Nu mai stiu nimic si nu mai simt nimic. Nu mai vreau nimic si nu mai cred nimic. Nici nu mai tremur si nici nu mai gandesc. Esti ceva ce mi-am dorit atat de mult timp incat ai ajuns sa stai inghesuit intr-un colt plin de praf in cutia mea cu dorinte. Esti lucrul cel mai ravnit si cel mai imposibil. Te-ai lipit cu aracet de fundul cutiei. Am incercat cu diluant, cu spaclul, cu apa, am spart cutia. Nu te-ai dezlipit. Am lipit-o la loc si am asezat peste tine noi dorinte. Te-am acoperit cu totul ca sa nu te mai vad. Te-am acoperit cu dorinte care ar fi trebuit sa te zdrobeasca, sa te striveasca, sa fii una cu aracetul. Te-am gadilat cu flori, cu vorbe frumoase. Ai praf pe tine. Abia te mai vad. Te-am sters. Acum te vad bine. Atat de bine incat imi vine sa arunc cutia cu tine in ea. Dar nu pot s-o arunc. Face parte din mine. Cutia. Cu tine lipit de ea.
Nu mai inteleg nimic...
Se afișează postările cu eticheta dragoste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dragoste. Afișați toate postările
marți, 9 aprilie 2013
marți, 2 aprilie 2013
O faptura minunata
Poate ca nu este cel mai inteligent om din lume, dar naivitatea si perlele pe care le scoate o fac o faptura minunata. Este atat de mititica si are niste ochi atat de blanzi incat am momente cand imi vine sa o iau in brate si sa nu-i mai dau drumul niciodata.
Imi pune cele mai tampite intrebari si ma enerveaza uneori prezenta ei. O reped si tip la ea atat de tare incat incepe sa planga. Si nu se mai opreste din plans cateva zile. Regret si imi cer iertare, insa faptul este deja consumat. Dar ea ma iarta, caci ma iubeste atat de mult incat nu poate sa stea suparata pe mine. Dragostea ce mi-o poarta vindeca orice rana.
Este un om simplu. De cele mai multe ori nu ma intelege. Si cu toate astea, este fericita atunci cand eu sunt fericita, plange si ea daca ma vede pe mine ca plang si n-are liniste daca ma vede suparata.
Vorbeste la telefon atat de tare incat am impresia ca persoana de la capatul firului o aude si fara telefon. Daca sunt prin preajma, se baga in cel mai indepartat coltisor ca sa nu ma deranjeze.
Cu ea nu vorbesc niciodata despre bani, despre acte, despre proiecte ce necesita bani. Nu se pricepe. Ii este teama sa-si dea cu parerea dar ma sustine din umbra la tot pasul.
Uneori am tendinta sa o judec ca nu a facut nimic ca sa evolueze. Nici macar telefon mobil nu vrea, ii este rusine, citez: "Mi-e rusine sa-l scot din geanta daca-mi suna pe strada." Cine sunt eu sa judec un om atat de frumos in simplitatea lui?! N-a avut niciodata rabdare sa vada un film cap-coada. Dar a spus ca daca as juca eu intr-unul, s-ar uita de mai multe ori.
Ii place sa stea cu mine, sa vorbim, sa ne plimbam. Desi sustine ca nu are nevoie de cadouri de la mine, lucrurile pe care i le daruiesc le pretuieste cel mai mult.
Nu-mi spune niciodata "bravo!" cand fac un lucru bun, dar cand vorbeste cu cineva despre mine, ii lucesc ochii si spune lucruri atat de frumoase... Iar eu, de fiecare data cand mi se intampla un lucru important, o anunt prima data pe ea pentru ca stiu ca se bucura mai mult decat mine.
Intradevar, nu prea o aduc in discutii. Dar mama mea este atat de pretioasa incat nu vorbesc cu oricine si orice despre ea.
Imi pune cele mai tampite intrebari si ma enerveaza uneori prezenta ei. O reped si tip la ea atat de tare incat incepe sa planga. Si nu se mai opreste din plans cateva zile. Regret si imi cer iertare, insa faptul este deja consumat. Dar ea ma iarta, caci ma iubeste atat de mult incat nu poate sa stea suparata pe mine. Dragostea ce mi-o poarta vindeca orice rana.
Este un om simplu. De cele mai multe ori nu ma intelege. Si cu toate astea, este fericita atunci cand eu sunt fericita, plange si ea daca ma vede pe mine ca plang si n-are liniste daca ma vede suparata.
Vorbeste la telefon atat de tare incat am impresia ca persoana de la capatul firului o aude si fara telefon. Daca sunt prin preajma, se baga in cel mai indepartat coltisor ca sa nu ma deranjeze.
Cu ea nu vorbesc niciodata despre bani, despre acte, despre proiecte ce necesita bani. Nu se pricepe. Ii este teama sa-si dea cu parerea dar ma sustine din umbra la tot pasul.
Uneori am tendinta sa o judec ca nu a facut nimic ca sa evolueze. Nici macar telefon mobil nu vrea, ii este rusine, citez: "Mi-e rusine sa-l scot din geanta daca-mi suna pe strada." Cine sunt eu sa judec un om atat de frumos in simplitatea lui?! N-a avut niciodata rabdare sa vada un film cap-coada. Dar a spus ca daca as juca eu intr-unul, s-ar uita de mai multe ori.
Ii place sa stea cu mine, sa vorbim, sa ne plimbam. Desi sustine ca nu are nevoie de cadouri de la mine, lucrurile pe care i le daruiesc le pretuieste cel mai mult.
Nu-mi spune niciodata "bravo!" cand fac un lucru bun, dar cand vorbeste cu cineva despre mine, ii lucesc ochii si spune lucruri atat de frumoase... Iar eu, de fiecare data cand mi se intampla un lucru important, o anunt prima data pe ea pentru ca stiu ca se bucura mai mult decat mine.
Intradevar, nu prea o aduc in discutii. Dar mama mea este atat de pretioasa incat nu vorbesc cu oricine si orice despre ea.
joi, 28 februarie 2013
Indragosteala de primavara
Eu primavara ma indragostesc. In fiecare primavara, Si-mi trece. Adica, imi trecea. De anul trecut am observat ca m-am maturizat, ca nu-mi mai trece la sfarsitul primaverii. Poate ca primavara trecuta a fost mai speciala. Poate ca eu am fost mai speciala primavara trecuta. Atat de speciala incat inca ma mai tine indragosteala aia de primavara trecuta. Primavara asta nu mai e nimic nou. Same old shit! Care ma tine si primavara, si vara, si toamna, si iarna. Dar e ok. Mie-mi place sa fiu indragostita. Daca n-as fi indragostita, n-as trai. M-as plictisi. Si mintea mi-ar fi limpede. Nu inspumata ca valurile marii, cum imi place mie. Si m-as plictisi. Ingrozitor! Dar e frumos! Si iarna asta am fost indragostita. Nu de om, de idee. Dar ideea s-a dus, omu' a ramas, dupa a fugit, iar s-a intors. M-a obosit! Nu mai vreau. E mai bine sa fii indragostit de cineva care nu te vrea. E cel mai bine! Mai putine batai de cap. A venit primavara si sunt indragostita. Sper ca anul asta sa-mi treaca pana la sfarsitul primaverii. Ca am treburi mai importante de facut decat sa fiu indragostita.
Trebuie sa ma maturizez cumva! Sa ma responsabilizez. Caci prea sunt ca o floricica cu multe responsabilitati. Doar stamina, pistilul si polenizarea sunt de mine.
O primavara frumoasa va doresc! Caci a mea presimt ca va fi.
Trebuie sa ma maturizez cumva! Sa ma responsabilizez. Caci prea sunt ca o floricica cu multe responsabilitati. Doar stamina, pistilul si polenizarea sunt de mine.
O primavara frumoasa va doresc! Caci a mea presimt ca va fi.
duminică, 17 februarie 2013
Gooool!
Eu cand am goluri in stomac, n-am goluri in stomac. Am prapastii si cratere in stomac. Si le umplu cu mancare.
duminică, 3 februarie 2013
Servetele
Azi am fost la Biserica. Nu mai fusesem de mult. Si cand a inceput preotul sa citeasca din Biblie, m-am cutremurat! Si am inceput sa plang. Nu voiam sa plang, insa nu ma puteam opri. Curgeau lacrimile siroaie, siroaie, siroaie... Servetele n-aveam. N-aveam decat manecile de la pulover. Si nu voiam sa plang pentru ca nu aveam cu ce sa ma sterg. Dar lacrimile tot curgeau, si curgeau, si curgeau... Si odata cu ele si mucii. Si a venit o babuta sa ma intrebe daca imi este rau. Pentru moment am uitat de lacrimi si de muci, si am zambit. Dupa care iar am inceput sa plang. Si am inceput sa plang atat de tare incat a mai venit odata babuta ca sa ma intrebe ce am. N-am mai putut sa zambesc si am iesit. Nu stiu cum am nimerit iesirea pentru ca nu mai vedeam nimic de lacrimi. Nici la masina nu stiu cum am ajuns. Ploua. Iubesc ploile. Mai mult decat Blandiana. Nu mai stiam daca am in ochi ploaie sau lacrimi. Am intrat in masina si am deschis geamul ca sa ma mai ploua putin in timp ce plang. Si am stat in masina pana m-am oprit din plans. In linistea ploii si in bezna serii. Si mi-am dat seama ca-s o sensibila si o romantica. Si un om prea bun in lumea asta haotica. Si-mi parea rau ca n-am servetele. Nu intelegeam de ce nu am niciodata servetele la mine. Dupa mi-am dat seama ca nu am pentru ca eu nu plang pe strada. Niciodata. Dar de acum incolo o sa-mi iau. Pentru ca sunt o sensibila. Si o nebuna. Care rade... ori plange. Si care se sterge cu manecile de la pulover. Pentru ca n-are servetele.
Asta a citit preotul:
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)
Asta a citit preotul:
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
Vraiste alambicata presarata cu harababura si cacat
Mdea... Uitandu-ma in urma pe highsictirel, am constatat ca in 90% dintre postari folosesc cuvantul "cacat". Oare asta ma face obscena?! Sau gretoasa?!
Desi nu imi mai vad capul de treaba si de ganduri, am chef sa scriu. Nu stiu ce mi se intampla.
Si e in capul meu o vraiste harababuroasa si alambicata plina de cacat (cu riscul de a parea din nou obscena... sau gretoasa) de nu mai stiu cum s-o scot la capat.
Probabil ca singura persoana care ma poate salva in acest moment este un medic psihiatru. Sau nu! Ma tratez singura.
Am reinceput sa citesc. Mult! Desi nu am timp. Si ma rog in fiecare zi. Si am o caruta de comenzi pentru crosetaturi carora nu le mai fac fata. Si vine martisorul iar eu nu o sa apuc sa termin comenzile ca sa ma apuc de martisoare. Probabil ca va trebui sa angajez pe cineva care sa croseteze pentru mine in timp ce eu o sa fiu toata ziua la repetitii cehoviene si la giob blou, unde devine din ce in ce mai insuportabil de placut. Caci nu stiu ce se intampla, dar se intampla chestii dubioase. Prea dubioase!
Iar eu sunt o apucata plina de incertitudini si cacat care intra din cacat in cacat. Si nu stiu daca pot sa ma mai spal. Si nu ma baga nimeni, intru singura. Ca asa imi place mie, complicat.
Pana acum un an pe vremea asta pierdeam noptile si zilele prin cluburi si prin baruri, si cunosteam pe toata lumea si toata lumea ma cunostea pe mine. Uneori mergeam si singura, ca oricum stiam ca dau acolo de cineva cunoscut. Dar ceva s-a intamplat. Nu mai am chef de oamenii aia si de locurile alea. Da' deloc!
Si zilele trecute ma intrebam de ce toata lumea pe care o cunosc cunoaste lume pe care eu o cunosc, fara sa am habar ca se cunosc intre ei. E normal sa mai fie coincidente d'astea, da' la mine sunt prea multe. Dupa ce am gandit putin, mi-am dat seama ca se intampla asta deoarece cunosc prea multi oameni. Si cam toti din aceeasi sfera si cerc vicios.
Si ma bucur cand pierd noptile cu Steluta stand de vorba si crosetand, cand ma intalnesc cu Doina si cu Adi de fiecare data in acelasi loc, dar cu fiecare-n locuri diferite, si cand stau o zi intreaga in atelierul Nicoletei vopsind marginile ramelor cu vopsea maro. Si ma bucur de psicho-Iulia, de printesa Mojoiu, de Bloody Mary, de Nita Hac si de restul.
Si cred ca eman prea multa secsualitate. Las in urma mea parfum de "fute-ma". Altfel nu-mi explic evenimentele din ultima vreme. Daca as fi dat curs la toate, acum as fi fost curva. Dar eu decat sa fiu curva, prefer sa atarn spanzurata si indragostita de o iluzie cu par balai care are nasul infundat si sa imi gasesc consolarea intr-o iluzie cu figura paterna care mi-a simtit mirosul.
Nu, nu pot sa ma tratez singura!
Desi nu imi mai vad capul de treaba si de ganduri, am chef sa scriu. Nu stiu ce mi se intampla.
Si e in capul meu o vraiste harababuroasa si alambicata plina de cacat (cu riscul de a parea din nou obscena... sau gretoasa) de nu mai stiu cum s-o scot la capat.
Probabil ca singura persoana care ma poate salva in acest moment este un medic psihiatru. Sau nu! Ma tratez singura.
Am reinceput sa citesc. Mult! Desi nu am timp. Si ma rog in fiecare zi. Si am o caruta de comenzi pentru crosetaturi carora nu le mai fac fata. Si vine martisorul iar eu nu o sa apuc sa termin comenzile ca sa ma apuc de martisoare. Probabil ca va trebui sa angajez pe cineva care sa croseteze pentru mine in timp ce eu o sa fiu toata ziua la repetitii cehoviene si la giob blou, unde devine din ce in ce mai insuportabil de placut. Caci nu stiu ce se intampla, dar se intampla chestii dubioase. Prea dubioase!
Iar eu sunt o apucata plina de incertitudini si cacat care intra din cacat in cacat. Si nu stiu daca pot sa ma mai spal. Si nu ma baga nimeni, intru singura. Ca asa imi place mie, complicat.
Pana acum un an pe vremea asta pierdeam noptile si zilele prin cluburi si prin baruri, si cunosteam pe toata lumea si toata lumea ma cunostea pe mine. Uneori mergeam si singura, ca oricum stiam ca dau acolo de cineva cunoscut. Dar ceva s-a intamplat. Nu mai am chef de oamenii aia si de locurile alea. Da' deloc!
Si zilele trecute ma intrebam de ce toata lumea pe care o cunosc cunoaste lume pe care eu o cunosc, fara sa am habar ca se cunosc intre ei. E normal sa mai fie coincidente d'astea, da' la mine sunt prea multe. Dupa ce am gandit putin, mi-am dat seama ca se intampla asta deoarece cunosc prea multi oameni. Si cam toti din aceeasi sfera si cerc vicios.
Si ma bucur cand pierd noptile cu Steluta stand de vorba si crosetand, cand ma intalnesc cu Doina si cu Adi de fiecare data in acelasi loc, dar cu fiecare-n locuri diferite, si cand stau o zi intreaga in atelierul Nicoletei vopsind marginile ramelor cu vopsea maro. Si ma bucur de psicho-Iulia, de printesa Mojoiu, de Bloody Mary, de Nita Hac si de restul.
Si cred ca eman prea multa secsualitate. Las in urma mea parfum de "fute-ma". Altfel nu-mi explic evenimentele din ultima vreme. Daca as fi dat curs la toate, acum as fi fost curva. Dar eu decat sa fiu curva, prefer sa atarn spanzurata si indragostita de o iluzie cu par balai care are nasul infundat si sa imi gasesc consolarea intr-o iluzie cu figura paterna care mi-a simtit mirosul.
Nu, nu pot sa ma tratez singura!
luni, 17 decembrie 2012
Un fel de...
Nu stiu de ce cacat ai intrat in viata mea perfecta si minunata. Ai venit tu ca sa-mi strici tot feng shuiu'. Mie nu-mi place sa fiu indragostita. Da' deloc! Pentru ca eu cand sunt indragostita nu am fluturasi in stomac, asa cum are toata lumea. Eu am lilieci, muste, dragoni si paianjeni. Pai si cand incep liliecii aia sa dea din aripi, mustele sa bazaie, dragonii sa scoata foc si paianjenii sa-si intinda panza, trebuie sa ma tin bine. Iar eu nu am de ce sa ma tin! Si sunt tentata sa ma tin de tine. Iar tu nu esti! Si cad!
Si din cazatura asta incep usor, usor sa elimin azi un liliac, maine o larva, poimaine niste jar, raspoimaine putina panza de paianjen, pana reusesc sa ma ridic din cazatura. Si taraindu-mi picioarele incep sa merg. Atunci apari tu, de nicaieri, si-mi indesi in stomac tot ce am incercat eu sa elimin in perioada de agonie. Si partea proasta este ca nici macar nu-ti dai seama de asta. Daca as stii ca-ti dai seama, te-as uri in loc sa te ador.
Si ma enervezi cand vii cu fata aia de maimuta la mine si te porti atat de natural, de parca n-ai stii ce se intampla. Si ma enervezi ca imi arunci tot timpul firimituri pe jos si eu, ca o proasta, incep sa le ciugulesc. Macar de mi le-ai da din palma. De ce nu vrei sa ma lasi nemancata?! A trecut ceva timp de cand sunt subnutrita emotional. Nu te-ai saturat?! N-ai altceva mai bun de facut?!
Si mi se pare ca te cunosc dinainte de a te cunoaste, ca te iubesc dinainte de-a nu te iubi, ca nu vreau nimic de la tine desi esti in mintea mea tot timpul si ca nu mai este nimeni atat de de cacat ca tine.
Hai sictir!
miercuri, 17 august 2011
Țăranul dă oraș
Ca fapt divers, de dragul scrisului...
Cand spun taran, nu ma refer la saracii oameni care muncesc pe camp ca sa-si castige traiul, oameni fara carte, indobitociti de sistem, traditii sau familie. Ma refer la taranul de oras care se crede singur in mijlocul unui camp de 50 de ha. Masculul nascut la oras, care a avut posibilitatea sa fie altfel decat a ales sa fie, si anume un taran.
Un astfel de specimen n-o sa aibe niciodata o atitudine de respect fata de semenii lui. O sa minta desi nu are de ce, o sa se pise de fata cu tine desi poate sa foloseasca toaleta de serviciu sau sa astepte sa iesi din baie, o sa-ti adreseze cuvinte jignitoare fara motiv, o sa stea 30 de minute la telefon cu "prietenii" lui desi erati in mijlocul unei discutii cand a fost sunat. Daca, din intamplare, este cu tine si va intalniti cu un cunoscut de-al lui, se va purta ca si cum n-ai fi acolo. Daca programati o intalnire, il vei astepta 30 de minute desi ai intarziat special 15 ca sa nu stai sa-l astepti.
Cam astea ar fi principalele caracteristici ce-l definesc pe acest veritabil homo sapiens inrudit indeaproape cu maimuta.
NU!
Cand spun taran, nu ma refer la saracii oameni care muncesc pe camp ca sa-si castige traiul, oameni fara carte, indobitociti de sistem, traditii sau familie. Ma refer la taranul de oras care se crede singur in mijlocul unui camp de 50 de ha. Masculul nascut la oras, care a avut posibilitatea sa fie altfel decat a ales sa fie, si anume un taran.
Un astfel de specimen n-o sa aibe niciodata o atitudine de respect fata de semenii lui. O sa minta desi nu are de ce, o sa se pise de fata cu tine desi poate sa foloseasca toaleta de serviciu sau sa astepte sa iesi din baie, o sa-ti adreseze cuvinte jignitoare fara motiv, o sa stea 30 de minute la telefon cu "prietenii" lui desi erati in mijlocul unei discutii cand a fost sunat. Daca, din intamplare, este cu tine si va intalniti cu un cunoscut de-al lui, se va purta ca si cum n-ai fi acolo. Daca programati o intalnire, il vei astepta 30 de minute desi ai intarziat special 15 ca sa nu stai sa-l astepti.
Cam astea ar fi principalele caracteristici ce-l definesc pe acest veritabil homo sapiens inrudit indeaproape cu maimuta.
NU!
vineri, 22 iulie 2011
Lav stori
Au fost odata ca niciodata, un el si o ea. Ea, mult prea "egoista" ca sa inteleaga nevoile lui de celibatar convins, iar el, mult prea taran ca sa inteleaga nevoia ei de atentie.
Si iata-i pe cei 2, intr-o frumoasa noapte de vara, intinsi pe pat, discutand:
Ea: Am impresia ca trag de tine ca sa ne vedem!
El: Daca iti aduci aminte, eu am venit cu sugestia sa ne vedem in seara asta...
A urmat un moment de tacere in care ea si-a suflat nasul, ramanand ingandurata si uitandu-se in gol la servetelul plin de muci pe care-l tinea in mana.
El: La ce te gandesti?
Ea: La servetelul asta plin de muci...
El: Si ce vezi dincolo de muci?
Ea: Si mai multi muci...
EL: Si dincolo de si mai multi muci, ce vezi?!
Ea: Un mare cacat!
Moment de tacere... Ea da sa zica ceva, dar continua cu un oftat.
El: Spune, stiu ca vrei sa spui ceva.
Ea: Vreau sa spun multe dar n-are rost.
El, am uitat ce a zis dar a zis ceva ce a determinat-o pe ea sa zica:
- Imi place sa petrec timpul cu tine si mi-ar placea sa fie reciproc.
El: Si asta este marele cacat de-l vezi tu dincolo de muci? Faptul ca nu petrecem mai mult timp impreuna?!
Ea: Nu draga, asta este doar o crampa, cacatul vine mai tarziu!
TU BI CONTINUED....
Si iata-i pe cei 2, intr-o frumoasa noapte de vara, intinsi pe pat, discutand:
Ea: Am impresia ca trag de tine ca sa ne vedem!
El: Daca iti aduci aminte, eu am venit cu sugestia sa ne vedem in seara asta...
A urmat un moment de tacere in care ea si-a suflat nasul, ramanand ingandurata si uitandu-se in gol la servetelul plin de muci pe care-l tinea in mana.
El: La ce te gandesti?
Ea: La servetelul asta plin de muci...
El: Si ce vezi dincolo de muci?
Ea: Si mai multi muci...
EL: Si dincolo de si mai multi muci, ce vezi?!
Ea: Un mare cacat!
Moment de tacere... Ea da sa zica ceva, dar continua cu un oftat.
El: Spune, stiu ca vrei sa spui ceva.
Ea: Vreau sa spun multe dar n-are rost.
El, am uitat ce a zis dar a zis ceva ce a determinat-o pe ea sa zica:
- Imi place sa petrec timpul cu tine si mi-ar placea sa fie reciproc.
El: Si asta este marele cacat de-l vezi tu dincolo de muci? Faptul ca nu petrecem mai mult timp impreuna?!
Ea: Nu draga, asta este doar o crampa, cacatul vine mai tarziu!
TU BI CONTINUED....
luni, 14 februarie 2011
Too Much Love Will Kill You
Si cum m-am trezit eu azi, ca un copchil constiincios, la ora 9:00, am deschis TV-ul ca sa vad stirile in timp ce-mi fac tabieturile de dimineata. La stiri, pe langa crime si accidente, toata lumea era fericita ca astazi este Ziua Indragostitilor. Urari, petreceri, organizari, preturi, mizda-pasii. In weekend stirile au fost la fel. Am inchis TV-ul si m-am pus in fata calculatorului. Intru pe feisbuc, pagina plina de urari. Intru pe mess, toata lumea avea la status urari. Inchid mess-ul si deschid winamp-ul. Dau play si incepe sa cante melodia de mai jos.
In sfarsit, am zis, cineva tine si cu mine astazi!
Vreau sa le multumesc pe aceasta cale lui Freddie Mercury pentru aceasta melodie, mamei pentru ca m-a nascut, Domnului T. pentru ca-mi inveseleste fiecare clipa din viata, vecinilor pentru ca inca ma mai saluta pe strada, prietenilor pentru ca inca imi mai sunt prieteni si profesorilor de la facultate pentru ca m-au lasat repetenta!
Pentru indragostitii de azi, cele de mai jos:
In sfarsit, am zis, cineva tine si cu mine astazi!
Vreau sa le multumesc pe aceasta cale lui Freddie Mercury pentru aceasta melodie, mamei pentru ca m-a nascut, Domnului T. pentru ca-mi inveseleste fiecare clipa din viata, vecinilor pentru ca inca ma mai saluta pe strada, prietenilor pentru ca inca imi mai sunt prieteni si profesorilor de la facultate pentru ca m-au lasat repetenta!
Pentru indragostitii de azi, cele de mai jos:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)