Viata este minunata! Sunt zen.
Au(d)ictie placuta!
Se afișează postările cu eticheta balarii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta balarii. Afișați toate postările
joi, 9 mai 2013
Gasit, regasit
Eu nu caut mult dar ii gasesc bine. Atat de bine ca ma bufneste rasul de fiecare data cand ii gasesc. Atat de putin ii caut si atat de bine ii gasesc. Si cand ma gandesc ca ei nu cauta deloc si ma gasesc pe mine, ma bufneste rasul si mai tare. Atat de bine ma gasesc. Ei ma gasesc si eu ma regasesc.
Viata este minunata! Sunt zen.
Au(d)ictie placuta!
Viata este minunata! Sunt zen.
Au(d)ictie placuta!
sâmbătă, 13 aprilie 2013
Libertate
Daca reusesc sa ma las de tigari, sa ma las de tine va fi floare la ureche. Vreau sa fiu libera. Iar eu cand vreau ceva, obtin! Adio tigari!
marți, 2 aprilie 2013
Oameni imbracati in straie de... cacat!
Si eu sunt un om de cacat! Dar am cei 7 ani de acasa. Si chiar daca sunt de cacat cateodata, imi cer scuze si incerc de fiecare data sa indrept lucrurile.
Dar sunt oameni atat de imputiti, de au cacat in gura, le ies larve printre dinti si le pute gura a balega de porc la fiecare respiratie. Si stau ca intr-un balon plin de cacat pe care-l folosesc ca un scut sau ca un stil de viata. Iar eu sunt foarte nervoasa si-mi bag lupa-n toti oamenii de cacat, imbracati in cacat, care put a cacat si care sunt de cacat. I-as pune sa-si manance propriul cacat ca sa vada ce gust are. Si dupa i-as mai baga si in cacatul meu si i-as tine acolo pana la asfixiere. Si asa as face cu toti pana cand as curata lumea de ei, ca noi, oamenii curati, sa putem respira linistiti. Caci suntem inconjurati si condusi de atata cacat incat, in loc sa repiram natura si sa admiram fluturasii si pasaricile ciripitoare, trebuie sa mirosim cacat, sa ne ferim de muste si de bazaitul lor de cacat.
Cred ca highsictirelul a atins recordul astazi in materie de cacat.
CACAT! CACAT! CACAT!
Acum ma simt mai bine!
Dar sunt oameni atat de imputiti, de au cacat in gura, le ies larve printre dinti si le pute gura a balega de porc la fiecare respiratie. Si stau ca intr-un balon plin de cacat pe care-l folosesc ca un scut sau ca un stil de viata. Iar eu sunt foarte nervoasa si-mi bag lupa-n toti oamenii de cacat, imbracati in cacat, care put a cacat si care sunt de cacat. I-as pune sa-si manance propriul cacat ca sa vada ce gust are. Si dupa i-as mai baga si in cacatul meu si i-as tine acolo pana la asfixiere. Si asa as face cu toti pana cand as curata lumea de ei, ca noi, oamenii curati, sa putem respira linistiti. Caci suntem inconjurati si condusi de atata cacat incat, in loc sa repiram natura si sa admiram fluturasii si pasaricile ciripitoare, trebuie sa mirosim cacat, sa ne ferim de muste si de bazaitul lor de cacat.
Cred ca highsictirelul a atins recordul astazi in materie de cacat.
CACAT! CACAT! CACAT!
Acum ma simt mai bine!
joi, 28 martie 2013
Realizari si oameni
Mi-a reamintit mama ieri ca la 18 ani, in timp ce faceam scoala de soferi, i-am spus: "Voi face tot ce-mi sta in puteri ca sa realizez tot ceea ce-mi doresc sa realizez".
Si asa am facut. Nu a existat ceva sa-mi doresc si sa nu obtin. Ceva ce a tinut strict de mine si de familia mea care m-a sprijinit in tot ceea ce mi-am propus sa fac. Nu am fost un copil rasfatat, nu am primit nimic de-a gata. Daca mi-era foame, mama ma trimitea sa-mi fac singura de mancare, daca voiam nu stiu ce prostie, tata ma trimitea la munca si-mi spunea sa-mi cumpar singura. Nu mi-a lipsit niciodata strictul necesar si nu am avut niciodata mai mult decat altii. Si ma bucur ca a fost asa pentru ca am capatat o oarecare independenta. De exemplu, am cantat o lunga perioada de timp intr-un cor. Si mergeam cu corul la tot felul de spectacole, festivaluri si competitii prin tara. Intr-un an am fost chemati in insulele Rhodos. Ai mei nu au vrut sa ma lase sa merg deoarece presupunea anumite costuri. Prima excursie pe care mi-am permis-o din banii mei a fost in Grecia.
Lucrez de la o varsta frageda si nu mi-a fost niciodata frica de munca. Ca sa-mi strang bani de scoala de soferi m-am chinuit o vara intreaga ca lucrator comercial intr-un supermarket. Stateam cate 12 ore in picioare, stergeam rafturi, caram cutii si aveam o satisfactie nemasurata cand ajungeam acasa dupa o zi de munca sau in ziua de salariu cand primeam 350 de lei, salariul meu pe o luna. Eram in perioada de vacanta dintre clasa a 12-a si bacalaureat si eu in loc sa stau acasa si sa invat, mergeam la cate 2 interviuri pe zi.
Nu aveam nevoie de o masina, aveam cu ce sa ma deplasez. Nu aveam nevoie de o casa, aveam unde sa stau. Nu aveam nevoie de atata incaltaminte, atatea haine, atatea genti si atatea accesorii; cate un rand din fiecare mi-ar fi fost de ajuns.. Nu aveam nevoie sa ies din tara, puteam foarte bine sa ma plimb prin Bucuresti. Nu aveam nevoie sa muncesc, puteam foarte bine sa stau acasa, o farfurie de mancare s-ar fi gasit oricand si pentru mine. Si poate ca nici de actorie nu aveam nevoie.
Departe de mine gandul de a ma lauda in vreun fel. Vreau doar sa lamuresc ca eu sunt genul de om care "vrea", "poate" si "face" si ca sunt putini oameni care ma sustin si care se bucura sincer, fara sa arate semne de invidie si rautate. Foarte putini...
Eu nu sunt in concurenta cu nimeni si nu vreau sa dovedesc nimic nimanui. Sunt in concurenta cu mine, cu aspiratiile mele si vreau sa-mi dovedesc mie ca sunt in stare sa evoluez. Daca tu ai alte ganduri si alte aspiratii, nu vad de ce ar trebui sa le judeci pe ale mele. Mai ales in conditiile in care eu m-am bucurat sincer si te-am sustinut chiar si atunci ti-ai indeplinit pana si cel mai marunt vis.
Sunt dezamagita de oamenii care nu stiu sa se bucure de realizarile oamenilor din viata lor. Foarte dezamagita...
Si asa am facut. Nu a existat ceva sa-mi doresc si sa nu obtin. Ceva ce a tinut strict de mine si de familia mea care m-a sprijinit in tot ceea ce mi-am propus sa fac. Nu am fost un copil rasfatat, nu am primit nimic de-a gata. Daca mi-era foame, mama ma trimitea sa-mi fac singura de mancare, daca voiam nu stiu ce prostie, tata ma trimitea la munca si-mi spunea sa-mi cumpar singura. Nu mi-a lipsit niciodata strictul necesar si nu am avut niciodata mai mult decat altii. Si ma bucur ca a fost asa pentru ca am capatat o oarecare independenta. De exemplu, am cantat o lunga perioada de timp intr-un cor. Si mergeam cu corul la tot felul de spectacole, festivaluri si competitii prin tara. Intr-un an am fost chemati in insulele Rhodos. Ai mei nu au vrut sa ma lase sa merg deoarece presupunea anumite costuri. Prima excursie pe care mi-am permis-o din banii mei a fost in Grecia.
Lucrez de la o varsta frageda si nu mi-a fost niciodata frica de munca. Ca sa-mi strang bani de scoala de soferi m-am chinuit o vara intreaga ca lucrator comercial intr-un supermarket. Stateam cate 12 ore in picioare, stergeam rafturi, caram cutii si aveam o satisfactie nemasurata cand ajungeam acasa dupa o zi de munca sau in ziua de salariu cand primeam 350 de lei, salariul meu pe o luna. Eram in perioada de vacanta dintre clasa a 12-a si bacalaureat si eu in loc sa stau acasa si sa invat, mergeam la cate 2 interviuri pe zi.
Nu aveam nevoie de o masina, aveam cu ce sa ma deplasez. Nu aveam nevoie de o casa, aveam unde sa stau. Nu aveam nevoie de atata incaltaminte, atatea haine, atatea genti si atatea accesorii; cate un rand din fiecare mi-ar fi fost de ajuns.. Nu aveam nevoie sa ies din tara, puteam foarte bine sa ma plimb prin Bucuresti. Nu aveam nevoie sa muncesc, puteam foarte bine sa stau acasa, o farfurie de mancare s-ar fi gasit oricand si pentru mine. Si poate ca nici de actorie nu aveam nevoie.
Departe de mine gandul de a ma lauda in vreun fel. Vreau doar sa lamuresc ca eu sunt genul de om care "vrea", "poate" si "face" si ca sunt putini oameni care ma sustin si care se bucura sincer, fara sa arate semne de invidie si rautate. Foarte putini...
Eu nu sunt in concurenta cu nimeni si nu vreau sa dovedesc nimic nimanui. Sunt in concurenta cu mine, cu aspiratiile mele si vreau sa-mi dovedesc mie ca sunt in stare sa evoluez. Daca tu ai alte ganduri si alte aspiratii, nu vad de ce ar trebui sa le judeci pe ale mele. Mai ales in conditiile in care eu m-am bucurat sincer si te-am sustinut chiar si atunci ti-ai indeplinit pana si cel mai marunt vis.
Sunt dezamagita de oamenii care nu stiu sa se bucure de realizarile oamenilor din viata lor. Foarte dezamagita...
duminică, 3 februarie 2013
Coafura rezista...
... fix 2 saptamani. Sau 2 saptamani in cap.
Oricat de bun ar fi fixativul si stilistul, dupa 2 saptamani trebuie s-o stric. Neaparat! Cum as putea eu sa-mi pastrez o coafura cand parul meu trebuie sa stea cret si valvoi?! Imposibil! Intotdeauna revin la coafura mea naturala. Daca se incapataneaza sa reziste, o stric eu.
Si mor de ras cand ma gandesc ca sunt atat de inteligenta si ma port atat de prosteste. Si nu ma mai pot opri din ras. Rad de mine si de cat de copil sunt. Si ma bucur atat de mult ca pot sa rad! Si rad! Deci rad! Inca mai rad!
Sunt o nebuna! O nebuna care rade.
Nu sunt eu mai jos, da' e ca si cum as fi.
Oricat de bun ar fi fixativul si stilistul, dupa 2 saptamani trebuie s-o stric. Neaparat! Cum as putea eu sa-mi pastrez o coafura cand parul meu trebuie sa stea cret si valvoi?! Imposibil! Intotdeauna revin la coafura mea naturala. Daca se incapataneaza sa reziste, o stric eu.
Si mor de ras cand ma gandesc ca sunt atat de inteligenta si ma port atat de prosteste. Si nu ma mai pot opri din ras. Rad de mine si de cat de copil sunt. Si ma bucur atat de mult ca pot sa rad! Si rad! Deci rad! Inca mai rad!
Sunt o nebuna! O nebuna care rade.
Nu sunt eu mai jos, da' e ca si cum as fi.
duminică, 27 ianuarie 2013
Saraca mama...
Mama mea e super! Ca-n reclama.
Pana de curand ma banuia ca as fi virgina. Acum ma banuieste ca sunt virgina si ca-mi plac fetele. Sau poate pentru ca-mi plac fetele sunt virgina. Sau pentru ca sunt virgina imi plac fetele. Oare ce-o fi in capul ei?! Eu nu vreau sa stiu... Dar e amuzanta, mititica!
Se pare ca faptul ca nu i-am adus niciun baiet in pragul casei pana acum a marcat-o profund si irecuperabil.
Pana de curand ma banuia ca as fi virgina. Acum ma banuieste ca sunt virgina si ca-mi plac fetele. Sau poate pentru ca-mi plac fetele sunt virgina. Sau pentru ca sunt virgina imi plac fetele. Oare ce-o fi in capul ei?! Eu nu vreau sa stiu... Dar e amuzanta, mititica!
Se pare ca faptul ca nu i-am adus niciun baiet in pragul casei pana acum a marcat-o profund si irecuperabil.
joi, 17 ianuarie 2013
Eu nu...
...strivesc corola de minuni a lumii. Stai, nu era asta! Eu nu-s Blaga. As putea fi Blandiana. Ma regasesc in tot ce scrie ea. Da, daca as fi la fel de talentata, as scrie aceleasi poezii.
Sa revenim, deci!
Eu nu... stiu sa ma port cu barbatii pe care-i plac. Oricat m-as controla, la un moment dat tot imi sare tandara si dau cu mucii-n fasole. Ca-s dusa. Da... pot fi cea mai dragalasa, cea mai simpatica, cea mai intelegatoare, cea mai cea! Da, pot fi! Dar doar atat cat ma tine rabdarea. Dupa ce-mi pierd rabdarea, crestetul capului meu este invaluit de tensiune si reactionez impulsiv. Ca asa am fost, asa sunt si, probabil, ca asa voi fi intotdeauna. Si nu ma port asa doar cu barbatii pe care-i plac, ci cu majoritatea oamenilor apropiati mie. Numai ca oamenii apropiati ma inteleg (doar imi place sa cred asta) si depasesc momentul, pentru ca sunt obisnuiti cu mine si ma iubesc oricum. Caci eu sunt un om extraordinar pana sa apuc sa ma enervez. Dar barbatii fug dupa ce imi vad "partea intunecata". Ori fug, ori raman si ma divinizeaza in continuare fara drept la replica. Dar eu nu am nevoie nici de fugari, nici de milogi. Nu am nevoie de un barbat care sa fuga la prima mea reactie impulsiva... sau a 2-a, sau a 3-a s.a.m.d., sau care sa atarne ca o leguma fleoscaita de mine fara sa ma contrazica si sa ma aprobe cu totul facandu-ma sa ajung ma plictisesc. Eu am nevoie de un barbat care sa ma infrunte, sa ma certe, sa ma contrazica, sa-si argumenteze punctul lui de vedere si sa-l contraargumenteze pe al meu si sa ramana cu mine oricum as fi, pentru ca, in rest, sunt minunata! Si la urma urmei, partea intunecata apare doar atunci cand imi pasa de persoana catre care mi-o indrept. Cred ca un om ca asta are nevoie de o inteligenta aparte.Varsta, inaltimea, culoarea si lungimea parului, ochii, greutatea... sunt irelevante.
Si pana cand o sa apara omul asta cu inteligenta aparte, care sa ma inteleaga si care sa ma suporte, o sa-mi vad in continuare de viata mea perfect de artistica. Si dupa ce o sa apara, o sa-mi vad de viata mea perfect de artistica in paralel cu el. Pentru ca eu sunt talentata. Cand iti spune D-na Voicu asta, ea care din "prost" nu scoate pe nimeni, inseamna ca chiar asa este.
Sa revenim, deci!
Eu nu... stiu sa ma port cu barbatii pe care-i plac. Oricat m-as controla, la un moment dat tot imi sare tandara si dau cu mucii-n fasole. Ca-s dusa. Da... pot fi cea mai dragalasa, cea mai simpatica, cea mai intelegatoare, cea mai cea! Da, pot fi! Dar doar atat cat ma tine rabdarea. Dupa ce-mi pierd rabdarea, crestetul capului meu este invaluit de tensiune si reactionez impulsiv. Ca asa am fost, asa sunt si, probabil, ca asa voi fi intotdeauna. Si nu ma port asa doar cu barbatii pe care-i plac, ci cu majoritatea oamenilor apropiati mie. Numai ca oamenii apropiati ma inteleg (doar imi place sa cred asta) si depasesc momentul, pentru ca sunt obisnuiti cu mine si ma iubesc oricum. Caci eu sunt un om extraordinar pana sa apuc sa ma enervez. Dar barbatii fug dupa ce imi vad "partea intunecata". Ori fug, ori raman si ma divinizeaza in continuare fara drept la replica. Dar eu nu am nevoie nici de fugari, nici de milogi. Nu am nevoie de un barbat care sa fuga la prima mea reactie impulsiva... sau a 2-a, sau a 3-a s.a.m.d., sau care sa atarne ca o leguma fleoscaita de mine fara sa ma contrazica si sa ma aprobe cu totul facandu-ma sa ajung ma plictisesc. Eu am nevoie de un barbat care sa ma infrunte, sa ma certe, sa ma contrazica, sa-si argumenteze punctul lui de vedere si sa-l contraargumenteze pe al meu si sa ramana cu mine oricum as fi, pentru ca, in rest, sunt minunata! Si la urma urmei, partea intunecata apare doar atunci cand imi pasa de persoana catre care mi-o indrept. Cred ca un om ca asta are nevoie de o inteligenta aparte.Varsta, inaltimea, culoarea si lungimea parului, ochii, greutatea... sunt irelevante.
Si pana cand o sa apara omul asta cu inteligenta aparte, care sa ma inteleaga si care sa ma suporte, o sa-mi vad in continuare de viata mea perfect de artistica. Si dupa ce o sa apara, o sa-mi vad de viata mea perfect de artistica in paralel cu el. Pentru ca eu sunt talentata. Cand iti spune D-na Voicu asta, ea care din "prost" nu scoate pe nimeni, inseamna ca chiar asa este.
miercuri, 9 ianuarie 2013
Corporeişăn stail 2
Daca toti corporatistii ar fi ca mine, biroul lor ar arata asa:
Caci al meu asa arata...
Caci al meu asa arata...
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
Vraiste alambicata presarata cu harababura si cacat
Mdea... Uitandu-ma in urma pe highsictirel, am constatat ca in 90% dintre postari folosesc cuvantul "cacat". Oare asta ma face obscena?! Sau gretoasa?!
Desi nu imi mai vad capul de treaba si de ganduri, am chef sa scriu. Nu stiu ce mi se intampla.
Si e in capul meu o vraiste harababuroasa si alambicata plina de cacat (cu riscul de a parea din nou obscena... sau gretoasa) de nu mai stiu cum s-o scot la capat.
Probabil ca singura persoana care ma poate salva in acest moment este un medic psihiatru. Sau nu! Ma tratez singura.
Am reinceput sa citesc. Mult! Desi nu am timp. Si ma rog in fiecare zi. Si am o caruta de comenzi pentru crosetaturi carora nu le mai fac fata. Si vine martisorul iar eu nu o sa apuc sa termin comenzile ca sa ma apuc de martisoare. Probabil ca va trebui sa angajez pe cineva care sa croseteze pentru mine in timp ce eu o sa fiu toata ziua la repetitii cehoviene si la giob blou, unde devine din ce in ce mai insuportabil de placut. Caci nu stiu ce se intampla, dar se intampla chestii dubioase. Prea dubioase!
Iar eu sunt o apucata plina de incertitudini si cacat care intra din cacat in cacat. Si nu stiu daca pot sa ma mai spal. Si nu ma baga nimeni, intru singura. Ca asa imi place mie, complicat.
Pana acum un an pe vremea asta pierdeam noptile si zilele prin cluburi si prin baruri, si cunosteam pe toata lumea si toata lumea ma cunostea pe mine. Uneori mergeam si singura, ca oricum stiam ca dau acolo de cineva cunoscut. Dar ceva s-a intamplat. Nu mai am chef de oamenii aia si de locurile alea. Da' deloc!
Si zilele trecute ma intrebam de ce toata lumea pe care o cunosc cunoaste lume pe care eu o cunosc, fara sa am habar ca se cunosc intre ei. E normal sa mai fie coincidente d'astea, da' la mine sunt prea multe. Dupa ce am gandit putin, mi-am dat seama ca se intampla asta deoarece cunosc prea multi oameni. Si cam toti din aceeasi sfera si cerc vicios.
Si ma bucur cand pierd noptile cu Steluta stand de vorba si crosetand, cand ma intalnesc cu Doina si cu Adi de fiecare data in acelasi loc, dar cu fiecare-n locuri diferite, si cand stau o zi intreaga in atelierul Nicoletei vopsind marginile ramelor cu vopsea maro. Si ma bucur de psicho-Iulia, de printesa Mojoiu, de Bloody Mary, de Nita Hac si de restul.
Si cred ca eman prea multa secsualitate. Las in urma mea parfum de "fute-ma". Altfel nu-mi explic evenimentele din ultima vreme. Daca as fi dat curs la toate, acum as fi fost curva. Dar eu decat sa fiu curva, prefer sa atarn spanzurata si indragostita de o iluzie cu par balai care are nasul infundat si sa imi gasesc consolarea intr-o iluzie cu figura paterna care mi-a simtit mirosul.
Nu, nu pot sa ma tratez singura!
Desi nu imi mai vad capul de treaba si de ganduri, am chef sa scriu. Nu stiu ce mi se intampla.
Si e in capul meu o vraiste harababuroasa si alambicata plina de cacat (cu riscul de a parea din nou obscena... sau gretoasa) de nu mai stiu cum s-o scot la capat.
Probabil ca singura persoana care ma poate salva in acest moment este un medic psihiatru. Sau nu! Ma tratez singura.
Am reinceput sa citesc. Mult! Desi nu am timp. Si ma rog in fiecare zi. Si am o caruta de comenzi pentru crosetaturi carora nu le mai fac fata. Si vine martisorul iar eu nu o sa apuc sa termin comenzile ca sa ma apuc de martisoare. Probabil ca va trebui sa angajez pe cineva care sa croseteze pentru mine in timp ce eu o sa fiu toata ziua la repetitii cehoviene si la giob blou, unde devine din ce in ce mai insuportabil de placut. Caci nu stiu ce se intampla, dar se intampla chestii dubioase. Prea dubioase!
Iar eu sunt o apucata plina de incertitudini si cacat care intra din cacat in cacat. Si nu stiu daca pot sa ma mai spal. Si nu ma baga nimeni, intru singura. Ca asa imi place mie, complicat.
Pana acum un an pe vremea asta pierdeam noptile si zilele prin cluburi si prin baruri, si cunosteam pe toata lumea si toata lumea ma cunostea pe mine. Uneori mergeam si singura, ca oricum stiam ca dau acolo de cineva cunoscut. Dar ceva s-a intamplat. Nu mai am chef de oamenii aia si de locurile alea. Da' deloc!
Si zilele trecute ma intrebam de ce toata lumea pe care o cunosc cunoaste lume pe care eu o cunosc, fara sa am habar ca se cunosc intre ei. E normal sa mai fie coincidente d'astea, da' la mine sunt prea multe. Dupa ce am gandit putin, mi-am dat seama ca se intampla asta deoarece cunosc prea multi oameni. Si cam toti din aceeasi sfera si cerc vicios.
Si ma bucur cand pierd noptile cu Steluta stand de vorba si crosetand, cand ma intalnesc cu Doina si cu Adi de fiecare data in acelasi loc, dar cu fiecare-n locuri diferite, si cand stau o zi intreaga in atelierul Nicoletei vopsind marginile ramelor cu vopsea maro. Si ma bucur de psicho-Iulia, de printesa Mojoiu, de Bloody Mary, de Nita Hac si de restul.
Si cred ca eman prea multa secsualitate. Las in urma mea parfum de "fute-ma". Altfel nu-mi explic evenimentele din ultima vreme. Daca as fi dat curs la toate, acum as fi fost curva. Dar eu decat sa fiu curva, prefer sa atarn spanzurata si indragostita de o iluzie cu par balai care are nasul infundat si sa imi gasesc consolarea intr-o iluzie cu figura paterna care mi-a simtit mirosul.
Nu, nu pot sa ma tratez singura!
vineri, 21 decembrie 2012
Mister - Clubul Bamboo a ars din temelii
Dupa ce am calcat pentru prima data in Bamboo, acum 100 de ani, pe vremea in care eram tanara si nelinistita, a ars din temelii.
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/13438/Mister-Clubul-Bamboo-a-ars-din-temelii.html
Nu este niciun mister pentru mine ca s-a intamplat asta.
A doua oara cand am calcat pe acolo au pus AC/DC. Si asta pentru ca nu aveau Pink Floyd.
Totusi, e ceva! Nu resuseste oricine sa convinga un DJ de bumbti-bumti sa puna ceva rock, intr-un club de bumti-bumti. Si nu reuseste oricine sa arda din temelii un club numai cu gandul.
Cam atat.
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/13438/Mister-Clubul-Bamboo-a-ars-din-temelii.html
Nu este niciun mister pentru mine ca s-a intamplat asta.
A doua oara cand am calcat pe acolo au pus AC/DC. Si asta pentru ca nu aveau Pink Floyd.
Totusi, e ceva! Nu resuseste oricine sa convinga un DJ de bumbti-bumti sa puna ceva rock, intr-un club de bumti-bumti. Si nu reuseste oricine sa arda din temelii un club numai cu gandul.
Cam atat.
sâmbătă, 24 martie 2012
Bilute sclipitoare
Ochii mei sunt frumosi. Arata ca 2 bilute mici, negre si sclipitoare. Adineauri ma uitam la niste poze. In pozele in care am ochelari de soare, parul pe ochi, ochii inchisi sau fata din profil nu se vede, dar in restul pozelor este chiar evident ca bilutele mele sclipitoare, inafara de pupila, sunt strambe. Perechea mea de ochi este stramba.
joi, 15 decembrie 2011
Izmene noi
Dupa cum se poate vedea, mi-am schimbat izmenele. Adicatelea, "sictirelul" a capatat un nou look.
Nu am intentionat sa schimb izmenele mele colorate cu niste izmene albe si simple, insa n-am avut ce face. M-a mancat in cur sa fac o mica schimbare la vechea interfata si am stricat-o de tot. Ciatul si arhiva erau pe la fundul blogului, deasupra erau scrisurile, un haos. Cine a intrat in ultima vreme a vazut dezordinea.
Adevarul este ca ma reprezenta. Cam asa arata lucrurile in viata mea de ceva timp. Stric tot ce incerc sa imbunatatesc si nu imi iese nimic bine, tocmai pentru ca vreau sa le fac pe toate odata, sa le fac repede si sa-mi si iasa.
Dar incep sa-mi pun capul pe umeri, sa-mi culeg picioarele din aer si sa ma adun. Am inceput cu "sictirelul". I-am pus izmene albe. L-am decomplicat. Vreau sa ma decomplic si eu dar nu ma lasa circumstantele.
Mi se intampla foarte multe chestii. Mi se intampla atat de multe incat nu am timp sa le impartasesc.
Sfat util: Sa nu provocati niciodata un accident unui motociclist sau unui nene care conduce o masina de paza si protectie. Iese nasol in ambele cazuri!
Concluzie: Vreau vacanta si vreau sa vina Mosu'!
Pe data viitoare!
Nu am intentionat sa schimb izmenele mele colorate cu niste izmene albe si simple, insa n-am avut ce face. M-a mancat in cur sa fac o mica schimbare la vechea interfata si am stricat-o de tot. Ciatul si arhiva erau pe la fundul blogului, deasupra erau scrisurile, un haos. Cine a intrat in ultima vreme a vazut dezordinea.
Adevarul este ca ma reprezenta. Cam asa arata lucrurile in viata mea de ceva timp. Stric tot ce incerc sa imbunatatesc si nu imi iese nimic bine, tocmai pentru ca vreau sa le fac pe toate odata, sa le fac repede si sa-mi si iasa.
Dar incep sa-mi pun capul pe umeri, sa-mi culeg picioarele din aer si sa ma adun. Am inceput cu "sictirelul". I-am pus izmene albe. L-am decomplicat. Vreau sa ma decomplic si eu dar nu ma lasa circumstantele.
Mi se intampla foarte multe chestii. Mi se intampla atat de multe incat nu am timp sa le impartasesc.
Sfat util: Sa nu provocati niciodata un accident unui motociclist sau unui nene care conduce o masina de paza si protectie. Iese nasol in ambele cazuri!
Concluzie: Vreau vacanta si vreau sa vina Mosu'!
Pe data viitoare!
duminică, 24 iulie 2011
"PULACCA"
Titlul postarii nu-mi apartine mie, ci celor de la blogspot.In incercarea mea de a lasa un comentariu pe un alt blog, m-am lovit de "pulacca". A trebuit sa scriu "pulacca" pentru a le dovedi ca nu-s cretina, "andicapata" sau retardata.
Da' ei nu stiu ca puteam sa scriu asta si fara sa ma puna ei.
vineri, 8 iulie 2011
Ce faci?
Dragii mei, ce raspuns dati voi cand va intreaba cineva ce faceti?
Exista n'spe mii de raspunsuri, in functie de ce faceti in momentul respectiv. Dar daca nu faceti nimic, ce raspundeti? "Nimic", "Stau"? Nu merge... nu poti sa faci "nimic" sau sa spui ca "stai" din moment ce intrebarea solicita din partea ta un raspuns activ.
Eu am o problema cu intrebarea "ce faci?". Si, desi am o problema, o folosesc tot timpul, de cele mai multe ori sub forma de salut/abordare. Dar, de fiecare data, dupa ce intreb, sper in sinea mea ca interlocutorul meu sa fie activ, sa faca ceva, orice.
Este o chestie la care ma gandesc destul de des, atunci cand n-am altceva la care sa ma gandesc. Am cautat tot felul de raspunsuri potrivite, am facut calcule, am analizat, dezbatut cu mine insami, m-am gandit ce raspuns mi-ar placea mie sa primesc, si pana la urma am ajuns la concluzia ca raspunsul cel mai potrivit la intrebarea "Ce faci?" este "Acum sau in general?!".
Numai ca astazi, tot mitul si toate teoriile mea asupra raspunsului potrivit au fost naruite. Toata munca mea s-a dus dracu'. M-am chinuit atat de mult, cand raspunsul era atat de simplu... chiar in fata mea.
Raspunsul cel mai potrivit este "Gandesc!", pentru ca poti sa gandesti si in timp ce stai degeaba si nu faci nimic.
Alte sugestii?!
Exista n'spe mii de raspunsuri, in functie de ce faceti in momentul respectiv. Dar daca nu faceti nimic, ce raspundeti? "Nimic", "Stau"? Nu merge... nu poti sa faci "nimic" sau sa spui ca "stai" din moment ce intrebarea solicita din partea ta un raspuns activ.
Eu am o problema cu intrebarea "ce faci?". Si, desi am o problema, o folosesc tot timpul, de cele mai multe ori sub forma de salut/abordare. Dar, de fiecare data, dupa ce intreb, sper in sinea mea ca interlocutorul meu sa fie activ, sa faca ceva, orice.
Este o chestie la care ma gandesc destul de des, atunci cand n-am altceva la care sa ma gandesc. Am cautat tot felul de raspunsuri potrivite, am facut calcule, am analizat, dezbatut cu mine insami, m-am gandit ce raspuns mi-ar placea mie sa primesc, si pana la urma am ajuns la concluzia ca raspunsul cel mai potrivit la intrebarea "Ce faci?" este "Acum sau in general?!".
Numai ca astazi, tot mitul si toate teoriile mea asupra raspunsului potrivit au fost naruite. Toata munca mea s-a dus dracu'. M-am chinuit atat de mult, cand raspunsul era atat de simplu... chiar in fata mea.
Raspunsul cel mai potrivit este "Gandesc!", pentru ca poti sa gandesti si in timp ce stai degeaba si nu faci nimic.
Alte sugestii?!
joi, 9 iunie 2011
Un moment de reculegere pentru prezentul blog defunct...
"Propun sa pastram un moment de reculegere pentru prezentul blog defunct... Bietul de el, dupa lupte milenare care au durat doua sute de ani, lupte crancene de a ramane simpatic si haios in online-ul romanesc... a murit trist, singur si amarat.. parasit de-a dreptul...
offf.. highsictir drag.. cum te-ai dus tu in floarea varstei!!"
Acum, daca stau sa ma gandesc mai bine... are dreptate Doina cand spune cele de mai sus. Desi vrea sa fie haioasa, in esenta sufera pentru ca are o prietena atat de puturoasa.
Revenind. Da! A trecut ceva timp de cand n-am mai scris. Aim so veri sori!!! Blogu' meu care ajunsese sa aiba si cate 60 de vizualizari pe zi, abia daca mai are 2, 3, iar in zilele bune, niciuna.
N-am avut chef! Cheful meu este cam ciufut de la o vreme si, se pare, abia azi si-a indreptat aratatorul catre "highsictir".
Buuun... Ce am mai facut intre timp? Am fost in Vama de 1 Mai si ca de fiecare data s-au intamplat chestii imprevizibile. A fost frumos, numai ca, am simtit ca lipseste ceva. Nu stiu exact ce, dar a lipsit cu desavarsire.
In rest, am facut tot felul de chestii; neimportante pentru voi, la fel de neimportante pentru mine. Insa au fost nimicuri care m-au tinut ocupata.
Intre timp, dragalasul meu blog a inceput sa mearga de'a busilea si sa gângure, plus ca i-au dat si vreo 2 dintisori, adicatelea, a implinit un anisor. Deci, La Multi Ani, blogule!!! Asta cam contrazice teoria Doinei de la inceput, care spunea ca n-o sa ma tina mai mult de 2 luni. SAC!!!
O alta noutate este ca Chuckie a inceput sa vorbeasca din nou cu mine. Nu cred ca am specificat, dar a avut o perioada in care nu mi-a vorbit... trebuie sa-l fi suparat tare. Recunosc, sunt o ticaloasa! Imi recunosc meritele si mi le asum. Mai nou, am aflat ca are o pasarica de ocazie. Congruagiuleisan!!!
Trecand la lucruri mai serioase, Domnul T este fericitul posesor al unui cont de feisbuc. Nu stie el inca sa-l manevreze, dar pare destul de interesat. Zilele trecute m-a intrebat cate fete i-au cerut prietenia.
Th-th-th-that's all folks!
offf.. highsictir drag.. cum te-ai dus tu in floarea varstei!!"
Acum, daca stau sa ma gandesc mai bine... are dreptate Doina cand spune cele de mai sus. Desi vrea sa fie haioasa, in esenta sufera pentru ca are o prietena atat de puturoasa.
Revenind. Da! A trecut ceva timp de cand n-am mai scris. Aim so veri sori!!! Blogu' meu care ajunsese sa aiba si cate 60 de vizualizari pe zi, abia daca mai are 2, 3, iar in zilele bune, niciuna.
N-am avut chef! Cheful meu este cam ciufut de la o vreme si, se pare, abia azi si-a indreptat aratatorul catre "highsictir".
Buuun... Ce am mai facut intre timp? Am fost in Vama de 1 Mai si ca de fiecare data s-au intamplat chestii imprevizibile. A fost frumos, numai ca, am simtit ca lipseste ceva. Nu stiu exact ce, dar a lipsit cu desavarsire.
In rest, am facut tot felul de chestii; neimportante pentru voi, la fel de neimportante pentru mine. Insa au fost nimicuri care m-au tinut ocupata.
Intre timp, dragalasul meu blog a inceput sa mearga de'a busilea si sa gângure, plus ca i-au dat si vreo 2 dintisori, adicatelea, a implinit un anisor. Deci, La Multi Ani, blogule!!! Asta cam contrazice teoria Doinei de la inceput, care spunea ca n-o sa ma tina mai mult de 2 luni. SAC!!!
O alta noutate este ca Chuckie a inceput sa vorbeasca din nou cu mine. Nu cred ca am specificat, dar a avut o perioada in care nu mi-a vorbit... trebuie sa-l fi suparat tare. Recunosc, sunt o ticaloasa! Imi recunosc meritele si mi le asum. Mai nou, am aflat ca are o pasarica de ocazie. Congruagiuleisan!!!
Trecand la lucruri mai serioase, Domnul T este fericitul posesor al unui cont de feisbuc. Nu stie el inca sa-l manevreze, dar pare destul de interesat. Zilele trecute m-a intrebat cate fete i-au cerut prietenia.
Th-th-th-that's all folks!
vineri, 15 aprilie 2011
Oficial...
... ma declar bloggerita!!!
Azi-noapte am visat ceva. Nu mai stiu ce am visat pentru ca nu imi amintesc niciodata ce visez. Dar precis era ceva foarte interesant pentru ca m-am trezit brusc intrebandu-ma: "Oare cate vizualizari are pe blog?!"
E grav?!
Azi-noapte am visat ceva. Nu mai stiu ce am visat pentru ca nu imi amintesc niciodata ce visez. Dar precis era ceva foarte interesant pentru ca m-am trezit brusc intrebandu-ma: "Oare cate vizualizari are pe blog?!"
E grav?!
marți, 8 martie 2011
Sunt in pana de titluri
Gata... nu se mai poate!!! A inceput lumea sa-mi bata obrazul ca nu mai scriu.
Adevaru' e ca n-am avut chef. Si nici acum n-am, dar ma strofoc.
In primul rand, La Multi Ani mamelor!
In al 2-lea rand, La Multi Ani Domnului T. Ba nu, lui in primul rand . A fost ziua lui acu' 2 zile si a fost amarat toata saptamana pentru ca urma sa schimbe prefixul. Acum i-a trecut, cred ca s-a obisnuit cu ideea. Mi-a spus ca-si doreste de ziua lui o usa pentru baia de la tara. O usa va primi! AM ZIS!
In ziua de Dragobete m-am intalnit cu Doina. Numai ca... niciuna dintre noi nu si-a dat seama ca e Dragobetele. Nu ca ar fi contat daca ne-am fi dat seama... dar ca idee. Si ajugem noi ca fetele in localul in care ne intalnim aproape de fiecare data; pe mese fete de masa, cate o lalea, lumanarele aprinse, muzica romantica pe fundal... Dupa vreo 2 ore, am realizat ca in jurul nostru sunt numai cupluri... Astazi am patit la fel. Abia ce am gasit o masa amarata in mijlocul cuplurilor, pentru ca peste tot era plin.
O sa mai scriu maine, sper!!!
Adevaru' e ca n-am avut chef. Si nici acum n-am, dar ma strofoc.
In primul rand, La Multi Ani mamelor!
In al 2-lea rand, La Multi Ani Domnului T. Ba nu, lui in primul rand . A fost ziua lui acu' 2 zile si a fost amarat toata saptamana pentru ca urma sa schimbe prefixul. Acum i-a trecut, cred ca s-a obisnuit cu ideea. Mi-a spus ca-si doreste de ziua lui o usa pentru baia de la tara. O usa va primi! AM ZIS!
In ziua de Dragobete m-am intalnit cu Doina. Numai ca... niciuna dintre noi nu si-a dat seama ca e Dragobetele. Nu ca ar fi contat daca ne-am fi dat seama... dar ca idee. Si ajugem noi ca fetele in localul in care ne intalnim aproape de fiecare data; pe mese fete de masa, cate o lalea, lumanarele aprinse, muzica romantica pe fundal... Dupa vreo 2 ore, am realizat ca in jurul nostru sunt numai cupluri... Astazi am patit la fel. Abia ce am gasit o masa amarata in mijlocul cuplurilor, pentru ca peste tot era plin.
O sa mai scriu maine, sper!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)