Gasit, regasit

Eu nu caut mult dar ii gasesc bine. Atat de bine ca ma bufneste rasul de fiecare data cand ii gasesc. Atat de putin ii caut si atat de bine ii gasesc. Si cand ma gandesc ca ei nu cauta deloc si ma gasesc pe mine, ma bufneste rasul si mai tare. Atat de bine ma gasesc. Ei ma gasesc si eu ma regasesc.

Viata este minunata! Sunt zen.

Au(d)ictie placuta!

Traiesc in uitare...

Am citit sute de carti. Nu mai stiu cine le-a scris si despre ce era vorba in ele. Desi unele mi-au placut atat de mult incat le-am citit de mai multe ori. Tin minte doar cateva titluri care intradevar m-au facut sa spun "WOW!". Dar de ce m-au facut sa spun "wow", nu mai stiu.
Am vazut sute de filme. Actiune, actori, regizori - blank.
Am vazut zeci de piese de teatru. Mi-e rusine cu mine! La fel ca si in cazul cartilor si al filmelor.

Eu nu pot sa port o discutie detaliata despre un anumit subiect. Oricare ar fi el. Spun doar franturi. Nu pot sa detaliez nimic. Ma oboseste. Spun scurt si la obiect ceea ce am de spus. In general imi place sa vorbesc despre nimic. Sunt putini oameni cu care pot face asta.

Stau de vorba cu oameni, ma uit si ma minunez cum de reusesc sa retina atatea chestii si sa povesteasca in detaliu lucruri care li s-au intamplat in urma cu zeci de ani. Eu nu pot sa povestesc in detaliu nici macar ce mi s-a intamplat in urma cu 5 minute.

Spun chestii acide fara sa-mi dau seama, dupa care uit. Si mi se reaminteste dupa ceva vreme despre cum am spus lucrul ala. Si eu sunt socata ca a putut sa iasa din gura mea asa un porumbel. Observ ca o fac din ce in ce mai des.

Am o memorie proasta. Nu tin minte nici lucruri importante, nici lucruri neimportante. De fapt, tin minte dar doar franturi.

Eu nu stiu un cantec cap-coada. Nu stiu numele membrilor formatiilor mele preferate. Nu stiu nimic. Pana si chestiile de le invat la actorie le uit. Le tin minte cand le am de prezentat dar daca nu le mai repet, se duc.

Si ce este, de fapt, cel mai grav, este ca nu tin minte emotii, trairi. Uit cum este sa mi se franga inima, uit cum este sa fiu luata de proasta, uit cum este sa fiu prea sincera, uit cum este sa fiu prea buna, uit cum este sa ma atasez de cineva, uit cat de de cacat sunt oamenii, uit cum este sa fiu fericita. Uit totul.

Traiesc intr-o uitare. Imi amintesc doar franturi. Franturi irelevante. Si atunci cand recitesc o carte imi reamintesc totul in timp ce recitesc, cand vad un film imi reamintesc totul in timp ce-l revizualizez si cand imi iau cate un sut un cur imi amintesc cat de tare doare.

O zi din viata

1,

El: Erai aici?
Ea: Da, dar m-au mutat.
El: Nu, adica azi erai aici?
Ea: Da...
El: Nu te-am vazut.
Ea: Pleci acasa?
El: Da, am o interventie. Mi-am inundat vecina.

2.

Alt El: Vii sa dormi la mine in noaptea asta?!
Aceeasi ea: (un zambet)
Peste 2 ore:
El: Nu te mai intorci?!
Ea: Vrei sa ma mai intorc?
El: Da!
Ea: Ce vrei de la mine?
El: Nu stiu...
Tacere
El: Ai spus ca dormi la mine.
Ea: Tu ai spus. Daca nu stii ce vrei, ce mai vrei de la mine?!
El o strange in brate.
Ea: Bine, vin. Dar sa stii ca sunt la ciclu.
El: Atunci o sa merg la sala.

3.

Dupa 2 zile, cutia este goala.

Servetele

Azi am fost la Biserica. Nu mai fusesem de mult. Si cand a inceput preotul sa citeasca din Biblie, m-am cutremurat! Si am inceput sa plang. Nu voiam sa plang, insa nu ma puteam opri. Curgeau lacrimile siroaie, siroaie, siroaie... Servetele n-aveam. N-aveam decat manecile de la pulover. Si nu voiam sa plang pentru ca nu aveam cu ce sa ma sterg. Dar lacrimile tot curgeau, si curgeau, si curgeau... Si odata cu ele si mucii. Si a venit o babuta sa ma intrebe daca imi este rau. Pentru moment am uitat de lacrimi si de muci, si am zambit. Dupa care iar am inceput sa plang. Si am inceput sa plang atat de tare incat a mai venit odata babuta ca sa ma intrebe ce am. N-am mai putut sa zambesc si am iesit. Nu stiu cum am nimerit iesirea pentru ca nu mai vedeam nimic de lacrimi. Nici la masina nu stiu cum am ajuns. Ploua. Iubesc ploile. Mai mult decat Blandiana. Nu mai stiam daca am in ochi ploaie sau lacrimi. Am intrat in masina si am deschis geamul ca sa ma mai ploua putin in timp ce plang. Si am stat in masina pana m-am oprit din plans. In linistea ploii si in bezna serii. Si mi-am dat seama ca-s o sensibila si o romantica. Si un om prea bun in lumea asta haotica. Si-mi parea rau ca n-am servetele. Nu intelegeam de ce nu am niciodata servetele la mine. Dupa mi-am dat seama ca nu am pentru ca eu nu plang pe strada. Niciodata. Dar de acum incolo o sa-mi iau. Pentru ca sunt o sensibila. Si o nebuna. Care rade... ori plange. Si care se sterge cu manecile de la pulover. Pentru ca n-are servetele.

Asta a citit preotul:


„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (I Corinteni 13, 1-13)

Fericirea de a fi nefericit

Acum ceva timp am vazut un interviu foarte emotionant de-al lui Marin Moraru. Si de fiecare data cand ma gandesc la fericire, imi aduc aminte de vorbele lui:



Eu sunt fericita atunci cand:

1 - iubesc si sunt iubita;
2 - il vad pe Domnul T.;
3 - vad ca am intotdeauna pe umarul cui sa plang atunci cand sunt nefericita;
4 - sunt la cursurile de Actorie;
5 - pot sa-mi rezerv o seara numai pentru mine; seara in care sa stau cu mine, sa gandesc numai pentru mine, sa ascult Pink Floyd la maxim, sa fumez in pat si sa ma bucur de mine si de ceea ce sunt;
6 - vad ca sunt inconjurata de oameni extraordinari;
7 - sunt pe o scena, in fata lumii;
8 - imi este apreciata munca;
9 - pot sa ajut pe cineva;
10 - ma gandesc la ziua de maine.

Si cu toate astea, stau pe palier. Ori nu stiu ce este fericirea deoarece sunt intr-o continua fericire, ori imi lipseste punctul 1. Si cred ca daca l-as avea, tot pe palier as sta. Pentru ca s-ar mari lista si probabil ca punctul 1 ar ajunge pe locul 2 fiind inlocuit de alta fericire. Daca am fi in permanenta fericiti, n-am mai cunoaste nefericirea si in consecinta nu ne-am da seama ca suntem fericiti. La fel cum, daca am fi in permanenta nefericiti, ne-am consuma si ne-am stinge usor. Avem nevoie de un palier care sa ne mentina pe linia de plutire.

Mi-a spus cineva de curand ca "Fericirea este ceva rar. Ca vinul bun. Daca tot vinul ar fi bun, am bea apa de la chiuveta si am rugini".

Da, stiu! Sunt o handicapata emotionala! Multumesc!

Si sunt fericita in nefericirea mea de pe palier!

Punct!

Mister - Clubul Bamboo a ars din temelii

Dupa ce am calcat pentru prima data in Bamboo, acum 100 de ani, pe vremea in care eram tanara si nelinistita, a ars din temelii.

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/13438/Mister-Clubul-Bamboo-a-ars-din-temelii.html

Nu este niciun mister pentru mine ca s-a intamplat asta.

A doua oara cand am calcat pe acolo au pus AC/DC. Si asta pentru ca nu aveau Pink Floyd.

Totusi, e ceva! Nu resuseste oricine sa convinga un DJ de bumbti-bumti sa puna ceva rock, intr-un club de bumti-bumti. Si nu reuseste oricine sa arda din temelii un club numai cu gandul.

Cam atat.

Presupuneri

Sa presupunem ca sunt la serviciu. Si ca de dimineata, de cum ajung, sunt intampinata de catre un coleg cu bucurie maxima: "Vaiii, de cand nu te-am mai vazut!!! Am crezut ca nu mai lucrezi la noi!". Si eu sa zic: "Inca mai lucrez dar nu ne-am nimerit pe aceeasi tura".
Si sa presupunem ca mai tarziu, stau eu cumintica in birou si bate cineva la usa. Dupa ce bate, intra si spune: "Am venit sa te mai vad. Pot sa vin sa te mai vad din cand in cand, nu?". Da, era colegul de mai sus. Iar eu, sa presupunem, zic: "Desigur.". Dupa, sa presupunem ca pleaca si se intoarce peste 2 minute cu o cafea pe care nu ma lasa sa o refuz. Doar presupunem.
Si sa presupunem ca de fiecare data cand ies la tigara, vine si el dar nu sta langa mine. Se uita la mine de la distanta.
Si sa presupunem ca peste cateva ore mai ciocane odata la usa si-mi mai aduce o cafea. De data asta cu lapte. Presupunem, doar.
Si sa presupunem ca inainte de plecare are grija sa ma intrebe cand mai vin la munca. Si eu sa-i zic ca vineri, el sa se intristeze si sa ma intrebe cum lucrez luni, luni mai fiind el de serviciu.
Si sa mai presupunem ca imi cere si un numar de telefon ca sa fie sigur ca mai vorbim. Si ca de fiecare data cand ma joc cu cateii spune cu un mare oftat: "Daca eram si eu catel..."

Asadar, presupunand cele de mai sus, oare ce as putea presupune eu?

a) ca e indragostit de mine;
b) ca ii sunt draga ca si colega.

Doar presupunem...

Sanatosi sa fim!

Sambata, dupa ce am dormit doar 3 ore dupa 24 nedormite, m-am trezit, imbracat si plecat in oras. La micul dejun am servit o bere cu garnitura de expresso lung. Mai pe seara mi s-a facut foame si am ajuns la Mc, unde am mancat un dublu cheesburger cu cartofi prajiti si am baut o cola. Cina am servit-o in club, pana la 6 dimineata. Dupa toate astea, m-am trezit duminica la 10 si am plecat la drum cu masina, eu la volan. Si tot sambata pana duminica am fumat vreo 2 pachete si jumatate de tigari.

Fizic se pare ca-s sanatoasa daca organismul meu poate face fata unui asemenea tratament. Psihic, nu stiu, ma mai gandesc...

Si azi este luni si inca mi-e rau.

Geanta unei femei...

 ... este un izvor nesecat de chiloti lucruri utile.

Ai nevoie de un ruj, o crema, o perie de par, o clama, o esarfa, o foarfeca, o carioca, o oglinda, o carte, tampoane, absorbante, parfum, sticla goala, sticla plina, agenda, guma de mestecat, guma de sters, card de reducere la orice magazin vrei tu, sau, de ce nu, o surubelnita? Cere-i unei femei! Sigur va gasi in geanta ei magica obiectul mult dorit.

Mie mi-a zis cineva odata ca in geanta unei femei gasesti orice, numai ordine nu. Asa o fi.

Eu sunt o persoana de sex feminin atipica. Am geanta. Pardon! Am genti. Multe genti. Nu stiu cate, dar am peste "hm"zeci. Si din cauza ca nu mi se intampla sa merg 2 zile la rand cu aceeasi geanta, am la mine doar strictul necesar: ochelarii de vedere, portofelul, tigarile si telefoanele. Atat! Cum ar fi sa transfer dintr-o geanta in alta toate cele enumerate mai sus? La mine transferul asta dureaza cateva secunde si are loc, de cele mai multe ori, dimineata, inainte sa plec de acasa si dupa ce ma incalt. Iar eu dimineata ma trezesc cu 20 de minute inainte sa plec, motiv pentru care ajung unde am de ajuns si cam la o ora dupa ce am ajuns ma trezesc si eu. Ideea e ca mie-mi plac gentile! Am multe genti. Sunt printre accesoriile mele preferate. Am mai multe genti decat chiloti. Si cred ca domnii chiloti au pornit o revolutie impotriva gentilor sau, pur si simplu, au vrut sa-mi atraga atentia, pentru ca au intrat fraudulos intr-una dintre genti. Azi cand am scos portofelul din geanta, statea tantosa, prinsa de el, o pereche de chiloti. Nu stiu cum s-a intamplat. Cred ca aveam portofelul prin pat, si tot prin pat era si o pereche de chiloti iar dimineata, in adormirea mea, le-am luat pe amandoua.

Deci, daca cumva, vreodata, o femeie va scoate, langa voi la magazin, portofelul din geanta si de el va atarna o pereche de chiloti (curati), va rog sa n-o judecati prea aspru!

Hamsterii mananca muci

Ma mananca pielea. Tocmai am venit de la o partida de joaca cu 10 catei.

De ceva timp m-au mutat cu serviciul undeva la tara, intr-un depozit. Si ce credeti ca se poate gasi in preajma si in incinta unui depozit?! Multi caini!!!!!!! Si sunt cei mai dragalasi si cei mai infometati caini din preajma si din incinta tuturor depozitelor din lume. Imi sunt atat de dragi incat le cumpar paine, si pentru ca painea nu este suficienta, imi impart si pachetelul cu ei. In seara asta i-am servit cu biscuiti digestivi si iaurt degresat. Si este printre ei si un catelus mic si bleg care are exact moaca unei jucarii de plus. Nu stiu cum a ajuns aici ca n-are mama, n-are prieteni. Se mai zgudura el pe langa o catea cu pui si pe langa ceilalti catei dar nu-l baga nimeni in seama. Asa ca bucuria lui maxima este cand ma vede pe mine. Cand apar pe acolo, nu stiu de unde iese, dar il vad alergand disperat si bucuros spre mine cu limbuta afara si cu viteza, viteza care-i permite sa se mai si impiedice de cateva ori pana ajunge. Nu este un catel obisnuit... Sare sa se joace cu mine si din saritura cade pe spate ca blegul. El nu sta in fund ca un catel, el sta in fund ca un urs panda. Daca-i vine sa-si faca vreo nevoie in timp ce ne jucam, se retrage la vreo 10 m distanta, isi face nevoia si se intoarce inapoi la joaca. Este adorabil de pufos si frumos. Il iubesc!

Eu iubesc animalele. Iubesc si oamenii, chiar mai mult. De animale nu ma indragostesc niciodata. Dar, spre deosebire de oameni, animalele ma bucura. Chiar si Dili, actualul meu animal, care este cel mai infricosator animal de casa din istoria animalelor de casa.

Istoria mea cu animalele incepe pe cand aveam vreo 10 ani.

Tommy:

Am fost undeva la tara si m-am imprietenit atat de tare cu un pisic mic, gri tigrat, incat ai mei nu m-au mai putut lua de acolo fara pisic. Si am adus pisicu' acasa, la bloc. Drumul de la tara pana acasa l-am facut cu masina, drum de 5 ore in care pisicu' a avut timp sa se acomodeze cu vehiculul pe 4 roti. Adus acasa, ma bucuram atat de tare ca am si eu un animalut, incat l-am scos afara ca sa-l vada toata lumea. Si pentru ca il tot scoteam afara ca sa vada toata lumea cat de smechera sunt, atat i-a trebuit animalului. De 2 ori pe zi aveam program de scos pisicu' afara. Daca nu-l scoteam, se punea in fata usii si mieuna. Odata iesit afara, se plimba prin gradina blocului, isi facea nevoile, se urca in toti copacii si odata l-am prins cand alerga un caine in mijlocul strazii. Ajunsesem sa nu mai ies cu el. Ii deschideam usa de la intrare si mergeam sa-l iau de afara dupa vreo ora. Pe langa asta, cand plecam de acasa, il luam si pe el cu noi. Il puneam in masina, unde-i placea la nebunie si plecam la drum. In vizite, de cele mai multe ori. Apaream mereu in prag cu un motanel in brate. Pe Tommy l-am tinut cateva luni, pana ne-am dus din nou la tara, cu tot cu Tommy si nu m-au mai lasat ai mei sa-l aduc inapoi in ciudat disperarii mele. L-am mai vazut dupa un an dar era salbaticit. Dupa, a disparut.

Zuzu:

Pe Zuzu l-am luat prin clasa a 7-a de la Obor. Era un hamster mic, crem cu alb si cu ochii negri. Si pentru ca avea o cusca mica, ii mai dadeam drumul prin casa. Intr-o zi, dupa ce l-am cautat cateva ore, l-am gasit in cuptor, in tigaia cu ulei; statea in 2 labute si se uita socat la mine. De atunci, cand nu il gaseam, deschideam cuptorul si acolo era, plin de ulei. Zuzu avea parte de bai cu Axion odata la cateva zile. Si cum ma uitam eu intr-o zi contemplativ la el, observ ca una dintre urechi arata dubios. Dupa cateva zile, urechea s-a uscat si a cazut. Si uite cum m-am pricopsit eu cu un soarece care avea o gaura in loc de o ureche. Dar pentru mine nu conta, eu il iubeam si handicapat. Numai ca intr-o zi a disparut. Nu stiu unde! Banuiesc ca a iesit pe la o crapatura care dadea la tevi. Inca-l mai astept.

No Name:

Tot hamster, l-am luat de la Big. N-am apucat sa-i pun un nume. A muritin aceeasi zi.

Zuzy:

Asta a fost cel mai tare hamster! Era o ea. Am primit-o de Paste de la parinti. Era alba cu ochii rosii si avea o blanita scurta de i se vedeau toate venele. Era altfel decat ceilalti. Pe Zuzy nici nu trebuia sa o tin in cusca, si chiar daca o bagam, iesea. Se aseza singura printre jucariile mele de plus, acolo ii placea sa doarma. In rest, statea numai calare pe mine. Daca eram in picioare, se suia pe haine si se aseza pe umarul meu. Nu de multe ori a trebuit sa o iau de pe perdea. Se suia pana la tavan. Daca mancam, se suia pe mine ca sa-i dau si ei. Ma intindeam pe spate, imi puneam paine in gura si ea o lua de acolo cu labutele si o baga la gusa. Stateam amandoua la TV, statea cu mine in baie cand ma spalam, statea cu mine cand imi faceam temele. Daca ma scobeam in nas, nu ma mai deplasam pana la baie ca sa-i arunc, ii dadeam ei. Si ea ii manca. O spalam odata la 2 saptamani. O dadeam cu gel de dus, dupa care umpleam chiuveta cu apa si puneam acolo Cocolino. O lasam sa inoate putin dupa care o uscam cu feonul. Cred ca nu i-au placut atat de mult baile astea pentru ca intr-o zi a disparut. Nu am nici cea mai vaga idee unde. Nu mai era nicio crapatura care dadea la tevi. Am suferit foarte mult dupa ea...

Mimi:

Mimi a fost cea mai longeviva. Am avut-o 2 ani si ceva. A murit de batranete. Nu-si rupea urechile, nu manca muci, nu iesea din cusca, nu imi lua mancarea din gura (poate din cauza asta a trait atat de mult) dar imi era draga. Pe Mimi am luat-o de la o fata careia ii fatase hamsterita. A murit intr-o noapte. Eu am descoperit-o dimineata. L-am trezit pe Domnul T., am aprins o lumanare si am ingropat-o in pervazul de flori de la balcon. In semn de respect pentru raposata, in ziua aia m-am dus imbracata in negru la liceu.

Mimi 2:

La cateva zile dupa ce a murit Mimi, m-am dus la scoala si am gasit in banca un hamster. Colegii mei au facut cheta si mi-au cumparat altul. Nu pot sa spun cat de impresionata am fost! Mimi2 s-a stins foarte repede. Am ingropat-o tot in pervazul de flori de la balcon, cu Domnul T. langa mine tinand o lumanare.

Scrofy:

Dupa ce a murit Mimi 2, iubitul meu de atunci, care imi facea toate poftele, a venit intr-o seara la mine cu un porcusor de guineea. Numai ca porcusorul a fost bolnav. Lui ii tot cadea blana iar eu aveam pe piele niste peste rosii, ca niste muscaturi care se tot mareau. Asa ca l-am dus la veterinar. Cred ca a fost tare induiosat veterninarul de porcusorul meu cu curu' chel, atfel nu-mi explic cum de nu mi-a luat niciun ban. I-a prescris lui Scrofilica o alifie si mi-a spus sa ma dau si eu cu ea, ca mi-a transmis ciupera. Si uite cum m-am apucat eu sa-l tratez pe Scrofilica ca sa-l gasesc inghetat, cu cracii sus dupa ce a inceput sa-i dea puful in zonele chele. Domnul T. nu a mai asistat in inmormantare pentru ca era plecat in delegatie la Timisoara, dar l-am sunat plangand in hohote ca sa-i spun tragedia. A 2-a zi m-am dus la veterinar ca sa-i spun si lui tragedia si ca sa-l intreb DE CE A MURIT? CA EU L-AM UNS DE 2 ORI PE ZI. Veterinarul mi-a spus ca a facut infarct.

Dili:

Dili este o fiara fioroasa pe care mi-am facut-o cadou de ziua mea cand am implinit 19 ani. Cand era puiut, era foarte sociabila si jucausa. Dupa, s-a inrait. Multi oameni nu vin la mine din cauza ei. Sau daca vin, trebuie sa o inchid. Sare la picioare, la cap, la ochi, la tot. Isi apara teritoriul foarte bine. Mai ales patul si pe mine. Ma iubeste foarte mult. Atat de mult incat, odata, s-a aruncat de la etaj ca sa ajunga la mine. Eram pe balconul unei vecine la etajul 4 iar Dili pe pervaz la etajul 1. A mieunat din rasputeri, a vazut ca nu o bag in seama, asa ca s-a hotarat sa vina ea la mine. Nu si-a calculat prea bine traiectoria si a cazut in gradina. Este innebunita dupa ardei iute, boabe de fasole, fasole verde, samburi de masline si ceapa verde. Daca prinde vreunul dintre obiectele enumerate, mi-l aduce la picioare ca sa i-l arunc. Dupa ce i-l arunc, mi-l aduce inapoi ca sa i-l mai arunc odata.

Dida:

Este cateaua Domnului T. de la el de la curte. Este cea mai bezmetica, iubareata si simpatica catea din cate am vazut.Daca mergi cu batul la ea, se bucura, crede ca te joci cu ea. Dida iubeste pe toata lumea si toata lumea o iubeste pe Dida. Este exact opusului lui Dili.

Bilute sclipitoare

Ochii mei sunt frumosi. Arata ca 2 bilute mici, negre si sclipitoare. Adineauri ma uitam la niste poze. In pozele in care am ochelari de soare, parul pe ochi, ochii inchisi sau fata din profil nu se vede, dar in restul pozelor este chiar evident ca bilutele mele sclipitoare, inafara de pupila, sunt strambe. Perechea mea de ochi este stramba.

Care este probabilitatea?!

Mdea...

Acum cateva zile am fost intr-un club. Nu stiu care a fost faza, dar cred ca eram cea mai frumoasa fata din clubul ala, altfel nu-mi pot explica cum de am putut sa agat atatia tipi intr-o singura noapte... Spre dimineata am agatat un strainez cret si mulatru. Am dansat si am vorbit pana cand i-a venit strainezului sa se usureze. Cand s-a intors de la buda, eu dansam si vorbeam cu altul. Crize, isterii, sa-l bate pe ala, injuraturi, il tineau prietenii lui. S-a simtit foarte tradat, saracul... M-am dus sa vorbesc cu el ca sa-i explic ca nu are de ce sa reactioneze asa si nici macar nu s-a uitat la mine. Probabil ca l-am jignit profund. El n-a inteles ca doar am dansat si am vorbit. In cele din urma a plecat, aproape tarat de prietenii lui. Nu mai mentionez ca il astepta afara ca sa-l bata si ca eu ii spuneam aluia sa stea linistit ca-l apar eu. In cele din urma nu s-a intamplat nimic.

Acum 2 seri am fost intr-un alt club, la o aniversare... Care era probabilitatea ca strainezul bataios sa fie invitatul aceleiasi persoane care m-a invitat pe mine?! Care?! Ei bine, se pare ca in cazul meu, probabilitatile de genul asta sunt intr-un procent de aproape fix 100%.

Tot acum 2 seri, era un tip care se tot uita admirativ spre grupul nostru. In momentul in care mi-am pus geaca sa plec si l-am observat pe respectivul ca plecase de unde a stat toata noaptea si ca astepta la intrarea in separeu emotionat, fiind singura fata pe picior de plecare, am dedus logic ca ma astepta pe mine, nu? Ei bine, NU. Il astepta pe prietenul meu gay, care se imbracase sa plece odata cu mine. Care era probabilitatea?! Care?!

Vis rozator

Azi noapte am avut cel mai ciudat vis ever!
Se facea ca eram la mine acasa. Si se facea ca eram in bucatarie si prajeam ceva (probabil cartofi) intr-o tigaie mare cu mult ulei. Si cum prajeam eu de zor, ceva imi distrage atentia si plec de langa tigaia mare cu ulei. Cand ma intorc, in tigaie erau 3 rozatoare prajite. Eu am zis ca sunt porcusori de guineea. Nu-mi dadeam bine seama, fiind prajite. Iau tigaia de pe aragaz si scot grill-ul. Eram pusa pe treaba, trebuia sa fac de mancare. Il pun pe aragaz, imi fac putin de treaba, si cand ma intorc, pe grill alerga cu soarece. Atunci am constatat, de fapt, ca in tigaie erau 3 soareci prajiti. Ciudat e ca nu eram speriata, doar ca nu reuseam sa inteleg de unde au venit si cum au ajuns in oalele mele. Mai tarziu, o vad pe Dili, pisica mea, ca se chinuie sa scoata ceva din dulapul de langa aragaz. Si cum se chinuia ea cu labutele prin dulap, vad ca iese un soricel. Dili dupa el. Atunci am inteles eu de unde tot apareau rozatoare prin tigaile mele... Veneau din dulap.

Nu stiu ce poate sa insemne visul asta... Poate ca ar trebui sa fac curat in casa. Sau poate ca ar trebui sa nu mai gatesc.... Cert e ca Dili ramane. Ma apara de ganganii si soareci.

Miloto(i)v

In urma incidentului din seara asta si asa cum am vorbit in taxi, declar pe proprie raspundere si nesilita de nimeni ca Vlad este cel mai TARE!!!
Mojoaica este martora...
Si unde mai pui ca-s beata si sincera!!!

Si daca tot a venit vorba de sinceritate, dragii mei colegi, ma bucur ca ati intrat in viata mea de rahat. Miroase mai frumos acum. Sa va dea Dumnezeu sanatate!!!

O dimineaţă ca oricare alta

Cât este de frumos afară!!! Şi eu sunt la giob blou.
Nu că aş fi ieşit să mă tăvălesc prin zăpadă, dar tare mi-ar fi plăcut să stau la geam, lângă calorifer şi să privesc fulgii.
Şi aş fi evitat o dimineaţă groaznică, pentru că pe cât de frumos este acum, pe atât de sinistru a fost dimineaţă. Voi nu ştiţi, că dormeaţi. Sau dacă nu dormeaţi, precis eraţi treji pentru ca vă intorceaţi din club, morţi de beţi si nu aveaţi cum să vedeţi. Ştiţi filmele alea de groază, unde este totul gri, intunecat, sinistru? Filmele care prezintă apocalipsă, război, dezastre naturale? Ca sa întelegeţi, cam aşa a fost dimineaţa asta pentru mine.

Am ieşit eu dimineaţă din casă la ora 6, "bucuroasă" tare ca vin la muncă. Nici n-am călcat bine trotuarul, că era să cad în bot. Lucea din cauza gheţii. Aşa ca nu mi-a rămas decat să mă târăsc pană la tramvai. Mai mult alunecam decât mergeam. Şi ca să fie decorul complet, pe stradă nu eram decât eu si câinii vagabonzi, nici urmă de om. Din cer cădea ceva ce semăna a ploaie, dar nu pot să-mi dau seama exact ce era pentru că eram prea înfofolită.

Şi dacă s-ar fi oprit aici...

Clădirea în care lucrez are ditamai recepţia la parter. Luminoasă, luxoasă, futuristă. Se observă de la 200 de metri distanţă. Arată, când este frig si mohorât afară, ca o oază.  Măăăăă, şi mă apropiam, şi mă apropiam, şi devenea din ce in ce mai întunecată. Iniţial am zis ca o fi pană de curent. Şi am intrat. Minunata receptie arăta ca dupa tsunami. Tavanul căzut, apă multă, frig, beznă, lume agitată, fire scoase, ţevile din tavan la vedere. Era exact cum am văzut de atâtea ori pe National Geographic sau pe Discovery, în emisiuni care prezentau calamitaţi naturale. În cazul ăsta, căzuse tavanul pe timpul nopţii.

Aşa că, dragii mei, în timp ce voi dormeaţi sau mai stiu eu ce făceaţi, eu mă gandeam la sfârsitul lumii. Şi cu asta am terminat de povestit despre cea mai sinistră dimineaţă din istoria celor mai sinistre dimineţi.

 Menţionez că în tot timpul ăsta, nu-mi treceau prin cap decat versurile de mai jos:

http://youtu.be/jVmB3lRjCmc

Oameni buni, cu suflet mare

De aproximativ 2 saptamani sunt pieton. Si nu pentru ca am ramas fara permis sau pentru ca nu am cauciucuri de iarna, ci pentru ca asa am ales eu. Motivele nu le cunosc, dar sunt convinsa ca sunt bine intemeiate.
Numai ca astazi, pentru ca mi-a fost lene sa ma opresc la bancomat, am fost un pieton sarac. Am plecat de la scoala cu ditamai traistuta taras dupa mine, obosita, ingandurata si infometata, cu numai 5 lei in portofel. Si mi-era o foameee...Am facut rapid un calcul, si in logica matematicii mele, am luat 3 covrigi (3 lei) si mi-au mai ramas 2 lei, fix de o calatorie la metrou. Ma duc la tanti cu biletele, ii intind 2 lei si o rog sa-mi dea si mie o calatorie (wtf?!). Ea, bineinteles, imi spune ca nu are decat cartele de 2 calatorii. Eu zic: "Bine, si daca va dau 2 lei nu ma lasati sa intru?" Ea zice: "Imi pare rau, nu!" Si am facut un pas in spate, am calcat un nene, care statea la coada in spatele meu, m-am impiedicat, m-am echilibrat la loc si am ramas pe loc ingandurata, uitandu-ma in gol la aia 2 lei din mana, pregatita pentru strategia pe care trebuie s-o abordez ca sa intru. Si nici n-am inceput eu bine sa-mi caut strategii, ca nenea pe care l-am calcat in picioare a venit la mine si mi-a spus, in timp ce isi baga cartela in aparat: "Intrati asa pana cand faceti rost de bani."
Si am intrat, si i-am multumit, si nu mi-am dat seama sa-i dau aia 2 lei de care tineam de parca ar fi fost ultimii mei banuti.
Daca ar fi stiut, saracul, ca singurul motiv pentru care n-aveam bani era ca mi-a fost lene sa scot de pe card...
Oricum, frumos gest!

Sleeping beauty, part 2

Remember this?  http://highsictir.blogspot.com/2011/01/slipii-giob-blou.html
Weeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeellllllll, I did it again!!!
Dar n-o sa va spun cum am adormit pe o bordura, in cur, la -10 grade, la 6 dimineata, langa Expirat, ca mi-e rusine!
Sunt o fetita respectabila. Si obosita. Si care are probleme cu somnul si cu locurile in care adorme. Si stresata. Si care este in sesiune. Si care, prin minune, a luat numai note peste 8 pana acum. Si care sufera de mania persecutiei. O fetita sensibila care mai si plange. O fetita minunata, care croseteaza in putinul ei timp liber inexistent. Si care vrea sa faca atatea si N-ARE TIMP.
Ei, si ce daca adoarme pe unde o ia somnul? Face parte din farmecul ei.

Da, da, da! Stiu ca v-ati pierdut pe drum, dar este vorba despre mine.

Un om fericit...

Sunr beata, la propriu. Si ma mir ca inca pot sa scriu.
Am baut chestii pe care nu le-am mai baut pana acum. Mi-am permis, a fost gratis.

Am fost la o petrecere si... A CANTAT ZDOB SI ZDUB!!! Ii iubesc!!! Sunt fericita!



Harcore moldoveeeeeeeeeeeeneeeeeeeeeeessssssc!!!!! TANAMTANANANANAM, HARD COORE!!!

Si am baut...

Ma culc!

Coincindenta ma-sii!!!

Sunt un om cerebral. Ma supara chestii pe care le fac oamenii din jurul meu, dar am invatat sa traiesc cu ele si sa-i accept asa cum sunt. Nimeni nu este perfect, nici macar eu.

Insa exista 2 oameni pe care nu vreau sa-i mai vad niciodata. M-au dezamagit si dezgustat atat de tare, incat numai gandul la ei imi provoaca sila si arsuri in stomac. Si bineinteles ca de ce mi-e frica, nu scap.

O sa ii numesc A si B.
Prima ciudatenie a avut loc acum vreo 3 ani in Constanta. Mergeam in Vama si la semafor, fix in masina de langa masina mea, era A... Care este probabilitatea sa se intample chestia asta la sute de km de casa, la un semafor la care asteptau zeci de masini?!
A 2-a ciudatenie a avut loc in Bucuresti, vara asta. Am iesit cu niste prietene la o terasa si aveam mancarimi, ceva ma tragea spre iesire. Nu mai puteam sta, trebuia sa plec. Am plecat si fix la iesire, ma intalnesc cu B. Daca ma apucau mancarimile de plecare cu un minut mai devreme, il evitam.

Si povestea nu se opreste aici!!! Ciudatenia a atins cote maxime azi-noapte. Am mers cu niste prietene intr-un bar. Nici nu intru bine si il vad pe B. Ciudatenia si mai mare a fost ca singura masa libera era langa masa la care statea el si ca sa mearga la toaleta, bar, afara, inevitabil, trebuia sa treaca pe langa mine. Asta e, am zis... Dupa ce am facut un schimb de priviri prin care, probabil, s-au citit in ochii mei multe, m-am linistit si mi-am vazut in continuare de vodka mea. Si in timp ce-mi vedeam de treaba, apare in aria mea vizuala A. Frateee, mi s-a parut incredibil!!! Amandoi, in aceeasi seara, in acelasi loc.
Sunt bulversata. A+B=MUIE!!!

In rest sunt bine, epuizata dar fericita. La scoala este M I N U N A T!!! Singurul meu regret este ca nu pot merge zilnic, din cauza serviciului pe care era sa-l pierd de curand.

CA CAM ASa!

Old girl, new school

It's a fact...
Incepand de luni, 3.10.2011, incep scoala. Trebuie sa merg cu mama de manuta ca sa-mi cumpare rechizite, penar si ghiozdan. Sunt tareee entuziasmata!!!
Dupa multe, multe emotii, stres si saptamani petrecute invatand, am reusit!

Vi s-a intamplat vreodata sa fiti atat de emortionati incat sa vi se usuce gura, sa vi se inclesteze dintii si sa nu mai simtiti buzele cum vi se misca desi va auziti glasul?! Daca nu, va zic eu ca este un sentiment de cacat! Mi s-a intamplat la admitere, unde a trebuit sa stau in fata mai multor persoane si sa recit chestii. Examinatorii foarte simpatici, de altfel. Vazandu-ma cat sunt de emotionata, ca sa reuseasca sa ma faca sa nu ma mai gandesc ca sunt in fata lor, m-au pus sa inchid ochii si sa ma intorc cu spatele. M-au servit si cu un pahar de apa, dupa care m-au invitat sa-mi pun putina apa in pumn si sa ma stropesc cu ea pe fata ca sa-mi intru mai bine in rolul Anei Blandiana: "Iubesc ploile, iubesc cu patina ploile..." si fleosc, un pumn de apa pe fata!
Norocul meu a fost ca n-am stiut ca am admiterea in ziua aia si ca m-am dus nemachiata. Daca-mi dadeam cu apa pe fata si mi se intindea rimelul?!
M-am trezit dimineata, am tras niste blugi lalai pe mine, un pulover negru plin cu par de la Dili (mâţa mea), tenesi in picioare, parul valvoi, si am plecat la facultate ca sa aflu cand am admiterea. Admiterea o aveam incepand cu ora 10 iar eu ajunsesem la 9:53. Repertoriul l-am scris acolo pe o foaie A4. M-am chinuit putin pentru ca de mana scriu foarte urat.
Dupa ce m-am udat cu apa pe fata in timp ce recitam cu ochii inchisi si cu spatele la examinatori, am cantat. Bai, si ce frumos am cantat!!! Imi venea sa ma pup. Sa mentionez ca cu o zi inainte am plecat de la serviciu la ora 11:00 pentru ca aveam febra, muci si o voce de canal? Ei bine, nu se schimbase prea mult situatia la admitere. Da' am cantat frumoooos! Si ce frumooos am cantaaat!
Si dupa ce am cantaaaaaat, mi-au pus o melodie pe care sa dansez. Era un fel de cha-cha, lambada, latino, ceva pe acolo. Eu am dansat da' nu vreau sa-mi imaginez cum aratam.
Ideea e ca desi am recitat stand cu spatele la ei, desi a fost nevoie sa ma ud cu apa potabila ca sa intru in rolul femeii care iubeste ploile, desi la monolog am scos din buzunar un pachet de servetele in loc de bretele, desi la povestire am spus povestirea povestirii, m-au admis. Si-s bucuroasa ca au facut-o!

Si toata lumea-i bucuroasa cand sunt eu bucuroasa.

Multumesc mamei!