiti unde ma gasiti.
Acesta este un mesaj, aproape, disperat. Stiu ca oamenii descrisi mai sus nu intra pe highsictirel, da' macar sa nu zic ca n-am incercat. Ca eu alta cale sa cunosc oameni normali nu stiu.
La revedere!
Daca vreti si voi acelasi lucru, stiti unde ma gasiti.
Acesta este un mesaj, aproape, disperat. Stiu ca oamenii descrisi mai sus nu intra pe highsictirel, da' macar sa nu zic ca n-am incercat. Ca eu alta cale sa cunosc oameni normali nu stiu.
La revedere!
miercuri, 14 noiembrie 2012
marți, 11 septembrie 2012
Back in business
Acu', dupa o perioada vara de pomina in care am constatat eronat ca "I have issues", ca "Ma fac eu mare", ca "VREAU!!! ACUM!!!", ca-s omul cu creta in buzunar care sta intr-un cerc si ca-s un "Cacat cu ochi", apogeul atingandu-l in momentul in care am dedus ca-s si proasta, m-am linistit.
E pe anotimpuri. Primavara sunt fericita, cea mai fericita. Vara sunt suparata pe viata. Da' suparata rau. Cred ca, de fapt, ma supara caldura. Toamna sunt linistita. Cea mai linistita! Iar iarna ma odihnesc.
Daca va uitati in urma pe highsictirel puteti observa asta.
Deci sunt ok! Asta in cazul in care se gandea cineva ca n-as fi.
E pe anotimpuri. Primavara sunt fericita, cea mai fericita. Vara sunt suparata pe viata. Da' suparata rau. Cred ca, de fapt, ma supara caldura. Toamna sunt linistita. Cea mai linistita! Iar iarna ma odihnesc.
Daca va uitati in urma pe highsictirel puteti observa asta.
Deci sunt ok! Asta in cazul in care se gandea cineva ca n-as fi.
luni, 10 septembrie 2012
Cateodata avem voie sa fim prosti...
Eu am voie, deci si voi...
Cateodata sunt atat de proasta incat nu-mi vine sa cred ca este vorba despre mine. Nu inteleg cum de incape atata prostie intr-un om atat de mic. Ar trebui sa am 5 m si 500 de kg ca sa pot sa fac fata unor asemenea prostii. Si pentru ca nu incape atata prostie pe cat vreau eu sa duc, explodez. Si explodez la figurat, pe gura. Scot toate prostiile pe care le am si astfel fac loc altora. Sunt o maestra in arta prostiei. As putea tine traininguri si discursuri motivationale, cu sali pline de oameni, 24/24, 7 zile din 7. Ar fi motivationale pentru ca oamenii ar fi motivati sa vada ca prostiile lor nu sunt chiar asa de mari in comparatie cu ale mele.
Acum pe bune! Uitandu-ma in spate, lucru pe care-l fac foarte rar si asta pentru ca mi-e frica, vad o mare dira de cacat imprastiat. Se mai intrevede pe alocuri cate un rahatel frumos, cu forma decenta, da' am grija sa dau cu spatele si sa trec cu tractorul peste el.
Asa sunt eu! Nu am nimic concret, nimic palpabil, nimic facut pur si simplu. In momentele mele de luciditate maxima, tot prostii fac. Ca asa sunt eu. Cea mai mare proasta! Si daca tot sunt proasta, sa fiu pana la capat si sa va spun si voua.
Dar e ok, e bine sa mai fii si prost cateodata. Ca altfel ne-am plictisi si ne-am scalda in parfum de levantica in loc sa ne mocirlim in cacat. Care ar mai fi farmecul?
Cateodata sunt atat de proasta incat nu-mi vine sa cred ca este vorba despre mine. Nu inteleg cum de incape atata prostie intr-un om atat de mic. Ar trebui sa am 5 m si 500 de kg ca sa pot sa fac fata unor asemenea prostii. Si pentru ca nu incape atata prostie pe cat vreau eu sa duc, explodez. Si explodez la figurat, pe gura. Scot toate prostiile pe care le am si astfel fac loc altora. Sunt o maestra in arta prostiei. As putea tine traininguri si discursuri motivationale, cu sali pline de oameni, 24/24, 7 zile din 7. Ar fi motivationale pentru ca oamenii ar fi motivati sa vada ca prostiile lor nu sunt chiar asa de mari in comparatie cu ale mele.
Acum pe bune! Uitandu-ma in spate, lucru pe care-l fac foarte rar si asta pentru ca mi-e frica, vad o mare dira de cacat imprastiat. Se mai intrevede pe alocuri cate un rahatel frumos, cu forma decenta, da' am grija sa dau cu spatele si sa trec cu tractorul peste el.
Asa sunt eu! Nu am nimic concret, nimic palpabil, nimic facut pur si simplu. In momentele mele de luciditate maxima, tot prostii fac. Ca asa sunt eu. Cea mai mare proasta! Si daca tot sunt proasta, sa fiu pana la capat si sa va spun si voua.
Dar e ok, e bine sa mai fii si prost cateodata. Ca altfel ne-am plictisi si ne-am scalda in parfum de levantica in loc sa ne mocirlim in cacat. Care ar mai fi farmecul?
luni, 18 iunie 2012
Cacat cu ochi...
Eu am ajuns la nefericita concluzie ca-s un cacat un ochi, nas, gura, maini, picioare, cur si ţîţi.Si am inteles si de ce sunt un om singuratic si nefericit uneori. Din cauza mea. Aroganta si sinceritatea mea debordante bat la cur toate intentiile mele bune si toate apucaturile mele filantropice. Unde mai pui ca merg si la Biserica in fiecare duminica si ca provin dintr-o familie cu cei mai morali si cumsecade oameni.
Nu-s un om care se apropie usor si nici un om de care sa se apropie usor cineva.
Ma enerveaza chestii care NU este NORMAL sa ma enerveze, ma enerveaza unii oameni cu care ma port ca un cur si este vizibil. Daca nu exprim prin vorbe, exprim prin expresia fetei. Si cand ma enerveaza ceva atat de tare, ceva care, bineinteles, n-ar trebui sa ma deranjeze si care, in mod normal, nu deranjeaza pe nimeni, incep sa scot porumbei pe gura. Porumbei priviti de persoana deranjanta cu o atitudine nu tocmai pozitiva. Si asa incepdiscutiile in contradictoriu (certurile). Uneori mai cedez, mai las garda jos, dar doar atunci cand simt ca persoana/persoanele nu merita atata osteneneala din partea mea, pentru ca oricum imi sunt inferioare si consider ca le fac un favor daca ma cobor atat de mult incat sa ma cert cu ele.
Iar evenimentele din ultimele zile m-au facut sa-mi analizez gandurile si apucaturile si sa constat ca eu n-as putea sa suport un om ca mine.
Nu-s un om care se apropie usor si nici un om de care sa se apropie usor cineva.
Ma enerveaza chestii care NU este NORMAL sa ma enerveze, ma enerveaza unii oameni cu care ma port ca un cur si este vizibil. Daca nu exprim prin vorbe, exprim prin expresia fetei. Si cand ma enerveaza ceva atat de tare, ceva care, bineinteles, n-ar trebui sa ma deranjeze si care, in mod normal, nu deranjeaza pe nimeni, incep sa scot porumbei pe gura. Porumbei priviti de persoana deranjanta cu o atitudine nu tocmai pozitiva. Si asa incep
Iar evenimentele din ultimele zile m-au facut sa-mi analizez gandurile si apucaturile si sa constat ca eu n-as putea sa suport un om ca mine.
duminică, 3 iunie 2012
VREAU!!! ACUM!!!
Nu cred ca exista om mai impulsiv decat mine. Eu cand vreau ceva, trebuie sa am. Nu am rabdare...
Daca vreau sa primesc pe cineva, ma apuc sa cersesc. Nu astept ordinea fireasca a lucrurilor.
Daca vreau sa-mi cumpar ceva si nu am bani, fac pe dracu'n patru si imi cumpar. Nu astept sa fac rost de bani.
Daca vreau sa atrag atentia cuiva, apai imi adun toate puterile si o atrag. Nu il las pe acel cineva sa ma remarce, pur si simplu.
Eu nu-s in stare sa las ordinea fireasca a lucrurilor sa mi se intample. Trebuie sa le precipitez, sa-mi bag coarnele si sa fac rahatul praf. Daca vreau ceva ACUM, trebuie sa fie ACUM. Altfel, ma enervez, si ma consum, si nu mai am liniste. Si trebuie sa am tot ce vreau, atunci cand vreau!!! Nu ma multumesc cu firimituri.
Sunt ca un copil razgaiat caruia nu ii cumpara ma-sa inghetata pentru ca a mancat deja prea multa. Si de draci, incepe sa urle, sa se tavaleasca si sa bata cu picioarele de pamant.
E tare greu sa fii in pielea mea...
Daca vreau sa primesc pe cineva, ma apuc sa cersesc. Nu astept ordinea fireasca a lucrurilor.
Daca vreau sa-mi cumpar ceva si nu am bani, fac pe dracu'n patru si imi cumpar. Nu astept sa fac rost de bani.
Daca vreau sa atrag atentia cuiva, apai imi adun toate puterile si o atrag. Nu il las pe acel cineva sa ma remarce, pur si simplu.
Eu nu-s in stare sa las ordinea fireasca a lucrurilor sa mi se intample. Trebuie sa le precipitez, sa-mi bag coarnele si sa fac rahatul praf. Daca vreau ceva ACUM, trebuie sa fie ACUM. Altfel, ma enervez, si ma consum, si nu mai am liniste. Si trebuie sa am tot ce vreau, atunci cand vreau!!! Nu ma multumesc cu firimituri.
Sunt ca un copil razgaiat caruia nu ii cumpara ma-sa inghetata pentru ca a mancat deja prea multa. Si de draci, incepe sa urle, sa se tavaleasca si sa bata cu picioarele de pamant.
E tare greu sa fii in pielea mea...
vineri, 4 mai 2012
I have issues
Stima mea pentru un barbat este direct proportionala cu parul lui din cap. Adica, cu cat il are mai lung, cu atat il respect, plac, indragesc mai mult.
Si cu cat este mai rebel, nemernic, imprastiat, inteligent si amuzant, cu atat simt nevoia sa ma apropii mai mult de el. Si nu e bine!
Sunt stresata! Nu am timp de nimic! Iar atunci cand am, apare altceva de facut. Si eu vreau sa le fac pe toate si sa le fac bine! Dar nu pot. Si este trist!
Si simt nevoia sa stau, pur si simplu. Am fost in Vama 4 zile. Si a fost frumos. Atat de frumos incat nu am simtit nevoia sa fac altceva decat sa meditez. Si am meditat mult. Si am stat. Si am dormit. Toate cele 4 zile. Si m-am bucurat de mini-vacanta mea linistita in care nu am simtit nevoia sa beau, sa dansez, sa vorbesc, sa leg prietenii noi si sa prind toate rasariturile. Si a fost bine! Sunt mandra de mine!
I have issues, I know!
P.S. In Vama este, pe zi ce trece, tot mai de CACAT! Oamenii misto de acolo s-au redus la 10%., daca nu mai putin. Si e trist. Nu ma simt confortabil sa merg pe strada si sa treaca pe langa mine doua pizde blonde intr-un Mercedes decapotabil. Nu ma simt confortabil sa stau la coada la clatite si in fata mea sa fie un grup de cocalari basiti impreuna cu pizdele lor impopotonate. Nu ma simt confortabil sa stau pe balcon si sa treaca prin fata lui un cocalar, conducator de Logan, cu manelele la maxim. Si nu ma simt confortabil sa ascult muzica house la Stuff! Trist!
Si cu cat este mai rebel, nemernic, imprastiat, inteligent si amuzant, cu atat simt nevoia sa ma apropii mai mult de el. Si nu e bine!
Sunt stresata! Nu am timp de nimic! Iar atunci cand am, apare altceva de facut. Si eu vreau sa le fac pe toate si sa le fac bine! Dar nu pot. Si este trist!
Si simt nevoia sa stau, pur si simplu. Am fost in Vama 4 zile. Si a fost frumos. Atat de frumos incat nu am simtit nevoia sa fac altceva decat sa meditez. Si am meditat mult. Si am stat. Si am dormit. Toate cele 4 zile. Si m-am bucurat de mini-vacanta mea linistita in care nu am simtit nevoia sa beau, sa dansez, sa vorbesc, sa leg prietenii noi si sa prind toate rasariturile. Si a fost bine! Sunt mandra de mine!
I have issues, I know!
P.S. In Vama este, pe zi ce trece, tot mai de CACAT! Oamenii misto de acolo s-au redus la 10%., daca nu mai putin. Si e trist. Nu ma simt confortabil sa merg pe strada si sa treaca pe langa mine doua pizde blonde intr-un Mercedes decapotabil. Nu ma simt confortabil sa stau la coada la clatite si in fata mea sa fie un grup de cocalari basiti impreuna cu pizdele lor impopotonate. Nu ma simt confortabil sa stau pe balcon si sa treaca prin fata lui un cocalar, conducator de Logan, cu manelele la maxim. Si nu ma simt confortabil sa ascult muzica house la Stuff! Trist!
luni, 14 februarie 2011
Too Much Love Will Kill You
Si cum m-am trezit eu azi, ca un copchil constiincios, la ora 9:00, am deschis TV-ul ca sa vad stirile in timp ce-mi fac tabieturile de dimineata. La stiri, pe langa crime si accidente, toata lumea era fericita ca astazi este Ziua Indragostitilor. Urari, petreceri, organizari, preturi, mizda-pasii. In weekend stirile au fost la fel. Am inchis TV-ul si m-am pus in fata calculatorului. Intru pe feisbuc, pagina plina de urari. Intru pe mess, toata lumea avea la status urari. Inchid mess-ul si deschid winamp-ul. Dau play si incepe sa cante melodia de mai jos.
In sfarsit, am zis, cineva tine si cu mine astazi!
Vreau sa le multumesc pe aceasta cale lui Freddie Mercury pentru aceasta melodie, mamei pentru ca m-a nascut, Domnului T. pentru ca-mi inveseleste fiecare clipa din viata, vecinilor pentru ca inca ma mai saluta pe strada, prietenilor pentru ca inca imi mai sunt prieteni si profesorilor de la facultate pentru ca m-au lasat repetenta!
Pentru indragostitii de azi, cele de mai jos:
In sfarsit, am zis, cineva tine si cu mine astazi!
Vreau sa le multumesc pe aceasta cale lui Freddie Mercury pentru aceasta melodie, mamei pentru ca m-a nascut, Domnului T. pentru ca-mi inveseleste fiecare clipa din viata, vecinilor pentru ca inca ma mai saluta pe strada, prietenilor pentru ca inca imi mai sunt prieteni si profesorilor de la facultate pentru ca m-au lasat repetenta!
Pentru indragostitii de azi, cele de mai jos:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)