Sleeping Beauty...

Azi am clacat...
Dupa multe ore de munca si dupa foarte putine ore dormite in ultimele zile, am profitat de faptul ca nu era sefu' la birou si am adormit. Si am dormit la modul cel mai nesimtit, 5 ore!!! Ma mai trezeam cand ii auzeam pe colegi vorbind in soapta ca sa nu ma trezeasca, sau cand mai primeam cate un cot de la colegul, semn ca a intrat cineva in birou.

Asa mi se intampla tot timpul. Rezist cu stoicism cateva zile, dupa care dorm. Nu conteaza unde, cum, cand.

Intr-o noapte am adormit in Club A, in picioare, rezemata de perete.
Acum 2 ani, de Revelion, am adormit la ora 11 pe un fotoliu. Pentru ca era galagia prea mare, m-am deplasat intr-un dormitor si m-am intins pe pat. La 12 fara putin m-au trezit oamenii ca sa ies afara la sampanie si artificii. Am iesit afara, in sosete si cu maneca scurta, si dupa 2 minute am intrat inauntru ca sa ma imbrac. M-am dus in dormitor, mi-am pus o cizma, dupa care am luat patul in brate. M-am mai trezit la 5 cand toata lumea pleca acasa.
Deja mi-am format o traditie. Cand merg in Vama, prima noapte o dorm; pe plaja, cu capul pe mesele din Expirat. Incepand cu a 2-a noapte, rezist, si apuc sa prind rasaritul.
O alta traditie este sa dorm in avion la plecare. La intoarcere, niciodata. Si asta pentru ca sunt odihnita dupa vacanta.

Toate astea se intampla doar cand sunt extrem de nedormita.
Am fost invitata la o petrecere la care trebuie sa mergem deghizati. Deja am informat gazda ca in orice m-as deghiza, la un moment dat, voi fi Frumoasa din padurea adormita.

Cre'ca am nevoie de un concediu!!!

Mancam rahat, ca asa ne sta noua bine!!

Azi am avut o discutie pe cat de interesanta, pe atat de enervata cu Chuckie. Bine, cam asa sunt toate discutiile noastre, insa astazi, daca era langa mine, cat sunt eu de mica, il luam la bataie. Recunosc ca-s cam iute la manie.

Intr-un punct culminant al discutiei, imi spune, si aici citez: " Lumea ta se invarte intre cainii din parcare si baiatul cu ziare, Domnul T si tranzit. Cam astea sunt punctele tale cardinale si dintre toate dl T e nordul."

Draga Chuckie, tin sa te anunt ca blogul asta nu reprezinta lumea mea, ci doar o parte a partii frumoase din ea. Cealalta parte, mai putin frumoasa, nu cred ca este cazul sa o fac publica. Daca tu ai ales sa ma cunosti doar prin prisma aberatiilor de pe blog, este fix problema ta. Ai avut nenumarate ocazii sa ma cunosti si altfel.

Ma bucur ca iti place sa mananci rahat; eu nu pot decat sa-ti urez pofta buna! Numai ca am pretentia sa nu-l mananci in preajma mea pentru ca sunt sensibiloasa si imi provoaca greturi.

Si iata-ma vorbind din nou, fara sa vreau, despre "tranzit"!

Capodopera marca Domnul T.

Azi-dimineata, pe la ora 12, in timp ce-mi era somnul mai dulce, am auzit in vis o voce entuziasmata care spunea: "Copilu', Copilu', vino repede sa vezi ce am facut". Eu binenteles, nu m-am deranjat sa ma ridic din pat, desi ma trezise. Ei, si-n urmatoarele secunde, vine peste mine si ma taraste pana la balcon ca sa-mi arate isprava.

Da, este vorba despre Domnul T., care, de plictiseala, a facut un mini om de zapada pe pervazul de flori.

Omuletul lui are in loc de nas un capac de pix, in loc de ochi a pus nasturi, mainile le-a rupt dintr-o matura, gura este, de fapt, un sambure de maslina iar pentru palarie, a lasat o sticla de apa de 5 l fara capac. Piesa de rezistenta, ochelarii i-a primit, cadou de la mine, acum vreo 2 ani.
La 2 ore dupa ce mi l-a aratat, ma cheama din nou: "Copilu', copilu' (ca asa imi spune el), vino repede ca sa vezi!!!"
Merg, si cand ajung, imi arata ca la blocul din fata sunt niste oameni si niste caini care-i admira omul de zapada. Se pot vedea in poza niste oameni, dar niciunul nu pare sa-i admire capodopera.

Dupa ce i-am fotografiat capodopera, mi-a spus sa pun pozele pe net ca sa le vada toata lumea. Inca nu stie ca este o mica vedeta.

Eu il felicit pe Domnul T pentru ca, desi are o varsta destul de inaintata, si-a pastrat spiritul tanar.

Voi, astia tineri, cand ati facut ultima oara un om de zapada, fie el si in miniatura?

Ma doare-n... laptop!

Ba nu, in cur.

La propriu!
Sunt suferinda, tot la propriu.

De fapt, postarea asta a fost creata doar ca sa ma laud ca, desi ma doare-n cur, stau intinsa pe pat intr-o parte si scriu pentru caaaa... sunt fericita posesoare a unui HP. Mai multe detalii decat ca se deschide si pot sa-l iau cu mine in pat, nu stiu.

Il am de vreo saptamana, dar date fiind circumstantele, m-am gandit ca poate unii dintre voi nu au posibilitatea sa stea la calculator, intinsi pe pat, pe-o parte, atunci cand sunt invadati de hemoroizi.

SAC!

Oricum, e nasol sa te doara-n cur!

Domnul T si "H"-ul

Iata inca o chestie din seria Domnul T.

Astazi am avut o discutie cu el, chiar nu mai stiu despre ce vorbeam pentru ca ceea ce a urmat, m-a facut sa uit. Deci, subiectul neinteresant. Cert e ca la ceva ce am spus eu, am primit ca raspuns o fraza ce continea cuvantul "Icler". Pentru ca nu am inteles ce a a spus, l-am pus sa repete. A repetat, numai ca a doua oara a spus "Itler". In urmatorul moment am inceput sa rad isteric si il intreb, printre hohote de ras, "Cine? Hitler?".
Deci da, am uitat complet de acest mic amanunt. Domnul T este "HH"-it. Nu stiu daca exista termenul asta, insa eu asa l-am denumit. Nu cred ca s-a inventat o denumire pentru oamenii care nu pot pronunta H-ul.

Ca sa fac o scurta prezentare, in loc de "hoţ" spune "oţ", "handicapat" - "andicapat", "haina" - "aina", "Mihai" - "Miai" etc.

Problema este, insa, mult mai grava. Nu stie nici sa-l scrie... Cautam intr-o zi in agenda lui telefonica un numar si cand am ajuns la litera M, am gasit un Mihai trecut cu "Miai" si o "Mihaela" trecuta cu "Miaela". Am devenit curioasa si dorind sa studiez mai in detaliu problema, nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca la litera "H" nu e trecut niciun nume, desi stiam sigur ca trebuie sa fie un Horia p'acolo. Asa ca m-am dus la "O" si l-am gasit...

D'ale mele scrisuri...

Sunt in pana de idei si cred ca se datoreaza gerului de afara. Mi-a inghetat creierul si mana cu care tin condeiul.

Acestea fiind zise, sunt foarte racita, irascibila, anxioasa si enervanta zilele astea. Conform horoscopului, cica, o sa fiu asa pana in mai.
Acu' nu stiu daca-s asa pentru ca s-au terminat sarbatorile si am strans bradul sau pentru ca incerc sa dau jos toate toxinele pe care le-am adunat in ultimii 10 ani. Cert e ca ma bucur sa vad la stiri ca ploua cu pasarici moarte in toata lumea.
Vorbeam zilele trecute cu Domnul T si ii sugeram sa construiasca un buncar, la el in curte acolo, langa veceu. Dar degeaba construieste el un buncar pentru ca daca ploua n-are niciun rost. Poate doar un buncar plutitor. Oricum, n-are el timp de d'astea; e prea preocupat sa-si mute veceul din curte in casa.
Un alt motiv pentru care s-ar putea sa am starea asta este ca in decembrie 2010 am renuntat la un prieten foarte bun. Statea tot timpul pe capu' meu si ma tragea in jos cand imi era lumea mai traga. Da, e vorba despre par. Podoaba mea capilara a ajuns pana la umeri dupa ce timp de cativa ani a fost pana la cur. Dar, vorba bunului meu amic Radu, si aici o sa-mi permit sa-l citez: "Bine ca l-ai tuns fata!!! Se saturase si el de atata miros". Cine nu s-a prins, sa se mai gandeasca odata pana unde aveam parul inainte sa-l tund.
Anul 2011 a inceput mai bine decat ma asteptam... pe 1 m-a durut capul iar pe 2 mi s-a stricat calculatorul de acasa. L-am demontat, l-am surubat, am mesterit vreo 3 ore. Diagnosticul l-am pus tot eu: "Cumpar altu' " urmat de un sir lung de injuraturi si trantiri cu el pe jos. Problema e ca l-am stricat de tot si unele componente nu imi apartin.
De deprimata ce sunt, am facut ceea ce-mi place mie cel mai mult sa fac atunci cand sunt deprimata. Am dat banii pe tampenii. Asta nu este decat un remediu fictiv pentru ca ma apuca si mai tare depresia dupa ce vad ca am dat ultimii bani munciti cinstit de manutele astea doua cu care tastez, pe chestii pe care, probabil, n-o sa le port niciodata. Un lucru e clar, mi-am cumparat si o bratara de piele de care nu-mi pare rau, mai ales ca am luat-o si la jumatate de pret.
Am inceput o cura naspa. E naspa, atat pentru ca nu am voie sa pun pic de alcool in gura (cu ocazia asta ii cer scuze lui John caruia i-am promis ca mergem in Club A zilele astea ca sa ne imbatam si sa agatam), cat si pentru ca nu mai pot sa-mi etalez calitatile mele de bucatareasa oamenilor ce-mi trec pragul. Nu pot sa gust, nu fac! Daaar cine o sa fie zvelta, sanatoasa si plina de energie? EU!!

Cam atat am avut de spus pentru astazi. Nu recitesc ce am scris, mi-e lene.

Si pentru ca imi place genul epic, o sa inchei aberatia asta a genului liric, ca o povestire in rama:

"Sunt in pana de idei si cred ca se datoreaza gerului de afara."

Fara titlu 2011...

Am zis sa scriu si eu ceva in prima zi din an, ca de, asa se cade...

De cand m-am facut mare si am inceput sa gandesc ca "o adulta", am observat ca, odata cu trecerea anilor, anul ce a trecut pare mai de cacat decat anul dinaintea anului ce a trecut si, in concluzie, ma astept ca anul ce vine sa fie de 2 ori mai de cacat.

Dar... asta nu este motiv de suparare sau de bucurie, ci de betie!!!

Cu cat suntem mai beti la trecerea dintre ani, cu atat constientizam mai putin aceste lucruri si cu atat ni se rupe mai mult de ceea ce ne asteapta in noul an.

Asadar, va urez un 2011 de cacat si plin de betii!

P.S. Iar nu merge muzica!! Ma las pagubasa! In 2011 va las sa cititi in liniste!!! O sa pastrez totusi ursul, pare simpatic!