Prietenii noi, facultatea de teatru, petreceri desavarsite, emotii puternice, decizii importante, lucruri noi, mahmureli memorabile...
In mare parte, a fost un an complex.
Insa cea mai mare realizare a anului 2011 am avut-o cu cateva zile in urma, cand am constatat ca mi-au iesit fire de par alb.
Asadar, va urez La Multi Ani si fie ca 2012 sa va ofere cat mai multe fire de par alb!
sâmbătă, 31 decembrie 2011
vineri, 16 decembrie 2011
Un om fericit...
Sunr beata, la propriu. Si ma mir ca inca pot sa scriu.
Am baut chestii pe care nu le-am mai baut pana acum. Mi-am permis, a fost gratis.
Am fost la o petrecere si... A CANTAT ZDOB SI ZDUB!!! Ii iubesc!!! Sunt fericita!
Harcore moldoveeeeeeeeeeeeneeeeeeeeeeessssssc!!!!! TANAMTANANANANAM, HARD COORE!!!
Si am baut...
Ma culc!
Am baut chestii pe care nu le-am mai baut pana acum. Mi-am permis, a fost gratis.
Am fost la o petrecere si... A CANTAT ZDOB SI ZDUB!!! Ii iubesc!!! Sunt fericita!
Harcore moldoveeeeeeeeeeeeneeeeeeeeeeessssssc!!!!! TANAMTANANANANAM, HARD COORE!!!
Si am baut...
Ma culc!
joi, 15 decembrie 2011
Izmene noi
Dupa cum se poate vedea, mi-am schimbat izmenele. Adicatelea, "sictirelul" a capatat un nou look.
Nu am intentionat sa schimb izmenele mele colorate cu niste izmene albe si simple, insa n-am avut ce face. M-a mancat in cur sa fac o mica schimbare la vechea interfata si am stricat-o de tot. Ciatul si arhiva erau pe la fundul blogului, deasupra erau scrisurile, un haos. Cine a intrat in ultima vreme a vazut dezordinea.
Adevarul este ca ma reprezenta. Cam asa arata lucrurile in viata mea de ceva timp. Stric tot ce incerc sa imbunatatesc si nu imi iese nimic bine, tocmai pentru ca vreau sa le fac pe toate odata, sa le fac repede si sa-mi si iasa.
Dar incep sa-mi pun capul pe umeri, sa-mi culeg picioarele din aer si sa ma adun. Am inceput cu "sictirelul". I-am pus izmene albe. L-am decomplicat. Vreau sa ma decomplic si eu dar nu ma lasa circumstantele.
Mi se intampla foarte multe chestii. Mi se intampla atat de multe incat nu am timp sa le impartasesc.
Sfat util: Sa nu provocati niciodata un accident unui motociclist sau unui nene care conduce o masina de paza si protectie. Iese nasol in ambele cazuri!
Concluzie: Vreau vacanta si vreau sa vina Mosu'!
Pe data viitoare!
Nu am intentionat sa schimb izmenele mele colorate cu niste izmene albe si simple, insa n-am avut ce face. M-a mancat in cur sa fac o mica schimbare la vechea interfata si am stricat-o de tot. Ciatul si arhiva erau pe la fundul blogului, deasupra erau scrisurile, un haos. Cine a intrat in ultima vreme a vazut dezordinea.
Adevarul este ca ma reprezenta. Cam asa arata lucrurile in viata mea de ceva timp. Stric tot ce incerc sa imbunatatesc si nu imi iese nimic bine, tocmai pentru ca vreau sa le fac pe toate odata, sa le fac repede si sa-mi si iasa.
Dar incep sa-mi pun capul pe umeri, sa-mi culeg picioarele din aer si sa ma adun. Am inceput cu "sictirelul". I-am pus izmene albe. L-am decomplicat. Vreau sa ma decomplic si eu dar nu ma lasa circumstantele.
Mi se intampla foarte multe chestii. Mi se intampla atat de multe incat nu am timp sa le impartasesc.
Sfat util: Sa nu provocati niciodata un accident unui motociclist sau unui nene care conduce o masina de paza si protectie. Iese nasol in ambele cazuri!
Concluzie: Vreau vacanta si vreau sa vina Mosu'!
Pe data viitoare!
joi, 1 decembrie 2011
Domnul T. semi-patriot
Domnul T. este un patriot convins.
Pe vremea cand era "omu' de la cablu" a reusit sa sustraga un steag national de pe unul dintre stalpii pe care s-a catarat.
Mandru, nevoie mare, ca este roman, nu trece an in care sa nu-si etaleze steagul pe data de 1 Decembrie.
Tocmai l-am sunat ca sa-l intreb cum petrece ziua nationala. Mi-a spus asa, citez: "Stau cu catelul afara, sub steag, si mananc shaorma. Am trecut azi pe la fax vud (=fast food) si mi-am cumparat. Trebuia sa muncesc dar mai mult am mancat, decat am muncit."
Acestea fiind zise, La Multi Ani tuturor romanilor!
Pe vremea cand era "omu' de la cablu" a reusit sa sustraga un steag national de pe unul dintre stalpii pe care s-a catarat.
Mandru, nevoie mare, ca este roman, nu trece an in care sa nu-si etaleze steagul pe data de 1 Decembrie.
Tocmai l-am sunat ca sa-l intreb cum petrece ziua nationala. Mi-a spus asa, citez: "Stau cu catelul afara, sub steag, si mananc shaorma. Am trecut azi pe la fax vud (=fast food) si mi-am cumparat. Trebuia sa muncesc dar mai mult am mancat, decat am muncit."
Acestea fiind zise, La Multi Ani tuturor romanilor!
duminică, 27 noiembrie 2011
Coincindenta ma-sii!!!
Sunt un om cerebral. Ma supara chestii pe care le fac oamenii din jurul meu, dar am invatat sa traiesc cu ele si sa-i accept asa cum sunt. Nimeni nu este perfect, nici macar eu.
Insa exista 2 oameni pe care nu vreau sa-i mai vad niciodata. M-au dezamagit si dezgustat atat de tare, incat numai gandul la ei imi provoaca sila si arsuri in stomac. Si bineinteles ca de ce mi-e frica, nu scap.
O sa ii numesc A si B.
Prima ciudatenie a avut loc acum vreo 3 ani in Constanta. Mergeam in Vama si la semafor, fix in masina de langa masina mea, era A... Care este probabilitatea sa se intample chestia asta la sute de km de casa, la un semafor la care asteptau zeci de masini?!
A 2-a ciudatenie a avut loc in Bucuresti, vara asta. Am iesit cu niste prietene la o terasa si aveam mancarimi, ceva ma tragea spre iesire. Nu mai puteam sta, trebuia sa plec. Am plecat si fix la iesire, ma intalnesc cu B. Daca ma apucau mancarimile de plecare cu un minut mai devreme, il evitam.
Si povestea nu se opreste aici!!! Ciudatenia a atins cote maxime azi-noapte. Am mers cu niste prietene intr-un bar. Nici nu intru bine si il vad pe B. Ciudatenia si mai mare a fost ca singura masa libera era langa masa la care statea el si ca sa mearga la toaleta, bar, afara, inevitabil, trebuia sa treaca pe langa mine. Asta e, am zis... Dupa ce am facut un schimb de priviri prin care, probabil, s-au citit in ochii mei multe, m-am linistit si mi-am vazut in continuare de vodka mea. Si in timp ce-mi vedeam de treaba, apare in aria mea vizuala A. Frateee, mi s-a parut incredibil!!! Amandoi, in aceeasi seara, in acelasi loc.
Sunt bulversata. A+B=MUIE!!!
In rest sunt bine, epuizata dar fericita. La scoala este M I N U N A T!!! Singurul meu regret este ca nu pot merge zilnic, din cauza serviciului pe care era sa-l pierd de curand.
CA CAM ASa!
Insa exista 2 oameni pe care nu vreau sa-i mai vad niciodata. M-au dezamagit si dezgustat atat de tare, incat numai gandul la ei imi provoaca sila si arsuri in stomac. Si bineinteles ca de ce mi-e frica, nu scap.
O sa ii numesc A si B.
Prima ciudatenie a avut loc acum vreo 3 ani in Constanta. Mergeam in Vama si la semafor, fix in masina de langa masina mea, era A... Care este probabilitatea sa se intample chestia asta la sute de km de casa, la un semafor la care asteptau zeci de masini?!
A 2-a ciudatenie a avut loc in Bucuresti, vara asta. Am iesit cu niste prietene la o terasa si aveam mancarimi, ceva ma tragea spre iesire. Nu mai puteam sta, trebuia sa plec. Am plecat si fix la iesire, ma intalnesc cu B. Daca ma apucau mancarimile de plecare cu un minut mai devreme, il evitam.
Si povestea nu se opreste aici!!! Ciudatenia a atins cote maxime azi-noapte. Am mers cu niste prietene intr-un bar. Nici nu intru bine si il vad pe B. Ciudatenia si mai mare a fost ca singura masa libera era langa masa la care statea el si ca sa mearga la toaleta, bar, afara, inevitabil, trebuia sa treaca pe langa mine. Asta e, am zis... Dupa ce am facut un schimb de priviri prin care, probabil, s-au citit in ochii mei multe, m-am linistit si mi-am vazut in continuare de vodka mea. Si in timp ce-mi vedeam de treaba, apare in aria mea vizuala A. Frateee, mi s-a parut incredibil!!! Amandoi, in aceeasi seara, in acelasi loc.
Sunt bulversata. A+B=MUIE!!!
In rest sunt bine, epuizata dar fericita. La scoala este M I N U N A T!!! Singurul meu regret este ca nu pot merge zilnic, din cauza serviciului pe care era sa-l pierd de curand.
CA CAM ASa!
joi, 29 septembrie 2011
Old girl, new school
It's a fact...
Incepand de luni, 3.10.2011, incep scoala. Trebuie sa merg cu mama de manuta ca sa-mi cumpare rechizite, penar si ghiozdan. Sunt tareee entuziasmata!!!
Dupa multe, multe emotii, stres si saptamani petrecute invatand, am reusit!
Vi s-a intamplat vreodata sa fiti atat de emortionati incat sa vi se usuce gura, sa vi se inclesteze dintii si sa nu mai simtiti buzele cum vi se misca desi va auziti glasul?! Daca nu, va zic eu ca este un sentiment de cacat! Mi s-a intamplat la admitere, unde a trebuit sa stau in fata mai multor persoane si sa recit chestii. Examinatorii foarte simpatici, de altfel. Vazandu-ma cat sunt de emotionata, ca sa reuseasca sa ma faca sa nu ma mai gandesc ca sunt in fata lor, m-au pus sa inchid ochii si sa ma intorc cu spatele. M-au servit si cu un pahar de apa, dupa care m-au invitat sa-mi pun putina apa in pumn si sa ma stropesc cu ea pe fata ca sa-mi intru mai bine in rolul Anei Blandiana: "Iubesc ploile, iubesc cu patina ploile..." si fleosc, un pumn de apa pe fata!
Norocul meu a fost ca n-am stiut ca am admiterea in ziua aia si ca m-am dus nemachiata. Daca-mi dadeam cu apa pe fata si mi se intindea rimelul?!
M-am trezit dimineata, am tras niste blugi lalai pe mine, un pulover negru plin cu par de la Dili (mâţa mea), tenesi in picioare, parul valvoi, si am plecat la facultate ca sa aflu cand am admiterea. Admiterea o aveam incepand cu ora 10 iar eu ajunsesem la 9:53. Repertoriul l-am scris acolo pe o foaie A4. M-am chinuit putin pentru ca de mana scriu foarte urat.
Dupa ce m-am udat cu apa pe fata in timp ce recitam cu ochii inchisi si cu spatele la examinatori, am cantat. Bai, si ce frumos am cantat!!! Imi venea sa ma pup. Sa mentionez ca cu o zi inainte am plecat de la serviciu la ora 11:00 pentru ca aveam febra, muci si o voce de canal? Ei bine, nu se schimbase prea mult situatia la admitere. Da' am cantat frumoooos! Si ce frumooos am cantaaat!
Si dupa ce am cantaaaaaat, mi-au pus o melodie pe care sa dansez. Era un fel de cha-cha, lambada, latino, ceva pe acolo. Eu am dansat da' nu vreau sa-mi imaginez cum aratam.
Ideea e ca desi am recitat stand cu spatele la ei, desi a fost nevoie sa ma ud cu apa potabila ca sa intru in rolul femeii care iubeste ploile, desi la monolog am scos din buzunar un pachet de servetele in loc de bretele, desi la povestire am spus povestirea povestirii, m-au admis. Si-s bucuroasa ca au facut-o!
Si toata lumea-i bucuroasa cand sunt eu bucuroasa.
Multumesc mamei!
Incepand de luni, 3.10.2011, incep scoala. Trebuie sa merg cu mama de manuta ca sa-mi cumpare rechizite, penar si ghiozdan. Sunt tareee entuziasmata!!!
Dupa multe, multe emotii, stres si saptamani petrecute invatand, am reusit!
Vi s-a intamplat vreodata sa fiti atat de emortionati incat sa vi se usuce gura, sa vi se inclesteze dintii si sa nu mai simtiti buzele cum vi se misca desi va auziti glasul?! Daca nu, va zic eu ca este un sentiment de cacat! Mi s-a intamplat la admitere, unde a trebuit sa stau in fata mai multor persoane si sa recit chestii. Examinatorii foarte simpatici, de altfel. Vazandu-ma cat sunt de emotionata, ca sa reuseasca sa ma faca sa nu ma mai gandesc ca sunt in fata lor, m-au pus sa inchid ochii si sa ma intorc cu spatele. M-au servit si cu un pahar de apa, dupa care m-au invitat sa-mi pun putina apa in pumn si sa ma stropesc cu ea pe fata ca sa-mi intru mai bine in rolul Anei Blandiana: "Iubesc ploile, iubesc cu patina ploile..." si fleosc, un pumn de apa pe fata!
Norocul meu a fost ca n-am stiut ca am admiterea in ziua aia si ca m-am dus nemachiata. Daca-mi dadeam cu apa pe fata si mi se intindea rimelul?!
M-am trezit dimineata, am tras niste blugi lalai pe mine, un pulover negru plin cu par de la Dili (mâţa mea), tenesi in picioare, parul valvoi, si am plecat la facultate ca sa aflu cand am admiterea. Admiterea o aveam incepand cu ora 10 iar eu ajunsesem la 9:53. Repertoriul l-am scris acolo pe o foaie A4. M-am chinuit putin pentru ca de mana scriu foarte urat.
Dupa ce m-am udat cu apa pe fata in timp ce recitam cu ochii inchisi si cu spatele la examinatori, am cantat. Bai, si ce frumos am cantat!!! Imi venea sa ma pup. Sa mentionez ca cu o zi inainte am plecat de la serviciu la ora 11:00 pentru ca aveam febra, muci si o voce de canal? Ei bine, nu se schimbase prea mult situatia la admitere. Da' am cantat frumoooos! Si ce frumooos am cantaaat!
Si dupa ce am cantaaaaaat, mi-au pus o melodie pe care sa dansez. Era un fel de cha-cha, lambada, latino, ceva pe acolo. Eu am dansat da' nu vreau sa-mi imaginez cum aratam.
Ideea e ca desi am recitat stand cu spatele la ei, desi a fost nevoie sa ma ud cu apa potabila ca sa intru in rolul femeii care iubeste ploile, desi la monolog am scos din buzunar un pachet de servetele in loc de bretele, desi la povestire am spus povestirea povestirii, m-au admis. Si-s bucuroasa ca au facut-o!
Si toata lumea-i bucuroasa cand sunt eu bucuroasa.
Multumesc mamei!
duminică, 4 septembrie 2011
Tanti Stela si tipu'
Am avut ocazia sa o cunosc pe tanti Stela intr-o frumoasa zi de primavara, vara, toamna, iarna, dracu' mai stie. Eram in vizita la o prietena si a aparut si tanti Stela in prag, fiindu-i vecina, ca sa o intrebe cum ii sta cu noua tunsoare si cu noua culoare de par. Isi facuse o schimbare de look. Raspunsul prietenei mele a fost foarte simpatic: "Va sta bine dar parca va imbatraneste."
Nu stiu cum arata tanti Stela cu vechiul look, cat de mult o intinerea, dar nu pot sa-mi dau seama nici acum, dupa atata timp, cum poate o femeie de 70 de ani sa para mai batrana din cauza frezei.
Si, desi are 70 de ani, tanti Stela este foarte moderna. Se imbraca tinereste, are un spirit tanar si are tot felul de activitati.
Zilele trecute i-am facut o vizita prietenei mele. Si cine credeti ca apare in prag?! Tanti Stela. Am observat eu ca este putin trista si abatuta, ca nu mai este Stela cea de odinioara, plina de vlaga si toata numai un zambet. Am zis ca na, o fi din cauza batranetii, ca o fi bolnava. Nu nenica, tanti Stela sufera din dragoste. LA 70 DE ANI!!!!
Din spusele prietenei mele, a cunoscut "un tip" la dansuri. Pentru ca tanti Stela este inscrisa intr-un club de dans cu oameni trecuti de a 2-a tinerete. Cand am auzit "un tip", logic, intrebarea mea a fost: "Un tip? Cati ani are?" Deja mi-o imaginam combinata cu un tinerel. Prietena mea este tare simpatica si este inzestrata cu un simt narativ armonios colorat. Adica, scoate niste perle de toata frumusetea. Binenteles, TIPUL este trecut de 70 de ani. Nu a stiut sa-mi spuna cati ani are, dar este mai batranel decat ea.
Povestea a inceput foarte frumos, s-au vazut, s-au placut, au dansat, au vorbit, sex nu stiu daca au facut. Cert este ca cei doi batranei au fost nedespartiti o perioada. Tanti Stela, femeie de casa, avea grija de el, ii spala, calca, gatea, l-a ajutat sa-si zugraveasca si apartamentul. Ce mai, puteai sa juri ca Stela si-a gasit jumatatea.
Si-au prezentat unul altuia fratii, surorile, copiii, nepotii, stranepotii, stra-stranepotii. In vara asta a dus-o pe Stela la tara la el ca sa o prezinte unei surori. Sora, cand i-a vazut, l-a intrebat daca are de gand sa mai vina cu multe femei.
A trecut Stela peste, doar deh, daca nici ea nu stie, la 70 de ani, cat de porci sunt barbatii, atunci cine sa mai stie?! Numai ca "tipul" a inceput incet, incet sa se raceasca, spre disperarea Stelei. Nu ii mai raspundea la telefon, cand ii vorbea, ii vorbea in 2 peri etc. Si intr-o seara l-a sunat Stela ca sa-l intrebe daca merge la dansuri iar el i-a spus ca nu. Tanti Stela, nervoasa si profund dezamagita, s-a dus, totusi, fara el. Si cum se invartea Stela pe acolo, apare si "tipul"... de mana cu alta.
Batranetea e frumoasa!
miercuri, 17 august 2011
Țăranul dă oraș
Ca fapt divers, de dragul scrisului...
Cand spun taran, nu ma refer la saracii oameni care muncesc pe camp ca sa-si castige traiul, oameni fara carte, indobitociti de sistem, traditii sau familie. Ma refer la taranul de oras care se crede singur in mijlocul unui camp de 50 de ha. Masculul nascut la oras, care a avut posibilitatea sa fie altfel decat a ales sa fie, si anume un taran.
Un astfel de specimen n-o sa aibe niciodata o atitudine de respect fata de semenii lui. O sa minta desi nu are de ce, o sa se pise de fata cu tine desi poate sa foloseasca toaleta de serviciu sau sa astepte sa iesi din baie, o sa-ti adreseze cuvinte jignitoare fara motiv, o sa stea 30 de minute la telefon cu "prietenii" lui desi erati in mijlocul unei discutii cand a fost sunat. Daca, din intamplare, este cu tine si va intalniti cu un cunoscut de-al lui, se va purta ca si cum n-ai fi acolo. Daca programati o intalnire, il vei astepta 30 de minute desi ai intarziat special 15 ca sa nu stai sa-l astepti.
Cam astea ar fi principalele caracteristici ce-l definesc pe acest veritabil homo sapiens inrudit indeaproape cu maimuta.
NU!
Cand spun taran, nu ma refer la saracii oameni care muncesc pe camp ca sa-si castige traiul, oameni fara carte, indobitociti de sistem, traditii sau familie. Ma refer la taranul de oras care se crede singur in mijlocul unui camp de 50 de ha. Masculul nascut la oras, care a avut posibilitatea sa fie altfel decat a ales sa fie, si anume un taran.
Un astfel de specimen n-o sa aibe niciodata o atitudine de respect fata de semenii lui. O sa minta desi nu are de ce, o sa se pise de fata cu tine desi poate sa foloseasca toaleta de serviciu sau sa astepte sa iesi din baie, o sa-ti adreseze cuvinte jignitoare fara motiv, o sa stea 30 de minute la telefon cu "prietenii" lui desi erati in mijlocul unei discutii cand a fost sunat. Daca, din intamplare, este cu tine si va intalniti cu un cunoscut de-al lui, se va purta ca si cum n-ai fi acolo. Daca programati o intalnire, il vei astepta 30 de minute desi ai intarziat special 15 ca sa nu stai sa-l astepti.
Cam astea ar fi principalele caracteristici ce-l definesc pe acest veritabil homo sapiens inrudit indeaproape cu maimuta.
NU!
duminică, 24 iulie 2011
"PULACCA"
Titlul postarii nu-mi apartine mie, ci celor de la blogspot.In incercarea mea de a lasa un comentariu pe un alt blog, m-am lovit de "pulacca". A trebuit sa scriu "pulacca" pentru a le dovedi ca nu-s cretina, "andicapata" sau retardata.
Da' ei nu stiu ca puteam sa scriu asta si fara sa ma puna ei.
sâmbătă, 23 iulie 2011
Shit happens all the time...
Da' shit ca asta mai rar!!!
Imagineaza-ti ca opresti regulamentar la trecerea de pietoni, ca un sofer constiincios ce esti. Si in timp ce astepti sa treaca pietontul, auzi un poc si dai peste el, pentru ca idiotul care venea cu viteza din spatele tau a franat prea tarziu si te-a impins cu putere cativa metri mai in fata.
Nu-mi plac accidentele! Ma deprima! Mai ales accidentele cu pietoni.
P.S. Nu mi s-a intamplat mie, s-a intamplat celui care statea in dreapta mea la trecerea de pietoni. Dar daca eram eu incadrata pe banda lui?! Bine ca nu conduceam eu si nu era masina mea. Dar daca conduceam eu, era masina mea si eram incadrata pe banda lui?!
Imagineaza-ti ca opresti regulamentar la trecerea de pietoni, ca un sofer constiincios ce esti. Si in timp ce astepti sa treaca pietontul, auzi un poc si dai peste el, pentru ca idiotul care venea cu viteza din spatele tau a franat prea tarziu si te-a impins cu putere cativa metri mai in fata.
Nu-mi plac accidentele! Ma deprima! Mai ales accidentele cu pietoni.
P.S. Nu mi s-a intamplat mie, s-a intamplat celui care statea in dreapta mea la trecerea de pietoni. Dar daca eram eu incadrata pe banda lui?! Bine ca nu conduceam eu si nu era masina mea. Dar daca conduceam eu, era masina mea si eram incadrata pe banda lui?!
vineri, 22 iulie 2011
Lav stori
Au fost odata ca niciodata, un el si o ea. Ea, mult prea "egoista" ca sa inteleaga nevoile lui de celibatar convins, iar el, mult prea taran ca sa inteleaga nevoia ei de atentie.
Si iata-i pe cei 2, intr-o frumoasa noapte de vara, intinsi pe pat, discutand:
Ea: Am impresia ca trag de tine ca sa ne vedem!
El: Daca iti aduci aminte, eu am venit cu sugestia sa ne vedem in seara asta...
A urmat un moment de tacere in care ea si-a suflat nasul, ramanand ingandurata si uitandu-se in gol la servetelul plin de muci pe care-l tinea in mana.
El: La ce te gandesti?
Ea: La servetelul asta plin de muci...
El: Si ce vezi dincolo de muci?
Ea: Si mai multi muci...
EL: Si dincolo de si mai multi muci, ce vezi?!
Ea: Un mare cacat!
Moment de tacere... Ea da sa zica ceva, dar continua cu un oftat.
El: Spune, stiu ca vrei sa spui ceva.
Ea: Vreau sa spun multe dar n-are rost.
El, am uitat ce a zis dar a zis ceva ce a determinat-o pe ea sa zica:
- Imi place sa petrec timpul cu tine si mi-ar placea sa fie reciproc.
El: Si asta este marele cacat de-l vezi tu dincolo de muci? Faptul ca nu petrecem mai mult timp impreuna?!
Ea: Nu draga, asta este doar o crampa, cacatul vine mai tarziu!
TU BI CONTINUED....
Si iata-i pe cei 2, intr-o frumoasa noapte de vara, intinsi pe pat, discutand:
Ea: Am impresia ca trag de tine ca sa ne vedem!
El: Daca iti aduci aminte, eu am venit cu sugestia sa ne vedem in seara asta...
A urmat un moment de tacere in care ea si-a suflat nasul, ramanand ingandurata si uitandu-se in gol la servetelul plin de muci pe care-l tinea in mana.
El: La ce te gandesti?
Ea: La servetelul asta plin de muci...
El: Si ce vezi dincolo de muci?
Ea: Si mai multi muci...
EL: Si dincolo de si mai multi muci, ce vezi?!
Ea: Un mare cacat!
Moment de tacere... Ea da sa zica ceva, dar continua cu un oftat.
El: Spune, stiu ca vrei sa spui ceva.
Ea: Vreau sa spun multe dar n-are rost.
El, am uitat ce a zis dar a zis ceva ce a determinat-o pe ea sa zica:
- Imi place sa petrec timpul cu tine si mi-ar placea sa fie reciproc.
El: Si asta este marele cacat de-l vezi tu dincolo de muci? Faptul ca nu petrecem mai mult timp impreuna?!
Ea: Nu draga, asta este doar o crampa, cacatul vine mai tarziu!
TU BI CONTINUED....
vineri, 8 iulie 2011
Ce faci?
Dragii mei, ce raspuns dati voi cand va intreaba cineva ce faceti?
Exista n'spe mii de raspunsuri, in functie de ce faceti in momentul respectiv. Dar daca nu faceti nimic, ce raspundeti? "Nimic", "Stau"? Nu merge... nu poti sa faci "nimic" sau sa spui ca "stai" din moment ce intrebarea solicita din partea ta un raspuns activ.
Eu am o problema cu intrebarea "ce faci?". Si, desi am o problema, o folosesc tot timpul, de cele mai multe ori sub forma de salut/abordare. Dar, de fiecare data, dupa ce intreb, sper in sinea mea ca interlocutorul meu sa fie activ, sa faca ceva, orice.
Este o chestie la care ma gandesc destul de des, atunci cand n-am altceva la care sa ma gandesc. Am cautat tot felul de raspunsuri potrivite, am facut calcule, am analizat, dezbatut cu mine insami, m-am gandit ce raspuns mi-ar placea mie sa primesc, si pana la urma am ajuns la concluzia ca raspunsul cel mai potrivit la intrebarea "Ce faci?" este "Acum sau in general?!".
Numai ca astazi, tot mitul si toate teoriile mea asupra raspunsului potrivit au fost naruite. Toata munca mea s-a dus dracu'. M-am chinuit atat de mult, cand raspunsul era atat de simplu... chiar in fata mea.
Raspunsul cel mai potrivit este "Gandesc!", pentru ca poti sa gandesti si in timp ce stai degeaba si nu faci nimic.
Alte sugestii?!
Exista n'spe mii de raspunsuri, in functie de ce faceti in momentul respectiv. Dar daca nu faceti nimic, ce raspundeti? "Nimic", "Stau"? Nu merge... nu poti sa faci "nimic" sau sa spui ca "stai" din moment ce intrebarea solicita din partea ta un raspuns activ.
Eu am o problema cu intrebarea "ce faci?". Si, desi am o problema, o folosesc tot timpul, de cele mai multe ori sub forma de salut/abordare. Dar, de fiecare data, dupa ce intreb, sper in sinea mea ca interlocutorul meu sa fie activ, sa faca ceva, orice.
Este o chestie la care ma gandesc destul de des, atunci cand n-am altceva la care sa ma gandesc. Am cautat tot felul de raspunsuri potrivite, am facut calcule, am analizat, dezbatut cu mine insami, m-am gandit ce raspuns mi-ar placea mie sa primesc, si pana la urma am ajuns la concluzia ca raspunsul cel mai potrivit la intrebarea "Ce faci?" este "Acum sau in general?!".
Numai ca astazi, tot mitul si toate teoriile mea asupra raspunsului potrivit au fost naruite. Toata munca mea s-a dus dracu'. M-am chinuit atat de mult, cand raspunsul era atat de simplu... chiar in fata mea.
Raspunsul cel mai potrivit este "Gandesc!", pentru ca poti sa gandesti si in timp ce stai degeaba si nu faci nimic.
Alte sugestii?!
miercuri, 6 iulie 2011
Vorbeste lumea...
Asta este, pe departe, cea mai mistoaCA CAracterizare, cu substrat, primita pana acum. Si da, este vorba despre mine. Am luat-o mot-a-mot dintr-un mesaj primit de la un individ. Spun un individ, pentru ca habar n-am cine e. Sau daca am, nu-mi amintesc.
" Floricica, smart, unyielding, always busy, hard to get, hard to talk to, hard to understand, hard to please, hard to get along with. Ai un blog pe care multi il citesc si putini il inteleg (yours trully included). N-am avut niciodata vreo discutie prea profunda, poate n-ai avut timp... chef, sau aveai ceva mai important de facut. Tu esti cea mai mare frustrare a mea, pentru ca URASC ignoranta si apatia infinit mai mult decat ador frumusetea si inteligenta. Ori exact asta esti tu! Frumoasa, desteapta, apatica si ignoranta. In caz ca ai impresia ca ar fi vreo contradictie intre "desteapta" si "ignoranta" afla ca ma refer la faptul ca "te duce capul" dar "nu te intereseaza". "
Acu', problema mea este alta... ar trebui sa ma simt flatata sau jignita?!
Chiar nu stiu cum sa reactionez...
" Floricica, smart, unyielding, always busy, hard to get, hard to talk to, hard to understand, hard to please, hard to get along with. Ai un blog pe care multi il citesc si putini il inteleg (yours trully included). N-am avut niciodata vreo discutie prea profunda, poate n-ai avut timp... chef, sau aveai ceva mai important de facut. Tu esti cea mai mare frustrare a mea, pentru ca URASC ignoranta si apatia infinit mai mult decat ador frumusetea si inteligenta. Ori exact asta esti tu! Frumoasa, desteapta, apatica si ignoranta. In caz ca ai impresia ca ar fi vreo contradictie intre "desteapta" si "ignoranta" afla ca ma refer la faptul ca "te duce capul" dar "nu te intereseaza". "
Acu', problema mea este alta... ar trebui sa ma simt flatata sau jignita?!
Chiar nu stiu cum sa reactionez...
vineri, 24 iunie 2011
Domnul T, desperate housewife
De ceva timp, Domnul T este jobless, in consecinta, casnic si disperat.
Cum decurge ziua Domnului T:
6:30 - se trezeste;
8:00 - se ridica din pat;
8:10 - ia micul-dejun;
10:00 - termina de mancat;
11:00 - deschide frigiderul ca sa mai manance ceva;
12:30 - incepe telenovela lui coreeana pe TVR1.
14:00 - se termina telenovela, mai mananca ceva si se aseaza la geam;
15:00 - deschide frigiderul, mananca, dupa care se aseaza in fata TV-ului;
18:00 - duce gunoiul; cu alte cuvinte, incep sa vina vecinii de la serviciu si iese ca sa socializeze;
20:00 - intra in casa, deschide frigiderul, mananca;
22:00 - mai deschide odata frigiderul si il inchide la loc pentru ca nu mai are ce sa manance, dupa care se culca.
Cam asta-i programul lui de zi cu zi, dar printre deschisul frigiderului si mancat, mai face si treburi casnice.
De exemplu, intr-o zi, a primit sarcina sa intinda rufele. Am ras 2 ore. O adevarata opera de arta. Se poate vedea in poza de mai sus. Intr-o alta zi, s-a gandit el, sa faca parjoale moldovenesti. Erau bune 2 poze, inainte si dupa. Arata bucataria ca dupa "Olocaust" (ca sa-l citez pe el). Puteai sa juri ca a taiat acolo 2 porci, 3 vitei, o oaie si un miel, dupa care a preparat sarmale, drob, carnati, sunca afumata si carne prajita. Lui i-a luat o ora sa faca parjoalele, mie mi-a luat 3 ore ca sa strang dupa el.
Un lucru face si el cu constiinciozitate, duce gunoiul. Zilnic. Dintr-o data-l vezi iesind pe usa ca o floricica, cu galeata in mana, chiar daca uneori este goala, entuziasmat si vesel; si se mai intoarce peste o ora, doua, trei. Dusul gunoiului este un pretext ca sa mai stea prin fata blocului la barfa.
Astazi a fost chemat la un interviu la ora 12:00. La ora 11:00 s-a intors acasa. Era atat de entuziasmat incat a ajuns la sediul alora la ora 9:30. Cre'ca i-a induiosat si l-au primit mai devreme. Iar am ras 2 ore.
joi, 9 iunie 2011
Un moment de reculegere pentru prezentul blog defunct...
"Propun sa pastram un moment de reculegere pentru prezentul blog defunct... Bietul de el, dupa lupte milenare care au durat doua sute de ani, lupte crancene de a ramane simpatic si haios in online-ul romanesc... a murit trist, singur si amarat.. parasit de-a dreptul...
offf.. highsictir drag.. cum te-ai dus tu in floarea varstei!!"
Acum, daca stau sa ma gandesc mai bine... are dreptate Doina cand spune cele de mai sus. Desi vrea sa fie haioasa, in esenta sufera pentru ca are o prietena atat de puturoasa.
Revenind. Da! A trecut ceva timp de cand n-am mai scris. Aim so veri sori!!! Blogu' meu care ajunsese sa aiba si cate 60 de vizualizari pe zi, abia daca mai are 2, 3, iar in zilele bune, niciuna.
N-am avut chef! Cheful meu este cam ciufut de la o vreme si, se pare, abia azi si-a indreptat aratatorul catre "highsictir".
Buuun... Ce am mai facut intre timp? Am fost in Vama de 1 Mai si ca de fiecare data s-au intamplat chestii imprevizibile. A fost frumos, numai ca, am simtit ca lipseste ceva. Nu stiu exact ce, dar a lipsit cu desavarsire.
In rest, am facut tot felul de chestii; neimportante pentru voi, la fel de neimportante pentru mine. Insa au fost nimicuri care m-au tinut ocupata.
Intre timp, dragalasul meu blog a inceput sa mearga de'a busilea si sa gângure, plus ca i-au dat si vreo 2 dintisori, adicatelea, a implinit un anisor. Deci, La Multi Ani, blogule!!! Asta cam contrazice teoria Doinei de la inceput, care spunea ca n-o sa ma tina mai mult de 2 luni. SAC!!!
O alta noutate este ca Chuckie a inceput sa vorbeasca din nou cu mine. Nu cred ca am specificat, dar a avut o perioada in care nu mi-a vorbit... trebuie sa-l fi suparat tare. Recunosc, sunt o ticaloasa! Imi recunosc meritele si mi le asum. Mai nou, am aflat ca are o pasarica de ocazie. Congruagiuleisan!!!
Trecand la lucruri mai serioase, Domnul T este fericitul posesor al unui cont de feisbuc. Nu stie el inca sa-l manevreze, dar pare destul de interesat. Zilele trecute m-a intrebat cate fete i-au cerut prietenia.
Th-th-th-that's all folks!
offf.. highsictir drag.. cum te-ai dus tu in floarea varstei!!"
Acum, daca stau sa ma gandesc mai bine... are dreptate Doina cand spune cele de mai sus. Desi vrea sa fie haioasa, in esenta sufera pentru ca are o prietena atat de puturoasa.
Revenind. Da! A trecut ceva timp de cand n-am mai scris. Aim so veri sori!!! Blogu' meu care ajunsese sa aiba si cate 60 de vizualizari pe zi, abia daca mai are 2, 3, iar in zilele bune, niciuna.
N-am avut chef! Cheful meu este cam ciufut de la o vreme si, se pare, abia azi si-a indreptat aratatorul catre "highsictir".
Buuun... Ce am mai facut intre timp? Am fost in Vama de 1 Mai si ca de fiecare data s-au intamplat chestii imprevizibile. A fost frumos, numai ca, am simtit ca lipseste ceva. Nu stiu exact ce, dar a lipsit cu desavarsire.
In rest, am facut tot felul de chestii; neimportante pentru voi, la fel de neimportante pentru mine. Insa au fost nimicuri care m-au tinut ocupata.
Intre timp, dragalasul meu blog a inceput sa mearga de'a busilea si sa gângure, plus ca i-au dat si vreo 2 dintisori, adicatelea, a implinit un anisor. Deci, La Multi Ani, blogule!!! Asta cam contrazice teoria Doinei de la inceput, care spunea ca n-o sa ma tina mai mult de 2 luni. SAC!!!
O alta noutate este ca Chuckie a inceput sa vorbeasca din nou cu mine. Nu cred ca am specificat, dar a avut o perioada in care nu mi-a vorbit... trebuie sa-l fi suparat tare. Recunosc, sunt o ticaloasa! Imi recunosc meritele si mi le asum. Mai nou, am aflat ca are o pasarica de ocazie. Congruagiuleisan!!!
Trecand la lucruri mai serioase, Domnul T este fericitul posesor al unui cont de feisbuc. Nu stie el inca sa-l manevreze, dar pare destul de interesat. Zilele trecute m-a intrebat cate fete i-au cerut prietenia.
Th-th-th-that's all folks!
joi, 21 aprilie 2011
Multumescuri
Duminica a fost din nou ziua mea pentru ca-s o Floricica.
Si tot duminica s-a nimerit sa fiu la giob blou.
Iar eu la telefonul de serviciu raspund cu "Florentina".
Si duminica, la mine la giob blou, suna telefonul din 10 in 10 minute.
In concluzie, am primit cele mai multe urari telefonice din istoria urarilor telefonice. Discutiile care, in mod normal, dureaza maxim 1 minut, au ajuns sa dureze 3, 4 minute.
Inca ma mai doare cerul gurii de la cate "multumescuri" am trancanit. Pe omuletul din gat l-a tras curentul de la cat de mult am tinut gura deschisa.
Eu: Florentina!!!
Sunatorul: La multi ani!
Eu: Multumesc frumos!
Cam asa au inceput toate conversatiile, urmate de alte bla-bla-uri.
La un moment dat, mi s-a intiparit atat de adanc in cerebel ca tre' sa zic "multumesc", incat la unul dintre telefoane am raspuns cu "Multumesc!" in loc de "Florentina".
Cea mai frumoasa urare am primit-o duminica dimineata de la minunatul meu coleg D. (care mai nou ceteste blogu', asa ca nu-mi permit sa zic nimic de rau. Nu vreau sa-mi scada audienta, da' trageti singuri concluziile.) si a sunat FIX asa:
"Ce ai de mancare?!"
Si tot duminica s-a nimerit sa fiu la giob blou.
Iar eu la telefonul de serviciu raspund cu "Florentina".
Si duminica, la mine la giob blou, suna telefonul din 10 in 10 minute.
In concluzie, am primit cele mai multe urari telefonice din istoria urarilor telefonice. Discutiile care, in mod normal, dureaza maxim 1 minut, au ajuns sa dureze 3, 4 minute.
Inca ma mai doare cerul gurii de la cate "multumescuri" am trancanit. Pe omuletul din gat l-a tras curentul de la cat de mult am tinut gura deschisa.
Eu: Florentina!!!
Sunatorul: La multi ani!
Eu: Multumesc frumos!
Cam asa au inceput toate conversatiile, urmate de alte bla-bla-uri.
La un moment dat, mi s-a intiparit atat de adanc in cerebel ca tre' sa zic "multumesc", incat la unul dintre telefoane am raspuns cu "Multumesc!" in loc de "Florentina".
Cea mai frumoasa urare am primit-o duminica dimineata de la minunatul meu coleg D. (care mai nou ceteste blogu', asa ca nu-mi permit sa zic nimic de rau. Nu vreau sa-mi scada audienta, da' trageti singuri concluziile.) si a sunat FIX asa:
"Ce ai de mancare?!"
vineri, 15 aprilie 2011
Oficial...
... ma declar bloggerita!!!
Azi-noapte am visat ceva. Nu mai stiu ce am visat pentru ca nu imi amintesc niciodata ce visez. Dar precis era ceva foarte interesant pentru ca m-am trezit brusc intrebandu-ma: "Oare cate vizualizari are pe blog?!"
E grav?!
Azi-noapte am visat ceva. Nu mai stiu ce am visat pentru ca nu imi amintesc niciodata ce visez. Dar precis era ceva foarte interesant pentru ca m-am trezit brusc intrebandu-ma: "Oare cate vizualizari are pe blog?!"
E grav?!
luni, 11 aprilie 2011
Tuica
Am fost ocupata dom'le!!!
Nu, nu cu serviciul. Si nici cu scoala. Si nici cu baietii. Cu fetele nici atat!
Am fost ocupata cu mine.
In luna martie am fost la 2 dintre cele mai ravnite piese de teatru ale momentului:
- Egoistul cu Radu Beligan. Jos palaria in fata maestrului. Inca ma apuca toate emotiile din lume cand ma gandesc la el. Este rablagit fizic. Merge foarte greu, nu se poate ridica de pe scaun decat daca se sprijina de ceva sau este ajutat de cineva; intre acte, cand se stingea lumina, se vedeau siluete de oameni care il ajutau sa se schimbe, ridice, mute locatia scenica. Dar joaca extraordinar. Este incomparabil, inconfundabil, inegalabil. Impresionant. La sfarsit piesei, plangacioasa din mine si-a facut facut loc si a imprastiat niste lacrimi.
O piesa trista in esenta dar prezentata prin sarcasmul inconfundabil al lui Beligan, care a starnit hohote de ras prin randul celor din sala.
- Dineu cu prosti cu Horatiu Malaele si Serban Ionescu. Nu se compara cu Egoistul dar este o piesa foarte buna. Genuri diferite, actori diferiti... Oricum, a meritat fiecare banut. Am ras cu lacrimi de elefant.
Nu-s critic de teatru, doar mi-am exprimat parerea.
Tot in luna martie m-am si indragostit. Nu este nimic nou... mi se intampla in fiecare martie. Si de fiecare data imi trece pana in aprilie. Tocmai d'asta, el nu afla niciodata. Nu vreau sa-l dezamagesc in aprilie.
De curand a mai trecut un an de cand a mai trecut un an de anul trecut. Adica, a fost ziua aia cu multe urari de la multi ani, impliniri si bla bla bla-uri. Din diverse motive, am fost destul de nefericita. Nu m-a mai dezamagit niciodata atata lume intr-o perioada atat de scurta.
Asa ca, sigura concluzie pe care am putut s-o trag anul asta de ziua mea a fost ca nu mai beau niciodata tuica.
Nu, nu cu serviciul. Si nici cu scoala. Si nici cu baietii. Cu fetele nici atat!
Am fost ocupata cu mine.
In luna martie am fost la 2 dintre cele mai ravnite piese de teatru ale momentului:
- Egoistul cu Radu Beligan. Jos palaria in fata maestrului. Inca ma apuca toate emotiile din lume cand ma gandesc la el. Este rablagit fizic. Merge foarte greu, nu se poate ridica de pe scaun decat daca se sprijina de ceva sau este ajutat de cineva; intre acte, cand se stingea lumina, se vedeau siluete de oameni care il ajutau sa se schimbe, ridice, mute locatia scenica. Dar joaca extraordinar. Este incomparabil, inconfundabil, inegalabil. Impresionant. La sfarsit piesei, plangacioasa din mine si-a facut facut loc si a imprastiat niste lacrimi.
O piesa trista in esenta dar prezentata prin sarcasmul inconfundabil al lui Beligan, care a starnit hohote de ras prin randul celor din sala.
- Dineu cu prosti cu Horatiu Malaele si Serban Ionescu. Nu se compara cu Egoistul dar este o piesa foarte buna. Genuri diferite, actori diferiti... Oricum, a meritat fiecare banut. Am ras cu lacrimi de elefant.
Nu-s critic de teatru, doar mi-am exprimat parerea.
Tot in luna martie m-am si indragostit. Nu este nimic nou... mi se intampla in fiecare martie. Si de fiecare data imi trece pana in aprilie. Tocmai d'asta, el nu afla niciodata. Nu vreau sa-l dezamagesc in aprilie.
De curand a mai trecut un an de cand a mai trecut un an de anul trecut. Adica, a fost ziua aia cu multe urari de la multi ani, impliniri si bla bla bla-uri. Din diverse motive, am fost destul de nefericita. Nu m-a mai dezamagit niciodata atata lume intr-o perioada atat de scurta.
Asa ca, sigura concluzie pe care am putut s-o trag anul asta de ziua mea a fost ca nu mai beau niciodata tuica.
marți, 8 martie 2011
Sunt in pana de titluri
Gata... nu se mai poate!!! A inceput lumea sa-mi bata obrazul ca nu mai scriu.
Adevaru' e ca n-am avut chef. Si nici acum n-am, dar ma strofoc.
In primul rand, La Multi Ani mamelor!
In al 2-lea rand, La Multi Ani Domnului T. Ba nu, lui in primul rand . A fost ziua lui acu' 2 zile si a fost amarat toata saptamana pentru ca urma sa schimbe prefixul. Acum i-a trecut, cred ca s-a obisnuit cu ideea. Mi-a spus ca-si doreste de ziua lui o usa pentru baia de la tara. O usa va primi! AM ZIS!
In ziua de Dragobete m-am intalnit cu Doina. Numai ca... niciuna dintre noi nu si-a dat seama ca e Dragobetele. Nu ca ar fi contat daca ne-am fi dat seama... dar ca idee. Si ajugem noi ca fetele in localul in care ne intalnim aproape de fiecare data; pe mese fete de masa, cate o lalea, lumanarele aprinse, muzica romantica pe fundal... Dupa vreo 2 ore, am realizat ca in jurul nostru sunt numai cupluri... Astazi am patit la fel. Abia ce am gasit o masa amarata in mijlocul cuplurilor, pentru ca peste tot era plin.
O sa mai scriu maine, sper!!!
Adevaru' e ca n-am avut chef. Si nici acum n-am, dar ma strofoc.
In primul rand, La Multi Ani mamelor!
In al 2-lea rand, La Multi Ani Domnului T. Ba nu, lui in primul rand . A fost ziua lui acu' 2 zile si a fost amarat toata saptamana pentru ca urma sa schimbe prefixul. Acum i-a trecut, cred ca s-a obisnuit cu ideea. Mi-a spus ca-si doreste de ziua lui o usa pentru baia de la tara. O usa va primi! AM ZIS!
In ziua de Dragobete m-am intalnit cu Doina. Numai ca... niciuna dintre noi nu si-a dat seama ca e Dragobetele. Nu ca ar fi contat daca ne-am fi dat seama... dar ca idee. Si ajugem noi ca fetele in localul in care ne intalnim aproape de fiecare data; pe mese fete de masa, cate o lalea, lumanarele aprinse, muzica romantica pe fundal... Dupa vreo 2 ore, am realizat ca in jurul nostru sunt numai cupluri... Astazi am patit la fel. Abia ce am gasit o masa amarata in mijlocul cuplurilor, pentru ca peste tot era plin.
O sa mai scriu maine, sper!!!
marți, 22 februarie 2011
Rascolirea rascolirii cu arme si trandafiri
Azi, am fost sa-mi vars amaru' in oras, la o ceasca de cafea.
In timp ce-mi sorbeam linistita cafeaua si-mi ascultam cu atentie interlocutorul, a inceput sa cante pe fundal melodia de mai jos.
Dintr-o data, mi s-a facut pielea de gaina si nu am mai auzit nimic din ce mi se spunea. Plus ca, abia asteptam sa ajung acasa ca sa o ascult.
Le cer scuze vecinilor mei care, probabil, isi doresc sa adoarma.
Nu pot sa ma abtin. Imi da o stare de liniste, amestecata cu euforie, nervi, fericire, tristete. Un amalgam de trairi de la o singura melodie.
O stiu de mult, intotdeauna mi-a placut, dar niciodata nu mi-a dat starea asta.
Ma rascoleste.
Sunt nebuna?!
In timp ce-mi sorbeam linistita cafeaua si-mi ascultam cu atentie interlocutorul, a inceput sa cante pe fundal melodia de mai jos.
Dintr-o data, mi s-a facut pielea de gaina si nu am mai auzit nimic din ce mi se spunea. Plus ca, abia asteptam sa ajung acasa ca sa o ascult.
Le cer scuze vecinilor mei care, probabil, isi doresc sa adoarma.
Nu pot sa ma abtin. Imi da o stare de liniste, amestecata cu euforie, nervi, fericire, tristete. Un amalgam de trairi de la o singura melodie.
O stiu de mult, intotdeauna mi-a placut, dar niciodata nu mi-a dat starea asta.
Ma rascoleste.
Sunt nebuna?!
luni, 14 februarie 2011
Too Much Love Will Kill You
Si cum m-am trezit eu azi, ca un copchil constiincios, la ora 9:00, am deschis TV-ul ca sa vad stirile in timp ce-mi fac tabieturile de dimineata. La stiri, pe langa crime si accidente, toata lumea era fericita ca astazi este Ziua Indragostitilor. Urari, petreceri, organizari, preturi, mizda-pasii. In weekend stirile au fost la fel. Am inchis TV-ul si m-am pus in fata calculatorului. Intru pe feisbuc, pagina plina de urari. Intru pe mess, toata lumea avea la status urari. Inchid mess-ul si deschid winamp-ul. Dau play si incepe sa cante melodia de mai jos.
In sfarsit, am zis, cineva tine si cu mine astazi!
Vreau sa le multumesc pe aceasta cale lui Freddie Mercury pentru aceasta melodie, mamei pentru ca m-a nascut, Domnului T. pentru ca-mi inveseleste fiecare clipa din viata, vecinilor pentru ca inca ma mai saluta pe strada, prietenilor pentru ca inca imi mai sunt prieteni si profesorilor de la facultate pentru ca m-au lasat repetenta!
Pentru indragostitii de azi, cele de mai jos:
In sfarsit, am zis, cineva tine si cu mine astazi!
Vreau sa le multumesc pe aceasta cale lui Freddie Mercury pentru aceasta melodie, mamei pentru ca m-a nascut, Domnului T. pentru ca-mi inveseleste fiecare clipa din viata, vecinilor pentru ca inca ma mai saluta pe strada, prietenilor pentru ca inca imi mai sunt prieteni si profesorilor de la facultate pentru ca m-au lasat repetenta!
Pentru indragostitii de azi, cele de mai jos:
duminică, 13 februarie 2011
Moarte sigura prin lovituri de... lingura?
Nu mai sunt la moda otrava, pistolul, cutitul si toporul. Lingura rules!!!
Vizionare placuta!
Vizionare placuta!
Nervi cu muci
Ieri am fost nervoasa. Atat de nervoasa incat nu mi-a trecut nici azi.
Pentru ca de 3 zile sunt gripata si las dupa mine dare de muci precum melcul, nu am avut conditia fizica necesara pentru a face exercitii, asa ca a trebuit sa urlu si sa trantesc.
Voce nu am nici sa vorbesc, de urlat nici nu se pune problema, asa ca faza de ieri este memorabila.
Il stiti pe Smeagol din Stapanul Inelelor?! Ei, cam ca a lui este vocea mea de 3 zile incoa.
Ieri, in timp ce aveam o discutie in contradictoriu (ma certam) cu cineva, intr-un moment de isterie maxima, am inceput sa tip (chinui sa vorbesc putin mai tare) cu vocea mea de Smeagol. Si pentru ca mi-a venit sa trantesc cu ceva pe jos si pentru ca singurul lucru pe care-l aveam la indemana era servetelul meu plin cu muci, l-am aruncat pe ala cu toata puterea si toti nervii pe care-i aveam.
De obicei trantesc cu farfurii, telecomenzi, telefoane si alte obiecte solide in timp ce urlu de ma stie tot blocul. Ieri, insa, nu am reusit sa ma aud nici macar eu.
Am fost atat de simpatica incat persoana cu care ma certam a inceput sa rada cu lacrimi de mine.
marți, 8 februarie 2011
Slalom printre cacati, balti, si mai multi cacati, noroaie, iar cacati si gheata.
Astazi am avut parte de aventura vietii mele...
Am avut de facut niste drumuri si pentru ca stratul de ozon mirosea a primavara, m-am decis sa le fac la pas.
Primul obstacol, inca de la iesirea din bloc, a fost baltile! Pentru ca daca le-as fi ocolit ar fi insemnat, la fiecare balta, sa merg cu 5 minute in plus (1 balta pe m patrat X vreo 5 km X 5 minute = o saptamana), am preferat sa le sar. Numai ca, nu-s atat de buna la sarituri si spagaturi, si fara sa vreau, saritura mea luata cu avant se oprea fix la mijlocul baltii. Nu mai spun de masinile ce treceau cu viteza prin balti si ma stropeau din cap pana-n picioare de "respect". Dupa mai putin de 10 m, m-am conformat si n-am mai luat in calcult posibilitatea sariturii sau a ocolirii. Am calcat in fiecare balta, si din cand in cand, calcam atat de apasat, incat ii stropeam si pe ceilalti trecatori. Tot in categoria asta intra si noroiul. Nu exista noroi fara balta sau balta fara noroi. Sunt nedespartite.
Capitala, a aratat astazi, pe alocuri, ca o mlastina cu noroaie miscatoare. Si daca ar fi fost numai atat... Obisnuita sa merg prin balti si noroaie pana la gat, pe prima portiune de asflat care nu detinea balti si noroaie, mi-au fugit picioarele-n fata. Binenteles, nu a apucat sa se faca balta sau noroi pentru ca era inca inghetat. Iar eu aveam niste ghete cu care alunec si pe mocheta...
Si ajung, in cele din urma pe unul dintre trotuarele dintre Baba Novac si Dristor. NU AM VAZUT IN 23 DE ANI ATATA CACAT!!! Deja, baltile si gheata erau mici obstacole pe langa gigantii cacati! Trotuarul ala poate fi nominalizat cu succes la categoria "Cel mai cacat trotuar".
Pe la jumatatea trotuarului si pentru ca oricum trebuia sa ma uit in jos ca sa-i ocolesc, am inceput sa-i numar. Lungimea trotuarului are vreo 600 m. In 300 m am numarat 67 de cacati. Adica, cate un cacat la fiecare 4.48 m. Si nu i-am numarat si pe aia calcati in picioare, de pe langa trotuar sau din gradina. I-am numarat numai pe aia proaspeti, sanatosi si cu forma frumoasa.
Acum, problema mea este alta! Ce faceam daca ocoleam doi cacati iar la un m in fata, calcam intr-o balta care avea dedesubt gheata?! Care ar fi fost probabilitatea sa vin cu picioarele in fata si sa ma sprijin cu spatele de unul dintre cacati?!
Am avut de facut niste drumuri si pentru ca stratul de ozon mirosea a primavara, m-am decis sa le fac la pas.
Primul obstacol, inca de la iesirea din bloc, a fost baltile! Pentru ca daca le-as fi ocolit ar fi insemnat, la fiecare balta, sa merg cu 5 minute in plus (1 balta pe m patrat X vreo 5 km X 5 minute = o saptamana), am preferat sa le sar. Numai ca, nu-s atat de buna la sarituri si spagaturi, si fara sa vreau, saritura mea luata cu avant se oprea fix la mijlocul baltii. Nu mai spun de masinile ce treceau cu viteza prin balti si ma stropeau din cap pana-n picioare de "respect". Dupa mai putin de 10 m, m-am conformat si n-am mai luat in calcult posibilitatea sariturii sau a ocolirii. Am calcat in fiecare balta, si din cand in cand, calcam atat de apasat, incat ii stropeam si pe ceilalti trecatori. Tot in categoria asta intra si noroiul. Nu exista noroi fara balta sau balta fara noroi. Sunt nedespartite.
Capitala, a aratat astazi, pe alocuri, ca o mlastina cu noroaie miscatoare. Si daca ar fi fost numai atat... Obisnuita sa merg prin balti si noroaie pana la gat, pe prima portiune de asflat care nu detinea balti si noroaie, mi-au fugit picioarele-n fata. Binenteles, nu a apucat sa se faca balta sau noroi pentru ca era inca inghetat. Iar eu aveam niste ghete cu care alunec si pe mocheta...
Si ajung, in cele din urma pe unul dintre trotuarele dintre Baba Novac si Dristor. NU AM VAZUT IN 23 DE ANI ATATA CACAT!!! Deja, baltile si gheata erau mici obstacole pe langa gigantii cacati! Trotuarul ala poate fi nominalizat cu succes la categoria "Cel mai cacat trotuar".
Pe la jumatatea trotuarului si pentru ca oricum trebuia sa ma uit in jos ca sa-i ocolesc, am inceput sa-i numar. Lungimea trotuarului are vreo 600 m. In 300 m am numarat 67 de cacati. Adica, cate un cacat la fiecare 4.48 m. Si nu i-am numarat si pe aia calcati in picioare, de pe langa trotuar sau din gradina. I-am numarat numai pe aia proaspeti, sanatosi si cu forma frumoasa.
Acum, problema mea este alta! Ce faceam daca ocoleam doi cacati iar la un m in fata, calcam intr-o balta care avea dedesubt gheata?! Care ar fi fost probabilitatea sa vin cu picioarele in fata si sa ma sprijin cu spatele de unul dintre cacati?!
joi, 3 februarie 2011
Salon specializat in modelarea bolilor de piele prin profesionalismul unei echipe profesioniste?
Update - 15.07.2014
Doamnelor, dupa aproape 4 ani de zile in care comentariile mele negative au fost ignorate, am fost amenintata ca daca nu sterg acest articol cu continut defaimator, se va aplica legea in cazul meu. Prin urmare, pentru ca nu am avut niciodata probleme cu legea si pentru ca nici nu vreau sa am vreodata, am hotarat sa schimb atat titlul cat si continutul articolului, in niciun caz sa-l sterg.
Eu nu zic ca salonul e de "cacat", sunt convinsa ca angajatele de acolo au pregatirea si amabilitatea necesare pentru a trata clientii, zic doar ca eu m-am simtit de "cacat" in locul ala. Si din discutii cu alte persoane, nu sunt singura. Deci postarea este despre MINE, trairile mele si experientele mele.
Salonul se numeste PERFECT CONTUR si este situat pe Octavian Goga nr 6.
Sa va povestesc cum am ajuns la ei.
Am primit acu' vreo 2 saptamani pe email, o super oferta:
- 3 sedinte electrostimulare 30'
- 3 sedinte fast slim 15'
- 2 impachetari anticelulitice/slabire extraforte la
tunelul cu infrarosii - ingredienti activi cafeina,
paprika,ceai verde, hotgel 45'
- 2 sedinta vacuum-tratament anticelulitic 10'
- 1 sedinta de ultrasunete/ mezoterapie anticelulitica 15'
Toate astea la un pret acceptabil, sa zicem. Am dat un sarci pe Guagal ca sa vad daca gasesc opinii negative despre salon si, ajunsa la a 4-a pagina, n-am gasit nimic. Din experienta mea de neprofesionista in domeniu, am zis ca e ok. Am platit online, am primit voucherul iar mai departe Dumnezeu cu mila.
O sa povestesc acum despre cat de greu mi-a fost mie, in calitate de client care a platit in avans, sa reusesc sa obtin o programare. M-am simtit iritata cand incercam sa sun si nu mi se raspundea la telefon iar cand mi se raspundea, mi se spunea ca nu au cum sa ma programeze intrucat numarul de clienti este prea mare in raport cu numarul angajatilor. In cele din urma au reusit sa ma programeze dupa 2 saptamani. M-am bucurat, am zis ca un salon cu atat de multi clienti, trebuie sa fie un salon bun si cautat.
Si iata-ma pe mine, o Floricica curata si draguta, intrand in acest mult prea cautat salon. Holul, in care este si receptia, mi-a lasat o senzatie urata. Peretii erau acoperiti de un tapet alb care, cu timpul a devenit galbejit, si in fiecare colt al holului cate un fotoliu rablagit. Usile care dadeau inspre camere erau antice si scorojite. Totul era atat de vintage...
Intru, "Buna ziua", "Buna ziua", "Am o programare pentru ora 12", le dau buletinu', toate bune si frumoase, domnisoara de la receptie, care era multifunctionala pe acolo, ma trimite in debara ca sa ma schimb: "Intra pe usa aia si schimba-TE. IA-TI un halat de acolo si o pereche de papuci. Si sa-TI lasi bluza pe tine ca sa nu-TI fie frig."
Am tot lucrat si lucrez in continuare cu oameni. In decursul scurtei mele cariere in serviciu clienti, adica vreo 5 ani adunati, la toate cursurile de comunicare si la toate trainingurile la care am participat, am invatat ca unui client, indiferent de ce etnie, varsta, meserie are, trebuie sa ii vorbim la persoana a 3-a. Dar, tinand cont ca este un salon de masaj, iar patronii salonului nu-si permit traininguri specializate pentru angajatii lor, am trecut peste.
Si intru in debara ca sa ma schimb. Ce a urmat de aici, a fost pentru mine, ca un cosmar. Debaraua, folosita drept cabina de schimb, avea pe un perete o bara pe care erau atarnate cateva umerase cu niste halate, iar sub bara, un suport pentru papuci. M-a luat cu ameteala cand am mirosit si am vazut halatele si papucii. M-am bucurat foarte mult ca m-au pus sa-mi las bluza pe mine, dar eu am ales sa-mi las si sosetele.
Booon, ies eu de acolo si mai astept 5 minute in holul care era cu usa deschisa. Probabil ca sa se aeriseasca. Din hol se intra in camerele de spa. Zic asta, pentru ca erau deschise si am vazut toate bucile si cururile celorlalte cliente.
Intr-un final, sunt poftita intr-una dintre camere. Camera era putin mai mare decat debaraua iar in ea erau 3 paturi cu perdele intre ele, numai ca perdelele nu erau trase si m-am simtit usor stanjenita stiind ca imi vede toata lumea fesele. Dupa ce mi s-au inodat niste elastice de picioare, aud un: "Hei tanti, ai body pe tine! Cum vrei sa faci electrostimulare prin bluza?". Daca mi-a zis sa las bluza pe mine, nu m-am gandit ca tre' s-o desfac si intre picioare. M-am simtit umilita cand am fost abordata in felul asta. Dupa ce mi s-au pus elasticele, m-a pus sa-mi reglez eu singura aparatul in functie de cum suport electrozii si a plecat. Si am stat acolo nemiscata, timp de 45 de minute dupa care s-a oprit aparatul si a inceput sa scoata niste sunete ciudate. Am vrut sa ma ridic si sa mi le scot singura dar o alta doamna angajata acolo, mi-a spus, cu un ton rastit, sa astept ca o sa vina imediat cineva sa mi le scoata. Si a venit cineva, dupa 10 minute. M-am simtit groznic, vazandu-ma imobilizata pe un pat, cu multi angajati in jurul meu, fara ca vreunul dintre ei sa sara si sa ma scoata de acolo timp de 10 minute.
Dupa ce au trecut cele 10 minute de asteptat, mi-au scos elasticele si am fost trimisa in camera alaturata pentru vacuum. In camera alaturata, care era putin mai mica decat debaraua, tot 3 paturi. Toate 3 ocupate. Era si un scaun acolo pe care puteam fi poftita sa ma asez, numai ca una dintre angajate care, probabil, se simtea rau in ziua aceea, a preferat sa stea ea. Asa ca, am asteptat in picioare sa se elibereze un pat. Tot 10 minute. In aceasta camera erau, probabil, adunate toate angajatele salonului. Inafara de cele care masau, adica 3, mai erau 4 care stateau ca sa intretina atmosfera cu discutii gen: "Fa, proasto, mie-mi place sa ma fut si atat. Nu ma complic cu relatii serioase". Atunci am inteles de ce am asteptat mai devreme 10 minute.
In sfarsit, se elibereaza un pat. Yeeee! M-a preluat angajata care se lauda ca nu vrea relatii serioase. Era o tipa care m-a facut sa simt ca daca nu fac cum vrea ea, in urmatoarea secunda imi primesc si-o flegma-n ochi. Inainte sa ma asez pe pat, a intors prosopul pe care statuse femeia de dinaintea mea, pe cealalta parte. Am zis ok, poate ca e nou si merge folosit la 2 persoane, atata timp cat il intoarce. Dar nu, dupa ce m-am ridicat, l-a intors inapoi pe partea celalalta. M-am bucurat, totusi, ca a sters aparatul pentru vacuum cu un servetel.
La plecare, in holul din care se vedeau toate cururile, inclusiv al meu, erau 2 barbati. Nu stiu ce cautau acolo, probabil ca venisera si ei sa faca un vacuum. Dar m-am simtit prost sa stiu ca au vazut totul. Oricum, la plecare ei au fost singurii care mi-au raspuns la salut.
Ce sa mai spun, ca m-am simtit murdarita si fizic, si psihic de locul acela si de felul in care am fost tratata. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa, a fost sa ma spal.
E pe bune!
Doamnelor, dupa aproape 4 ani de zile in care comentariile mele negative au fost ignorate, am fost amenintata ca daca nu sterg acest articol cu continut defaimator, se va aplica legea in cazul meu. Prin urmare, pentru ca nu am avut niciodata probleme cu legea si pentru ca nici nu vreau sa am vreodata, am hotarat sa schimb atat titlul cat si continutul articolului, in niciun caz sa-l sterg.
Eu nu zic ca salonul e de "cacat", sunt convinsa ca angajatele de acolo au pregatirea si amabilitatea necesare pentru a trata clientii, zic doar ca eu m-am simtit de "cacat" in locul ala. Si din discutii cu alte persoane, nu sunt singura. Deci postarea este despre MINE, trairile mele si experientele mele.
Salonul se numeste PERFECT CONTUR si este situat pe Octavian Goga nr 6.
Sa va povestesc cum am ajuns la ei.
Am primit acu' vreo 2 saptamani pe email, o super oferta:
- 3 sedinte electrostimulare 30'
- 3 sedinte fast slim 15'
- 2 impachetari anticelulitice/slabire extraforte la
tunelul cu infrarosii - ingredienti activi cafeina,
paprika,ceai verde, hotgel 45'
- 2 sedinta vacuum-tratament anticelulitic 10'
- 1 sedinta de ultrasunete/ mezoterapie anticelulitica 15'
Toate astea la un pret acceptabil, sa zicem. Am dat un sarci pe Guagal ca sa vad daca gasesc opinii negative despre salon si, ajunsa la a 4-a pagina, n-am gasit nimic. Din experienta mea de neprofesionista in domeniu, am zis ca e ok. Am platit online, am primit voucherul iar mai departe Dumnezeu cu mila.
O sa povestesc acum despre cat de greu mi-a fost mie, in calitate de client care a platit in avans, sa reusesc sa obtin o programare. M-am simtit iritata cand incercam sa sun si nu mi se raspundea la telefon iar cand mi se raspundea, mi se spunea ca nu au cum sa ma programeze intrucat numarul de clienti este prea mare in raport cu numarul angajatilor. In cele din urma au reusit sa ma programeze dupa 2 saptamani. M-am bucurat, am zis ca un salon cu atat de multi clienti, trebuie sa fie un salon bun si cautat.
Si iata-ma pe mine, o Floricica curata si draguta, intrand in acest mult prea cautat salon. Holul, in care este si receptia, mi-a lasat o senzatie urata. Peretii erau acoperiti de un tapet alb care, cu timpul a devenit galbejit, si in fiecare colt al holului cate un fotoliu rablagit. Usile care dadeau inspre camere erau antice si scorojite. Totul era atat de vintage...
Intru, "Buna ziua", "Buna ziua", "Am o programare pentru ora 12", le dau buletinu', toate bune si frumoase, domnisoara de la receptie, care era multifunctionala pe acolo, ma trimite in debara ca sa ma schimb: "Intra pe usa aia si schimba-TE. IA-TI un halat de acolo si o pereche de papuci. Si sa-TI lasi bluza pe tine ca sa nu-TI fie frig."
Am tot lucrat si lucrez in continuare cu oameni. In decursul scurtei mele cariere in serviciu clienti, adica vreo 5 ani adunati, la toate cursurile de comunicare si la toate trainingurile la care am participat, am invatat ca unui client, indiferent de ce etnie, varsta, meserie are, trebuie sa ii vorbim la persoana a 3-a. Dar, tinand cont ca este un salon de masaj, iar patronii salonului nu-si permit traininguri specializate pentru angajatii lor, am trecut peste.
Si intru in debara ca sa ma schimb. Ce a urmat de aici, a fost pentru mine, ca un cosmar. Debaraua, folosita drept cabina de schimb, avea pe un perete o bara pe care erau atarnate cateva umerase cu niste halate, iar sub bara, un suport pentru papuci. M-a luat cu ameteala cand am mirosit si am vazut halatele si papucii. M-am bucurat foarte mult ca m-au pus sa-mi las bluza pe mine, dar eu am ales sa-mi las si sosetele.
Booon, ies eu de acolo si mai astept 5 minute in holul care era cu usa deschisa. Probabil ca sa se aeriseasca. Din hol se intra in camerele de spa. Zic asta, pentru ca erau deschise si am vazut toate bucile si cururile celorlalte cliente.
Intr-un final, sunt poftita intr-una dintre camere. Camera era putin mai mare decat debaraua iar in ea erau 3 paturi cu perdele intre ele, numai ca perdelele nu erau trase si m-am simtit usor stanjenita stiind ca imi vede toata lumea fesele. Dupa ce mi s-au inodat niste elastice de picioare, aud un: "Hei tanti, ai body pe tine! Cum vrei sa faci electrostimulare prin bluza?". Daca mi-a zis sa las bluza pe mine, nu m-am gandit ca tre' s-o desfac si intre picioare. M-am simtit umilita cand am fost abordata in felul asta. Dupa ce mi s-au pus elasticele, m-a pus sa-mi reglez eu singura aparatul in functie de cum suport electrozii si a plecat. Si am stat acolo nemiscata, timp de 45 de minute dupa care s-a oprit aparatul si a inceput sa scoata niste sunete ciudate. Am vrut sa ma ridic si sa mi le scot singura dar o alta doamna angajata acolo, mi-a spus, cu un ton rastit, sa astept ca o sa vina imediat cineva sa mi le scoata. Si a venit cineva, dupa 10 minute. M-am simtit groznic, vazandu-ma imobilizata pe un pat, cu multi angajati in jurul meu, fara ca vreunul dintre ei sa sara si sa ma scoata de acolo timp de 10 minute.
Dupa ce au trecut cele 10 minute de asteptat, mi-au scos elasticele si am fost trimisa in camera alaturata pentru vacuum. In camera alaturata, care era putin mai mica decat debaraua, tot 3 paturi. Toate 3 ocupate. Era si un scaun acolo pe care puteam fi poftita sa ma asez, numai ca una dintre angajate care, probabil, se simtea rau in ziua aceea, a preferat sa stea ea. Asa ca, am asteptat in picioare sa se elibereze un pat. Tot 10 minute. In aceasta camera erau, probabil, adunate toate angajatele salonului. Inafara de cele care masau, adica 3, mai erau 4 care stateau ca sa intretina atmosfera cu discutii gen: "Fa, proasto, mie-mi place sa ma fut si atat. Nu ma complic cu relatii serioase". Atunci am inteles de ce am asteptat mai devreme 10 minute.
In sfarsit, se elibereaza un pat. Yeeee! M-a preluat angajata care se lauda ca nu vrea relatii serioase. Era o tipa care m-a facut sa simt ca daca nu fac cum vrea ea, in urmatoarea secunda imi primesc si-o flegma-n ochi. Inainte sa ma asez pe pat, a intors prosopul pe care statuse femeia de dinaintea mea, pe cealalta parte. Am zis ok, poate ca e nou si merge folosit la 2 persoane, atata timp cat il intoarce. Dar nu, dupa ce m-am ridicat, l-a intors inapoi pe partea celalalta. M-am bucurat, totusi, ca a sters aparatul pentru vacuum cu un servetel.
La plecare, in holul din care se vedeau toate cururile, inclusiv al meu, erau 2 barbati. Nu stiu ce cautau acolo, probabil ca venisera si ei sa faca un vacuum. Dar m-am simtit prost sa stiu ca au vazut totul. Oricum, la plecare ei au fost singurii care mi-au raspuns la salut.
Ce sa mai spun, ca m-am simtit murdarita si fizic, si psihic de locul acela si de felul in care am fost tratata. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa, a fost sa ma spal.
E pe bune!
miercuri, 2 februarie 2011
Nimic de zis...
Astazi nu o sa scriu nimic despre tranzit, Domnul T, menstruatie sau alte chestii caracteristice mie.
Astazi am chef sa scriu despre nimic. Si pentru ca pofta vine mancand iar cheful de scris, scriind, o sa scriu niste nimicuri nesemnificative, neimportante, insignifiante, sau cum vreti voi sa le mai spuneti, ca doar sunteti romani.
Sa incep, deci...
Toata lumea este euforizata in perioada asta pentru ca se apropie mega-sarbatoarea curului, Sf. Valentin.
Oameni buni, sunteti ROMANI si traiti in ROMANIA!!! Aveti si voi sarbatori, care nu sunt preluate de americani. Pastrati-va traditiile si demnitatea. Ce spuneti de Dragobete? Nu am auzit pe nimeni sa se pregateasca pentru sarbatoarea asta, si este doar la cateva zile dupa sarbatoarea americana. Asta daca intradevar, vreti sa sarbatoriti ceva de genu'.
Eu cred ca indragostitii nu au nevoie de o sarbatoare. Ei se pot bucura in fiecare zi unul de celalat.
Sa nu ma intelegeti gresit. Nu am nimic cu indragostitii, ci cu conceptia imputit-americana care a spalat creierii prostilor de romani. Si nici cu americanii n-am nimic.
Ieri am vorbit cu un prieten care vrea sa-si posteze pe blog un articol de Sf. Vali Muci. Ideea este interesanta. O sa puna in articol raspunsurile mai multor oameni care au raspuns la intrebarea: "Ce este Dragostea?". Numai ca nu inteleg de ce nu a facut asta intr-o zi oarecare si de ce a trebuit sa aleaga ziua prostilor? Mergem cu totii in spirit de turma iar ciobanu' e America.
Eu sunt euforizata zilele astea pentru ca am mintea ocupata. Incerc tot timpul sa mi-o ocup cu ceva ca sa nu ma napadeasca plictiseala. Luna asta mi-am ocupat mintea cu renovari si amenajari interioare. La salariu merg sa-mi cumpar vopseluri, tapete si mobila. Cand spun mobila, ma refer la o masuta mica si vreo 2 polite. Sunt foarte entuziasmata. La fel de entuziasmata am fost si acum 4 ani cand mi-am renovat ultima oara camera. Eh, ma plictisesc repede...
Maine, 03.02.2011, stomacul meu implineste o luna de cand nu a mai primit paine, suc, junkfood, prajeli si alte chestii ce ingrasa. La inceput a fost greu. Mancam broccoli fiert si imi imaginam ca mananc cheiefsi, mancam iaurt si-mi ziceam "Mmmm, ce bun e tiramisu' asta!".
Astazi, un individ necunoscut si neimportant, mi-a spus ca am probleme psihice doar pentru ca nu am raspuns cu DA avansurilor lui de nefutut. Adica, i-am raspuns in sictir cu un umor caracteristic mie. Daca nu ma cunosti sau nu ai un simt al umorului apropiat de al meu, iti las impresia ca vorbesc serios si ca pun suflet in ceea ce zic, cand mie de fapt, mi se rupe si dau din gura doar ca sa nu tac. Eee... omu' s-a apucat sa-mi dea sfaturi, sa-mi explice ca eu am niste probleme grave. Mizda pasii!
Eu recunosc ca toate defectele din lumea asta s-au adunat la mine da' nu-s chiar atat de idioata incat sa le evidentiez.
Am terminat cu nimicurile pe ziua de azi.
Hai pa!
Astazi am chef sa scriu despre nimic. Si pentru ca pofta vine mancand iar cheful de scris, scriind, o sa scriu niste nimicuri nesemnificative, neimportante, insignifiante, sau cum vreti voi sa le mai spuneti, ca doar sunteti romani.
Sa incep, deci...
Toata lumea este euforizata in perioada asta pentru ca se apropie mega-sarbatoarea curului, Sf. Valentin.
Oameni buni, sunteti ROMANI si traiti in ROMANIA!!! Aveti si voi sarbatori, care nu sunt preluate de americani. Pastrati-va traditiile si demnitatea. Ce spuneti de Dragobete? Nu am auzit pe nimeni sa se pregateasca pentru sarbatoarea asta, si este doar la cateva zile dupa sarbatoarea americana. Asta daca intradevar, vreti sa sarbatoriti ceva de genu'.
Eu cred ca indragostitii nu au nevoie de o sarbatoare. Ei se pot bucura in fiecare zi unul de celalat.
Sa nu ma intelegeti gresit. Nu am nimic cu indragostitii, ci cu conceptia imputit-americana care a spalat creierii prostilor de romani. Si nici cu americanii n-am nimic.
Ieri am vorbit cu un prieten care vrea sa-si posteze pe blog un articol de Sf. Vali Muci. Ideea este interesanta. O sa puna in articol raspunsurile mai multor oameni care au raspuns la intrebarea: "Ce este Dragostea?". Numai ca nu inteleg de ce nu a facut asta intr-o zi oarecare si de ce a trebuit sa aleaga ziua prostilor? Mergem cu totii in spirit de turma iar ciobanu' e America.
Eu sunt euforizata zilele astea pentru ca am mintea ocupata. Incerc tot timpul sa mi-o ocup cu ceva ca sa nu ma napadeasca plictiseala. Luna asta mi-am ocupat mintea cu renovari si amenajari interioare. La salariu merg sa-mi cumpar vopseluri, tapete si mobila. Cand spun mobila, ma refer la o masuta mica si vreo 2 polite. Sunt foarte entuziasmata. La fel de entuziasmata am fost si acum 4 ani cand mi-am renovat ultima oara camera. Eh, ma plictisesc repede...
Maine, 03.02.2011, stomacul meu implineste o luna de cand nu a mai primit paine, suc, junkfood, prajeli si alte chestii ce ingrasa. La inceput a fost greu. Mancam broccoli fiert si imi imaginam ca mananc cheiefsi, mancam iaurt si-mi ziceam "Mmmm, ce bun e tiramisu' asta!".
Astazi, un individ necunoscut si neimportant, mi-a spus ca am probleme psihice doar pentru ca nu am raspuns cu DA avansurilor lui de nefutut. Adica, i-am raspuns in sictir cu un umor caracteristic mie. Daca nu ma cunosti sau nu ai un simt al umorului apropiat de al meu, iti las impresia ca vorbesc serios si ca pun suflet in ceea ce zic, cand mie de fapt, mi se rupe si dau din gura doar ca sa nu tac. Eee... omu' s-a apucat sa-mi dea sfaturi, sa-mi explice ca eu am niste probleme grave. Mizda pasii!
Eu recunosc ca toate defectele din lumea asta s-au adunat la mine da' nu-s chiar atat de idioata incat sa le evidentiez.
Am terminat cu nimicurile pe ziua de azi.
Hai pa!
vineri, 28 ianuarie 2011
Sleeping Beauty...
Azi am clacat...
Dupa multe ore de munca si dupa foarte putine ore dormite in ultimele zile, am profitat de faptul ca nu era sefu' la birou si am adormit. Si am dormit la modul cel mai nesimtit, 5 ore!!! Ma mai trezeam cand ii auzeam pe colegi vorbind in soapta ca sa nu ma trezeasca, sau cand mai primeam cate un cot de la colegul, semn ca a intrat cineva in birou.
Asa mi se intampla tot timpul. Rezist cu stoicism cateva zile, dupa care dorm. Nu conteaza unde, cum, cand.
Intr-o noapte am adormit in Club A, in picioare, rezemata de perete.
Acum 2 ani, de Revelion, am adormit la ora 11 pe un fotoliu. Pentru ca era galagia prea mare, m-am deplasat intr-un dormitor si m-am intins pe pat. La 12 fara putin m-au trezit oamenii ca sa ies afara la sampanie si artificii. Am iesit afara, in sosete si cu maneca scurta, si dupa 2 minute am intrat inauntru ca sa ma imbrac. M-am dus in dormitor, mi-am pus o cizma, dupa care am luat patul in brate. M-am mai trezit la 5 cand toata lumea pleca acasa.
Deja mi-am format o traditie. Cand merg in Vama, prima noapte o dorm; pe plaja, cu capul pe mesele din Expirat. Incepand cu a 2-a noapte, rezist, si apuc sa prind rasaritul.
O alta traditie este sa dorm in avion la plecare. La intoarcere, niciodata. Si asta pentru ca sunt odihnita dupa vacanta.
Toate astea se intampla doar cand sunt extrem de nedormita.
Am fost invitata la o petrecere la care trebuie sa mergem deghizati. Deja am informat gazda ca in orice m-as deghiza, la un moment dat, voi fi Frumoasa din padurea adormita.
Cre'ca am nevoie de un concediu!!!
marți, 25 ianuarie 2011
Mancam rahat, ca asa ne sta noua bine!!
Azi am avut o discutie pe cat de interesanta, pe atat de enervata cu Chuckie. Bine, cam asa sunt toate discutiile noastre, insa astazi, daca era langa mine, cat sunt eu de mica, il luam la bataie. Recunosc ca-s cam iute la manie.
Intr-un punct culminant al discutiei, imi spune, si aici citez: " Lumea ta se invarte intre cainii din parcare si baiatul cu ziare, Domnul T si tranzit. Cam astea sunt punctele tale cardinale si dintre toate dl T e nordul."
Draga Chuckie, tin sa te anunt ca blogul asta nu reprezinta lumea mea, ci doar o parte a partii frumoase din ea. Cealalta parte, mai putin frumoasa, nu cred ca este cazul sa o fac publica. Daca tu ai ales sa ma cunosti doar prin prisma aberatiilor de pe blog, este fix problema ta. Ai avut nenumarate ocazii sa ma cunosti si altfel.
Ma bucur ca iti place sa mananci rahat; eu nu pot decat sa-ti urez pofta buna! Numai ca am pretentia sa nu-l mananci in preajma mea pentru ca sunt sensibiloasa si imi provoaca greturi.
Si iata-ma vorbind din nou, fara sa vreau, despre "tranzit"!
Intr-un punct culminant al discutiei, imi spune, si aici citez: " Lumea ta se invarte intre cainii din parcare si baiatul cu ziare, Domnul T si tranzit. Cam astea sunt punctele tale cardinale si dintre toate dl T e nordul."
Draga Chuckie, tin sa te anunt ca blogul asta nu reprezinta lumea mea, ci doar o parte a partii frumoase din ea. Cealalta parte, mai putin frumoasa, nu cred ca este cazul sa o fac publica. Daca tu ai ales sa ma cunosti doar prin prisma aberatiilor de pe blog, este fix problema ta. Ai avut nenumarate ocazii sa ma cunosti si altfel.
Ma bucur ca iti place sa mananci rahat; eu nu pot decat sa-ti urez pofta buna! Numai ca am pretentia sa nu-l mananci in preajma mea pentru ca sunt sensibiloasa si imi provoaca greturi.
Si iata-ma vorbind din nou, fara sa vreau, despre "tranzit"!
duminică, 23 ianuarie 2011
Capodopera marca Domnul T.
Azi-dimineata, pe la ora 12, in timp ce-mi era somnul mai dulce, am auzit in vis o voce entuziasmata care spunea: "Copilu', Copilu', vino repede sa vezi ce am facut". Eu binenteles, nu m-am deranjat sa ma ridic din pat, desi ma trezise. Ei, si-n urmatoarele secunde, vine peste mine si ma taraste pana la balcon ca sa-mi arate isprava.
Da, este vorba despre Domnul T., care, de plictiseala, a facut un mini om de zapada pe pervazul de flori.
Omuletul lui are in loc de nas un capac de pix, in loc de ochi a pus nasturi, mainile le-a rupt dintr-o matura, gura este, de fapt, un sambure de maslina iar pentru palarie, a lasat o sticla de apa de 5 l fara capac. Piesa de rezistenta, ochelarii i-a primit, cadou de la mine, acum vreo 2 ani.
La 2 ore dupa ce mi l-a aratat, ma cheama din nou: "Copilu', copilu' (ca asa imi spune el), vino repede ca sa vezi!!!"
Merg, si cand ajung, imi arata ca la blocul din fata sunt niste oameni si niste caini care-i admira omul de zapada. Se pot vedea in poza niste oameni, dar niciunul nu pare sa-i admire capodopera.
Dupa ce i-am fotografiat capodopera, mi-a spus sa pun pozele pe net ca sa le vada toata lumea. Inca nu stie ca este o mica vedeta.
Eu il felicit pe Domnul T pentru ca, desi are o varsta destul de inaintata, si-a pastrat spiritul tanar.
Voi, astia tineri, cand ati facut ultima oara un om de zapada, fie el si in miniatura?
miercuri, 19 ianuarie 2011
Ma doare-n... laptop!
Ba nu, in cur.
La propriu!
Sunt suferinda, tot la propriu.
De fapt, postarea asta a fost creata doar ca sa ma laud ca, desi ma doare-n cur, stau intinsa pe pat intr-o parte si scriu pentru caaaa... sunt fericita posesoare a unui HP. Mai multe detalii decat ca se deschide si pot sa-l iau cu mine in pat, nu stiu.
Il am de vreo saptamana, dar date fiind circumstantele, m-am gandit ca poate unii dintre voi nu au posibilitatea sa stea la calculator, intinsi pe pat, pe-o parte, atunci cand sunt invadati de hemoroizi.
SAC!
Oricum, e nasol sa te doara-n cur!
La propriu!
Sunt suferinda, tot la propriu.
De fapt, postarea asta a fost creata doar ca sa ma laud ca, desi ma doare-n cur, stau intinsa pe pat intr-o parte si scriu pentru caaaa... sunt fericita posesoare a unui HP. Mai multe detalii decat ca se deschide si pot sa-l iau cu mine in pat, nu stiu.
Il am de vreo saptamana, dar date fiind circumstantele, m-am gandit ca poate unii dintre voi nu au posibilitatea sa stea la calculator, intinsi pe pat, pe-o parte, atunci cand sunt invadati de hemoroizi.
SAC!
Oricum, e nasol sa te doara-n cur!
duminică, 16 ianuarie 2011
Domnul T si "H"-ul
Iata inca o chestie din seria Domnul T.
Astazi am avut o discutie cu el, chiar nu mai stiu despre ce vorbeam pentru ca ceea ce a urmat, m-a facut sa uit. Deci, subiectul neinteresant. Cert e ca la ceva ce am spus eu, am primit ca raspuns o fraza ce continea cuvantul "Icler". Pentru ca nu am inteles ce a a spus, l-am pus sa repete. A repetat, numai ca a doua oara a spus "Itler". In urmatorul moment am inceput sa rad isteric si il intreb, printre hohote de ras, "Cine? Hitler?".
Deci da, am uitat complet de acest mic amanunt. Domnul T este "HH"-it. Nu stiu daca exista termenul asta, insa eu asa l-am denumit. Nu cred ca s-a inventat o denumire pentru oamenii care nu pot pronunta H-ul.
Ca sa fac o scurta prezentare, in loc de "hoţ" spune "oţ", "handicapat" - "andicapat", "haina" - "aina", "Mihai" - "Miai" etc.
Problema este, insa, mult mai grava. Nu stie nici sa-l scrie... Cautam intr-o zi in agenda lui telefonica un numar si cand am ajuns la litera M, am gasit un Mihai trecut cu "Miai" si o "Mihaela" trecuta cu "Miaela". Am devenit curioasa si dorind sa studiez mai in detaliu problema, nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca la litera "H" nu e trecut niciun nume, desi stiam sigur ca trebuie sa fie un Horia p'acolo. Asa ca m-am dus la "O" si l-am gasit...
Astazi am avut o discutie cu el, chiar nu mai stiu despre ce vorbeam pentru ca ceea ce a urmat, m-a facut sa uit. Deci, subiectul neinteresant. Cert e ca la ceva ce am spus eu, am primit ca raspuns o fraza ce continea cuvantul "Icler". Pentru ca nu am inteles ce a a spus, l-am pus sa repete. A repetat, numai ca a doua oara a spus "Itler". In urmatorul moment am inceput sa rad isteric si il intreb, printre hohote de ras, "Cine? Hitler?".
Deci da, am uitat complet de acest mic amanunt. Domnul T este "HH"-it. Nu stiu daca exista termenul asta, insa eu asa l-am denumit. Nu cred ca s-a inventat o denumire pentru oamenii care nu pot pronunta H-ul.
Ca sa fac o scurta prezentare, in loc de "hoţ" spune "oţ", "handicapat" - "andicapat", "haina" - "aina", "Mihai" - "Miai" etc.
Problema este, insa, mult mai grava. Nu stie nici sa-l scrie... Cautam intr-o zi in agenda lui telefonica un numar si cand am ajuns la litera M, am gasit un Mihai trecut cu "Miai" si o "Mihaela" trecuta cu "Miaela". Am devenit curioasa si dorind sa studiez mai in detaliu problema, nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca la litera "H" nu e trecut niciun nume, desi stiam sigur ca trebuie sa fie un Horia p'acolo. Asa ca m-am dus la "O" si l-am gasit...
duminică, 9 ianuarie 2011
D'ale mele scrisuri...
Sunt in pana de idei si cred ca se datoreaza gerului de afara. Mi-a inghetat creierul si mana cu care tin condeiul.
Acestea fiind zise, sunt foarte racita, irascibila, anxioasa si enervanta zilele astea. Conform horoscopului, cica, o sa fiu asa pana in mai.
Acu' nu stiu daca-s asa pentru ca s-au terminat sarbatorile si am strans bradul sau pentru ca incerc sa dau jos toate toxinele pe care le-am adunat in ultimii 10 ani. Cert e ca ma bucur sa vad la stiri ca ploua cu pasarici moarte in toata lumea.
Vorbeam zilele trecute cu Domnul T si ii sugeram sa construiasca un buncar, la el in curte acolo, langa veceu. Dar degeaba construieste el un buncar pentru ca daca ploua n-are niciun rost. Poate doar un buncar plutitor. Oricum, n-are el timp de d'astea; e prea preocupat sa-si mute veceul din curte in casa.
Un alt motiv pentru care s-ar putea sa am starea asta este ca in decembrie 2010 am renuntat la un prieten foarte bun. Statea tot timpul pe capu' meu si ma tragea in jos cand imi era lumea mai traga. Da, e vorba despre par. Podoaba mea capilara a ajuns pana la umeri dupa ce timp de cativa ani a fost pana la cur. Dar, vorba bunului meu amic Radu, si aici o sa-mi permit sa-l citez: "Bine ca l-ai tuns fata!!! Se saturase si el de atata miros". Cine nu s-a prins, sa se mai gandeasca odata pana unde aveam parul inainte sa-l tund.
Anul 2011 a inceput mai bine decat ma asteptam... pe 1 m-a durut capul iar pe 2 mi s-a stricat calculatorul de acasa. L-am demontat, l-am surubat, am mesterit vreo 3 ore. Diagnosticul l-am pus tot eu: "Cumpar altu' " urmat de un sir lung de injuraturi si trantiri cu el pe jos. Problema e ca l-am stricat de tot si unele componente nu imi apartin.
De deprimata ce sunt, am facut ceea ce-mi place mie cel mai mult sa fac atunci cand sunt deprimata. Am dat banii pe tampenii. Asta nu este decat un remediu fictiv pentru ca ma apuca si mai tare depresia dupa ce vad ca am dat ultimii bani munciti cinstit de manutele astea doua cu care tastez, pe chestii pe care, probabil, n-o sa le port niciodata. Un lucru e clar, mi-am cumparat si o bratara de piele de care nu-mi pare rau, mai ales ca am luat-o si la jumatate de pret.
Am inceput o cura naspa. E naspa, atat pentru ca nu am voie sa pun pic de alcool in gura (cu ocazia asta ii cer scuze lui John caruia i-am promis ca mergem in Club A zilele astea ca sa ne imbatam si sa agatam), cat si pentru ca nu mai pot sa-mi etalez calitatile mele de bucatareasa oamenilor ce-mi trec pragul. Nu pot sa gust, nu fac! Daaar cine o sa fie zvelta, sanatoasa si plina de energie? EU!!
Cam atat am avut de spus pentru astazi. Nu recitesc ce am scris, mi-e lene.
Si pentru ca imi place genul epic, o sa inchei aberatia asta a genului liric, ca o povestire in rama:
"Sunt in pana de idei si cred ca se datoreaza gerului de afara."
Acestea fiind zise, sunt foarte racita, irascibila, anxioasa si enervanta zilele astea. Conform horoscopului, cica, o sa fiu asa pana in mai.
Acu' nu stiu daca-s asa pentru ca s-au terminat sarbatorile si am strans bradul sau pentru ca incerc sa dau jos toate toxinele pe care le-am adunat in ultimii 10 ani. Cert e ca ma bucur sa vad la stiri ca ploua cu pasarici moarte in toata lumea.
Vorbeam zilele trecute cu Domnul T si ii sugeram sa construiasca un buncar, la el in curte acolo, langa veceu. Dar degeaba construieste el un buncar pentru ca daca ploua n-are niciun rost. Poate doar un buncar plutitor. Oricum, n-are el timp de d'astea; e prea preocupat sa-si mute veceul din curte in casa.
Un alt motiv pentru care s-ar putea sa am starea asta este ca in decembrie 2010 am renuntat la un prieten foarte bun. Statea tot timpul pe capu' meu si ma tragea in jos cand imi era lumea mai traga. Da, e vorba despre par. Podoaba mea capilara a ajuns pana la umeri dupa ce timp de cativa ani a fost pana la cur. Dar, vorba bunului meu amic Radu, si aici o sa-mi permit sa-l citez: "Bine ca l-ai tuns fata!!! Se saturase si el de atata miros". Cine nu s-a prins, sa se mai gandeasca odata pana unde aveam parul inainte sa-l tund.
Anul 2011 a inceput mai bine decat ma asteptam... pe 1 m-a durut capul iar pe 2 mi s-a stricat calculatorul de acasa. L-am demontat, l-am surubat, am mesterit vreo 3 ore. Diagnosticul l-am pus tot eu: "Cumpar altu' " urmat de un sir lung de injuraturi si trantiri cu el pe jos. Problema e ca l-am stricat de tot si unele componente nu imi apartin.
De deprimata ce sunt, am facut ceea ce-mi place mie cel mai mult sa fac atunci cand sunt deprimata. Am dat banii pe tampenii. Asta nu este decat un remediu fictiv pentru ca ma apuca si mai tare depresia dupa ce vad ca am dat ultimii bani munciti cinstit de manutele astea doua cu care tastez, pe chestii pe care, probabil, n-o sa le port niciodata. Un lucru e clar, mi-am cumparat si o bratara de piele de care nu-mi pare rau, mai ales ca am luat-o si la jumatate de pret.
Am inceput o cura naspa. E naspa, atat pentru ca nu am voie sa pun pic de alcool in gura (cu ocazia asta ii cer scuze lui John caruia i-am promis ca mergem in Club A zilele astea ca sa ne imbatam si sa agatam), cat si pentru ca nu mai pot sa-mi etalez calitatile mele de bucatareasa oamenilor ce-mi trec pragul. Nu pot sa gust, nu fac! Daaar cine o sa fie zvelta, sanatoasa si plina de energie? EU!!
Cam atat am avut de spus pentru astazi. Nu recitesc ce am scris, mi-e lene.
Si pentru ca imi place genul epic, o sa inchei aberatia asta a genului liric, ca o povestire in rama:
"Sunt in pana de idei si cred ca se datoreaza gerului de afara."
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Fara titlu 2011...
Am zis sa scriu si eu ceva in prima zi din an, ca de, asa se cade...
De cand m-am facut mare si am inceput sa gandesc ca "o adulta", am observat ca, odata cu trecerea anilor, anul ce a trecut pare mai de cacat decat anul dinaintea anului ce a trecut si, in concluzie, ma astept ca anul ce vine sa fie de 2 ori mai de cacat.
Dar... asta nu este motiv de suparare sau de bucurie, ci de betie!!!
Cu cat suntem mai beti la trecerea dintre ani, cu atat constientizam mai putin aceste lucruri si cu atat ni se rupe mai mult de ceea ce ne asteapta in noul an.
Asadar, va urez un 2011 de cacat si plin de betii!
P.S. Iar nu merge muzica!! Ma las pagubasa! In 2011 va las sa cititi in liniste!!! O sa pastrez totusi ursul, pare simpatic!
De cand m-am facut mare si am inceput sa gandesc ca "o adulta", am observat ca, odata cu trecerea anilor, anul ce a trecut pare mai de cacat decat anul dinaintea anului ce a trecut si, in concluzie, ma astept ca anul ce vine sa fie de 2 ori mai de cacat.
Dar... asta nu este motiv de suparare sau de bucurie, ci de betie!!!
Cu cat suntem mai beti la trecerea dintre ani, cu atat constientizam mai putin aceste lucruri si cu atat ni se rupe mai mult de ceea ce ne asteapta in noul an.
Asadar, va urez un 2011 de cacat si plin de betii!
P.S. Iar nu merge muzica!! Ma las pagubasa! In 2011 va las sa cititi in liniste!!! O sa pastrez totusi ursul, pare simpatic!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)