Când e bine să mori?

Primăvara.

Ieri am avut o zi plină alături de Domnul T. Am fost la cumpăraturi, la tară, ne-am luptat cu troienele, m-a mai secat de niște bani și am vorbit vrute și nevrute.
La un moment dat, când ne intorceam de la țara printre troiene de 2 metri inalțime, pe banda cealaltă trecea o coloană de masini cu prosoape agățate de oglinzi. Moment de tăcere... După ce am trecut de ei, Domnul T spune:
-Nu e bine sa mori iarna...
Eu:
-De ce?!
-Pai se chinuie lumea cu tine prin troienele astea...
-Și când e bine să mori?
Moment de gândire profundă.
-Vara... Ba nu, nici vara nu e bine că te strici. Primăvara, primăvara este cel mai bine, că e frumos afară.
Discuția a fost urmată de cuvinte profunde si înțelepte spunse de Domnul T. despre viață si moarte. Nu o să vă împartașesc, partea asta o țin pentru mine.
Vă spun doar ca nu îi este frică de moarte. O privește ca pe ceva firesc, ca pe ceva ce trebuie să se întample. O privește cu o seninatate si cu o logică greu de înțeles.

Astâzi m-a informat ca a murit Uini Huison (=Witney Houston). L-am întrebat din ce cauză. Mi-a spus ca la fel ca Emi Unisauuain (=Amy Winehouse), din cauza drogurilor.

P.S. Orice legatură cu postarea anterioară este pură coincidență.

O dimineaţă ca oricare alta

Cât este de frumos afară!!! Şi eu sunt la giob blou.
Nu că aş fi ieşit să mă tăvălesc prin zăpadă, dar tare mi-ar fi plăcut să stau la geam, lângă calorifer şi să privesc fulgii.
Şi aş fi evitat o dimineaţă groaznică, pentru că pe cât de frumos este acum, pe atât de sinistru a fost dimineaţă. Voi nu ştiţi, că dormeaţi. Sau dacă nu dormeaţi, precis eraţi treji pentru ca vă intorceaţi din club, morţi de beţi si nu aveaţi cum să vedeţi. Ştiţi filmele alea de groază, unde este totul gri, intunecat, sinistru? Filmele care prezintă apocalipsă, război, dezastre naturale? Ca sa întelegeţi, cam aşa a fost dimineaţa asta pentru mine.

Am ieşit eu dimineaţă din casă la ora 6, "bucuroasă" tare ca vin la muncă. Nici n-am călcat bine trotuarul, că era să cad în bot. Lucea din cauza gheţii. Aşa ca nu mi-a rămas decat să mă târăsc pană la tramvai. Mai mult alunecam decât mergeam. Şi ca să fie decorul complet, pe stradă nu eram decât eu si câinii vagabonzi, nici urmă de om. Din cer cădea ceva ce semăna a ploaie, dar nu pot să-mi dau seama exact ce era pentru că eram prea înfofolită.

Şi dacă s-ar fi oprit aici...

Clădirea în care lucrez are ditamai recepţia la parter. Luminoasă, luxoasă, futuristă. Se observă de la 200 de metri distanţă. Arată, când este frig si mohorât afară, ca o oază.  Măăăăă, şi mă apropiam, şi mă apropiam, şi devenea din ce in ce mai întunecată. Iniţial am zis ca o fi pană de curent. Şi am intrat. Minunata receptie arăta ca dupa tsunami. Tavanul căzut, apă multă, frig, beznă, lume agitată, fire scoase, ţevile din tavan la vedere. Era exact cum am văzut de atâtea ori pe National Geographic sau pe Discovery, în emisiuni care prezentau calamitaţi naturale. În cazul ăsta, căzuse tavanul pe timpul nopţii.

Aşa că, dragii mei, în timp ce voi dormeaţi sau mai stiu eu ce făceaţi, eu mă gandeam la sfârsitul lumii. Şi cu asta am terminat de povestit despre cea mai sinistră dimineaţă din istoria celor mai sinistre dimineţi.

 Menţionez că în tot timpul ăsta, nu-mi treceau prin cap decat versurile de mai jos:

http://youtu.be/jVmB3lRjCmc

AJDE

În zilele mele stresate, Domnul T.  reuşeşte de fiecare dată să mă binedispună. Cu micile lui giumbuşlucuri, discuţiile interminabile şi apucăturile lui de copil de 3 ani,  reuşeşte să-mi înfrumuseţeze fiecare zi.
Este minunat să ştii că, indiferent de problemele peste care dai în timpul zilei, ajungi acasă şi uiţi de toate pentru ca există cineva care n-are cum să-ţi facă rău. Că gasesşti sprijin moral, vorbă bună, înţelegere şi veselie.
Am hotărat! De-acum, când mă mai supără ceva, o să mă gândesc la faţa Domnului T., la cât sunt de norocoasă să-l am alături şi o să-mi treacă. 
Ieri, după o lungă zi de muncă, am ajuns acasă si mă astepta cu un telefon fix nou, fără fir. Schimbase pachetul de servicii la cablu TV, internet şi telefonie. Era aşa de bucuros!!! Mi-a pus in braţe ditamai manualul de instrucțiuni ale telefonului şi in timp ce il citeam, îmi explica despre sistemul de televiziune AJDE. Şi cred că îi făcea o deosebită plăcere să vorbească despre asta, pentru că fiecare frază rostită conţinea acest cuvânt. AJDE sus, AJDE jos.
Eu tot n-am înteles care este faza cu televiziunea asta AJDE, dar mi-a făcut plăcere să-l ascult.

AJDE = HD

Pentru că el nu pronunță H-ul.