luni, 8 septembrie 2014

Studiu de caz

"Ai un IQ atât de scăzut încât îmi vine să fug din calea ta de frica să nu se ia. 
Ai nevoie de atât de multă afirmare încât nici nu-ți dai seama că fiecare vorbă spusa și fiecare lucru făcut și gândit de tine, nu fac altceva decât să te marginalizeze și mai mult. 
Mă uit la tine când îmi vorbești și tot ceea ce gândesc este: "Sper că face misto de mine!!!", pentru că m-as simți mai bine să știu că faci misto decât că îmi vorbești serios. Când îmi dau seama că vorbești serios, îmi pun niște dopuri imaginare în urechi și îmi fac in cap scenarii în care te bat cu pumnii și picioarele până când taci. Asta este singurul fel în care te pot asculta.

Câteodată își fac apariția sentimentele mele bune și toată scârba pe care mi-o provoci se transformă în milă. Dar trece și aia când văd cât de multă importanță îți dai și cât de interesant crezi că gândești și trăiești.

Însă, ceea ce este cel mai deranjant la tine este că ești în mijlocul oamenilor și arunci în ei cu toate shit-urile și bullshit-urile care-ți debitează prin creierul ăla mic, cât un găinaț de furnică. 

- Ca și tratament, îți recomand aceste pastile care îți vor amorți cele doua emisfere ale creierului, întrucât procentul pe care îl folosești este atât de mic încât mai bine nu-l folosești deloc. 
- Dar eu sunt atât de cool și de mișto, cum să nu îmi mai folosesc creierul?!
- Ok, în cazul ăsta lăsam centrul gândirii dar trebuie neapărăt să faci operatie pentru oprirea centrului vorbirii.
-Wow!!! Știam eu că am probleme cu inima, dar nu credeam că voi ajunge să fac operație pe cord deschis.
-Chem o ambulanță, nu te pot lăsa să mergi acasă în starea asta!"

Și acesta este motivul pentru care nu m-am făcut psiholog!