Daca reusesc sa ma las de tigari, sa ma las de tine va fi floare la ureche. Vreau sa fiu libera. Iar eu cand vreau ceva, obtin! Adio tigari!
sâmbătă, 13 aprilie 2013
marți, 9 aprilie 2013
Dorinta
Nu mai stiu nimic si nu mai simt nimic. Nu mai vreau nimic si nu mai cred nimic. Nici nu mai tremur si nici nu mai gandesc. Esti ceva ce mi-am dorit atat de mult timp incat ai ajuns sa stai inghesuit intr-un colt plin de praf in cutia mea cu dorinte. Esti lucrul cel mai ravnit si cel mai imposibil. Te-ai lipit cu aracet de fundul cutiei. Am incercat cu diluant, cu spaclul, cu apa, am spart cutia. Nu te-ai dezlipit. Am lipit-o la loc si am asezat peste tine noi dorinte. Te-am acoperit cu totul ca sa nu te mai vad. Te-am acoperit cu dorinte care ar fi trebuit sa te zdrobeasca, sa te striveasca, sa fii una cu aracetul. Te-am gadilat cu flori, cu vorbe frumoase. Ai praf pe tine. Abia te mai vad. Te-am sters. Acum te vad bine. Atat de bine incat imi vine sa arunc cutia cu tine in ea. Dar nu pot s-o arunc. Face parte din mine. Cutia. Cu tine lipit de ea.
Nu mai inteleg nimic...
Nu mai inteleg nimic...
marți, 2 aprilie 2013
Oameni imbracati in straie de... cacat!
Si eu sunt un om de cacat! Dar am cei 7 ani de acasa. Si chiar daca sunt de cacat cateodata, imi cer scuze si incerc de fiecare data sa indrept lucrurile.
Dar sunt oameni atat de imputiti, de au cacat in gura, le ies larve printre dinti si le pute gura a balega de porc la fiecare respiratie. Si stau ca intr-un balon plin de cacat pe care-l folosesc ca un scut sau ca un stil de viata. Iar eu sunt foarte nervoasa si-mi bag lupa-n toti oamenii de cacat, imbracati in cacat, care put a cacat si care sunt de cacat. I-as pune sa-si manance propriul cacat ca sa vada ce gust are. Si dupa i-as mai baga si in cacatul meu si i-as tine acolo pana la asfixiere. Si asa as face cu toti pana cand as curata lumea de ei, ca noi, oamenii curati, sa putem respira linistiti. Caci suntem inconjurati si condusi de atata cacat incat, in loc sa repiram natura si sa admiram fluturasii si pasaricile ciripitoare, trebuie sa mirosim cacat, sa ne ferim de muste si de bazaitul lor de cacat.
Cred ca highsictirelul a atins recordul astazi in materie de cacat.
CACAT! CACAT! CACAT!
Acum ma simt mai bine!
Dar sunt oameni atat de imputiti, de au cacat in gura, le ies larve printre dinti si le pute gura a balega de porc la fiecare respiratie. Si stau ca intr-un balon plin de cacat pe care-l folosesc ca un scut sau ca un stil de viata. Iar eu sunt foarte nervoasa si-mi bag lupa-n toti oamenii de cacat, imbracati in cacat, care put a cacat si care sunt de cacat. I-as pune sa-si manance propriul cacat ca sa vada ce gust are. Si dupa i-as mai baga si in cacatul meu si i-as tine acolo pana la asfixiere. Si asa as face cu toti pana cand as curata lumea de ei, ca noi, oamenii curati, sa putem respira linistiti. Caci suntem inconjurati si condusi de atata cacat incat, in loc sa repiram natura si sa admiram fluturasii si pasaricile ciripitoare, trebuie sa mirosim cacat, sa ne ferim de muste si de bazaitul lor de cacat.
Cred ca highsictirelul a atins recordul astazi in materie de cacat.
CACAT! CACAT! CACAT!
Acum ma simt mai bine!
O faptura minunata
Poate ca nu este cel mai inteligent om din lume, dar naivitatea si perlele pe care le scoate o fac o faptura minunata. Este atat de mititica si are niste ochi atat de blanzi incat am momente cand imi vine sa o iau in brate si sa nu-i mai dau drumul niciodata.
Imi pune cele mai tampite intrebari si ma enerveaza uneori prezenta ei. O reped si tip la ea atat de tare incat incepe sa planga. Si nu se mai opreste din plans cateva zile. Regret si imi cer iertare, insa faptul este deja consumat. Dar ea ma iarta, caci ma iubeste atat de mult incat nu poate sa stea suparata pe mine. Dragostea ce mi-o poarta vindeca orice rana.
Este un om simplu. De cele mai multe ori nu ma intelege. Si cu toate astea, este fericita atunci cand eu sunt fericita, plange si ea daca ma vede pe mine ca plang si n-are liniste daca ma vede suparata.
Vorbeste la telefon atat de tare incat am impresia ca persoana de la capatul firului o aude si fara telefon. Daca sunt prin preajma, se baga in cel mai indepartat coltisor ca sa nu ma deranjeze.
Cu ea nu vorbesc niciodata despre bani, despre acte, despre proiecte ce necesita bani. Nu se pricepe. Ii este teama sa-si dea cu parerea dar ma sustine din umbra la tot pasul.
Uneori am tendinta sa o judec ca nu a facut nimic ca sa evolueze. Nici macar telefon mobil nu vrea, ii este rusine, citez: "Mi-e rusine sa-l scot din geanta daca-mi suna pe strada." Cine sunt eu sa judec un om atat de frumos in simplitatea lui?! N-a avut niciodata rabdare sa vada un film cap-coada. Dar a spus ca daca as juca eu intr-unul, s-ar uita de mai multe ori.
Ii place sa stea cu mine, sa vorbim, sa ne plimbam. Desi sustine ca nu are nevoie de cadouri de la mine, lucrurile pe care i le daruiesc le pretuieste cel mai mult.
Nu-mi spune niciodata "bravo!" cand fac un lucru bun, dar cand vorbeste cu cineva despre mine, ii lucesc ochii si spune lucruri atat de frumoase... Iar eu, de fiecare data cand mi se intampla un lucru important, o anunt prima data pe ea pentru ca stiu ca se bucura mai mult decat mine.
Intradevar, nu prea o aduc in discutii. Dar mama mea este atat de pretioasa incat nu vorbesc cu oricine si orice despre ea.
Imi pune cele mai tampite intrebari si ma enerveaza uneori prezenta ei. O reped si tip la ea atat de tare incat incepe sa planga. Si nu se mai opreste din plans cateva zile. Regret si imi cer iertare, insa faptul este deja consumat. Dar ea ma iarta, caci ma iubeste atat de mult incat nu poate sa stea suparata pe mine. Dragostea ce mi-o poarta vindeca orice rana.
Este un om simplu. De cele mai multe ori nu ma intelege. Si cu toate astea, este fericita atunci cand eu sunt fericita, plange si ea daca ma vede pe mine ca plang si n-are liniste daca ma vede suparata.
Vorbeste la telefon atat de tare incat am impresia ca persoana de la capatul firului o aude si fara telefon. Daca sunt prin preajma, se baga in cel mai indepartat coltisor ca sa nu ma deranjeze.
Cu ea nu vorbesc niciodata despre bani, despre acte, despre proiecte ce necesita bani. Nu se pricepe. Ii este teama sa-si dea cu parerea dar ma sustine din umbra la tot pasul.
Uneori am tendinta sa o judec ca nu a facut nimic ca sa evolueze. Nici macar telefon mobil nu vrea, ii este rusine, citez: "Mi-e rusine sa-l scot din geanta daca-mi suna pe strada." Cine sunt eu sa judec un om atat de frumos in simplitatea lui?! N-a avut niciodata rabdare sa vada un film cap-coada. Dar a spus ca daca as juca eu intr-unul, s-ar uita de mai multe ori.
Ii place sa stea cu mine, sa vorbim, sa ne plimbam. Desi sustine ca nu are nevoie de cadouri de la mine, lucrurile pe care i le daruiesc le pretuieste cel mai mult.
Nu-mi spune niciodata "bravo!" cand fac un lucru bun, dar cand vorbeste cu cineva despre mine, ii lucesc ochii si spune lucruri atat de frumoase... Iar eu, de fiecare data cand mi se intampla un lucru important, o anunt prima data pe ea pentru ca stiu ca se bucura mai mult decat mine.
Intradevar, nu prea o aduc in discutii. Dar mama mea este atat de pretioasa incat nu vorbesc cu oricine si orice despre ea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)