joi, 21 aprilie 2011

Multumescuri

Duminica a fost din nou ziua mea pentru ca-s o Floricica.
Si tot duminica s-a nimerit sa fiu la giob blou.
Iar eu la telefonul de serviciu raspund cu "Florentina".
Si duminica, la mine la giob blou, suna telefonul din 10 in 10 minute.

In concluzie, am primit cele mai multe urari telefonice din istoria urarilor telefonice. Discutiile care, in mod normal, dureaza maxim 1 minut, au ajuns sa dureze 3, 4 minute.
Inca ma mai doare cerul gurii de la cate "multumescuri" am trancanit. Pe omuletul din gat l-a tras curentul de la cat de mult am tinut gura deschisa.

Eu: Florentina!!!
Sunatorul: La multi ani!
Eu: Multumesc frumos!

Cam asa au inceput toate conversatiile, urmate de alte bla-bla-uri.
La un moment dat, mi s-a intiparit atat de adanc in cerebel ca tre' sa zic "multumesc", incat la unul dintre telefoane am raspuns cu "Multumesc!" in loc de "Florentina".

Cea mai frumoasa urare am primit-o duminica dimineata de la minunatul meu coleg D. (care mai nou ceteste blogu', asa ca nu-mi permit sa zic nimic de rau. Nu vreau sa-mi scada audienta, da' trageti singuri concluziile.) si a sunat FIX asa:

"Ce ai de mancare?!"

vineri, 15 aprilie 2011

Oficial...

... ma declar bloggerita!!!

Azi-noapte am visat ceva. Nu mai stiu ce am visat pentru ca nu imi amintesc niciodata ce visez. Dar precis era ceva foarte interesant pentru ca m-am trezit brusc intrebandu-ma: "Oare cate vizualizari are pe blog?!"

E grav?!

luni, 11 aprilie 2011

Tuica

Am fost ocupata dom'le!!!
Nu, nu cu serviciul. Si nici cu scoala. Si nici cu baietii. Cu fetele nici atat!
Am fost ocupata cu mine.
In luna martie am fost la 2 dintre cele mai ravnite piese de teatru ale momentului:

- Egoistul cu Radu Beligan. Jos palaria in fata maestrului. Inca ma apuca toate emotiile din lume cand ma gandesc la el. Este rablagit fizic. Merge foarte greu, nu se poate ridica de pe scaun decat daca se sprijina de ceva sau este ajutat de cineva; intre acte, cand se stingea lumina, se vedeau siluete de oameni care il ajutau sa se schimbe, ridice, mute locatia scenica. Dar joaca extraordinar. Este incomparabil, inconfundabil, inegalabil. Impresionant. La sfarsit piesei, plangacioasa din mine si-a facut facut loc si a imprastiat niste lacrimi.
O piesa trista in esenta dar prezentata prin sarcasmul inconfundabil al lui Beligan, care a starnit hohote de ras prin randul celor din sala.

- Dineu cu prosti cu Horatiu Malaele si Serban Ionescu. Nu se compara cu Egoistul dar este o piesa foarte buna. Genuri diferite, actori diferiti... Oricum, a meritat fiecare banut. Am ras cu lacrimi de elefant.
Nu-s critic de teatru, doar mi-am exprimat parerea.

Tot in luna martie m-am si indragostit. Nu este nimic nou... mi se intampla in fiecare martie. Si de fiecare data imi trece pana in aprilie. Tocmai d'asta, el nu afla niciodata. Nu vreau sa-l dezamagesc in aprilie.

De curand a mai trecut un an de cand a mai trecut un an de anul trecut. Adica, a fost ziua aia cu multe urari de la multi ani, impliniri si bla bla bla-uri. Din diverse motive, am fost destul de nefericita. Nu m-a mai dezamagit niciodata atata lume intr-o perioada atat de scurta.
Asa ca, sigura concluzie pe care am putut s-o trag anul asta de ziua mea a fost ca nu mai beau niciodata tuica.

marți, 8 martie 2011

Sunt in pana de titluri

Gata... nu se mai poate!!! A inceput lumea sa-mi bata obrazul ca nu mai scriu.
Adevaru' e ca n-am avut chef. Si nici acum n-am, dar ma strofoc.

In primul rand, La Multi Ani mamelor!
In al 2-lea rand, La Multi Ani Domnului T. Ba nu, lui in primul rand . A fost ziua lui acu' 2 zile si a fost amarat toata saptamana pentru ca urma sa schimbe prefixul. Acum i-a trecut, cred ca s-a obisnuit cu ideea. Mi-a spus ca-si doreste de ziua lui o usa pentru baia de la tara. O usa va primi! AM ZIS!

In ziua de Dragobete m-am intalnit cu Doina. Numai ca... niciuna dintre noi nu si-a dat seama ca e Dragobetele. Nu ca ar fi contat daca ne-am fi dat seama... dar ca idee. Si ajugem noi ca fetele in localul in care ne intalnim aproape de fiecare data; pe mese fete de masa, cate o lalea, lumanarele aprinse, muzica romantica pe fundal... Dupa vreo 2 ore, am realizat ca in jurul nostru sunt numai cupluri... Astazi am patit la fel. Abia ce am gasit o masa amarata in mijlocul cuplurilor, pentru ca peste tot era plin.

O sa mai scriu maine, sper!!!

marți, 22 februarie 2011

Rascolirea rascolirii cu arme si trandafiri

Azi, am fost sa-mi vars amaru' in oras, la o ceasca de cafea.
In timp ce-mi sorbeam linistita cafeaua si-mi ascultam cu atentie interlocutorul, a inceput sa cante pe fundal melodia de mai jos.
Dintr-o data, mi s-a facut pielea de gaina si nu am mai auzit nimic din ce mi se spunea. Plus ca, abia asteptam sa ajung acasa ca sa o ascult.
Le cer scuze vecinilor mei care, probabil, isi doresc sa adoarma.
Nu pot sa ma abtin. Imi da o stare de liniste, amestecata cu euforie, nervi, fericire, tristete. Un amalgam de trairi de la o singura melodie.
O stiu de mult, intotdeauna mi-a placut, dar niciodata nu mi-a dat starea asta.

Ma rascoleste.
Sunt nebuna?!

luni, 14 februarie 2011

Too Much Love Will Kill You

Si cum m-am trezit eu azi, ca un copchil constiincios, la ora 9:00, am deschis TV-ul ca sa vad stirile in timp ce-mi fac tabieturile de dimineata. La stiri, pe langa crime si accidente, toata lumea era fericita ca astazi este Ziua Indragostitilor. Urari, petreceri, organizari, preturi, mizda-pasii. In weekend stirile au fost la fel. Am inchis TV-ul si m-am pus in fata calculatorului. Intru pe feisbuc, pagina plina de urari. Intru pe mess, toata lumea avea la status urari. Inchid mess-ul si deschid winamp-ul. Dau play si incepe sa cante melodia de mai jos.

In sfarsit, am zis, cineva tine si cu mine astazi!
Vreau sa le multumesc pe aceasta cale lui Freddie Mercury pentru aceasta melodie, mamei pentru ca m-a nascut, Domnului T. pentru ca-mi inveseleste fiecare clipa din viata, vecinilor pentru ca inca ma mai saluta pe strada, prietenilor pentru ca inca imi mai sunt prieteni si profesorilor de la facultate pentru ca m-au lasat repetenta!

Pentru indragostitii de azi, cele de mai jos:

duminică, 13 februarie 2011