Eu am ajuns la nefericita concluzie ca-s un cacat un ochi, nas, gura, maini, picioare, cur si ţîţi.Si am inteles si de ce sunt un om singuratic si nefericit uneori. Din cauza mea. Aroganta si sinceritatea mea debordante bat la cur toate intentiile mele bune si toate apucaturile mele filantropice. Unde mai pui ca merg si la Biserica in fiecare duminica si ca provin dintr-o familie cu cei mai morali si cumsecade oameni.
Nu-s un om care se apropie usor si nici un om de care sa se apropie usor cineva.
Ma enerveaza chestii care NU este NORMAL sa ma enerveze, ma enerveaza unii oameni cu care ma port ca un cur si este vizibil. Daca nu exprim prin vorbe, exprim prin expresia fetei. Si cand ma enerveaza ceva atat de tare, ceva care, bineinteles, n-ar trebui sa ma deranjeze si care, in mod normal, nu deranjeaza pe nimeni, incep sa scot porumbei pe gura. Porumbei priviti de persoana deranjanta cu o atitudine nu tocmai pozitiva. Si asa incep
discutiile in contradictoriu (certurile). Uneori mai cedez, mai las garda jos, dar doar atunci cand simt ca persoana/persoanele nu merita atata osteneneala din partea mea, pentru ca oricum imi sunt inferioare si consider ca le fac un favor daca ma cobor atat de mult incat sa ma cert cu ele.
Iar evenimentele din ultimele zile m-au facut sa-mi analizez gandurile si apucaturile si sa constat ca eu n-as putea sa suport un om ca mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu