Cacat cu ochi...

Eu am ajuns la nefericita concluzie ca-s un cacat un ochi, nas, gura, maini, picioare, cur si ţîţi.Si am inteles si de ce sunt un om singuratic si nefericit uneori. Din cauza mea. Aroganta si sinceritatea mea debordante bat la cur toate intentiile mele bune si toate apucaturile mele filantropice. Unde mai pui ca merg si la Biserica in fiecare duminica si ca provin dintr-o familie cu cei mai morali si cumsecade oameni.

Nu-s un om care se apropie usor si nici un om de care sa se apropie usor cineva.

Ma enerveaza chestii care NU este NORMAL sa ma enerveze, ma enerveaza unii oameni cu care ma port ca un cur si este vizibil. Daca nu exprim prin vorbe, exprim prin expresia fetei. Si cand ma enerveaza ceva atat de tare, ceva care, bineinteles, n-ar trebui sa ma deranjeze si care, in mod normal, nu deranjeaza pe nimeni, incep sa scot porumbei pe gura. Porumbei priviti de persoana deranjanta cu o atitudine nu tocmai pozitiva. Si asa incep discutiile in contradictoriu (certurile). Uneori mai cedez, mai las garda jos, dar doar atunci cand simt ca persoana/persoanele nu merita atata osteneneala din partea mea, pentru ca oricum imi sunt inferioare si consider ca le fac un favor daca ma cobor atat de mult incat sa ma cert cu ele.

Iar evenimentele din ultimele zile m-au facut sa-mi analizez gandurile si apucaturile si sa constat ca eu n-as putea sa suport un om ca mine.

Omul si cercul

Cand vreau sa fiu singura ma opresc. Scot o bucata de creta din buzunar si trag un cerc in jurul meu. In interiorul cercului ma simt la adapost. Cand sunt in interiorul cercului, nimeni nu poate si nici nu are dreptul sa imi vorbeasca. Nimeni nu poate si nici nu are dreptul sa ma atinga, sa intre in cercul meu, sau sa ma priveasca prea insistent. In interiorul cercului nu mai aud nici zgomtele strazii, nici valurile marii si nici tipetele pasarilor. Cand esti in cerc nu mai simti nici frica, nici foame, si nici durere, chiar si timpul se opreste in loc. Te scufunzi pur si simplu in abstract ca intr-un vis protector, devii centrul cercului. Daca vreau sa ies din cerc, intind pur si simplu mana si intrerup linia cercului. Nimeni nu poate sa o faca pentru mine inafara de mine insami, nimeni nu poate sa taie cercul din exterior pentru mine. Miracolul cercului sta in protectia totala pe care o ofera. De cand a fost inventat cercul, lumea o duce mult mai bine. Nu mai sunt razboaie, nu mai e foamete, nu mai sunt catastrofe, a scazut pana si criminalitatea. Daca suntem intr-o calatorie si suntem obositi, cel mai bine este sa ne odihnim in interiorul cercului. Daca nu putem raspunde la o intrebare esentiala, cercul este cel mai bun loc de refugiu si meditatie. Daca ni se apropie momentul mortii, si nu vrem sa murim, putem vegeta la infinit in interiorul cercului. E adevarat ca doua fiinite umane nu pot intra impreuna inauntrul aceluasi cerc. Sunt unii care au incercat, dar degeaba, un cerc pentru doi? Asa ceva nu exista si nici nu va exista vreodata. De cand oamenii au invatat sa utilizeze cercul, orasul si-a schimbat total infatisarea. Peste tot vezi numai cercuri, unorale place sa-si instaleze cercul pur si simplu pe trotuar sau in mijlocul strazii, sunt altii care n-au mai iesit din cerc de zile si zile in sir. In marile sali de asteptare, in pietele publice, in gari nu vezi acum decat oameni ghemuiti parca uitati in cercul lor. Asa se face ca de la o vreme orasul e mult mai curat si e mai multa liniste. Ceea ce ma nelinisteste insa putin sunt unele zvonuri care circula de o vreme prin oras, se spune ca toate cercurile ascund totusi o capcana, se spune ca oamenii intra in cercuri si nu mai pot iesi, se vorbeste chiar despre oameni care in pofida vointei lor au ramas blocati in cercuri. S-ar parea ca de la o vreme cercurile nici nu mai asculta de oameni. Se vehiculeaza ideea ca cei care traiesc incercul lor de 10 ani, de 20 de ani sunt in realitate prizonieri ai cercului. S-ar parea ca sunt nenumarati cei care odata intrati in cercul lor descopera ca nu mai pot sa-si deschida cusca in care au intrat si ca nu vor mai putea iesi defapt , niciodata.

 

                                                                                                                       

                                                                                                                                                      Omul si cercul - Matei Visniec

VREAU!!! ACUM!!!

Nu cred ca exista om mai impulsiv decat mine. Eu cand vreau ceva, trebuie sa am. Nu am rabdare...
Daca vreau sa primesc pe cineva, ma apuc sa cersesc. Nu astept ordinea fireasca a lucrurilor.
Daca vreau sa-mi cumpar ceva si nu am bani, fac pe dracu'n patru si imi cumpar. Nu astept sa fac rost de bani.
Daca vreau sa atrag atentia cuiva, apai imi adun toate puterile si o atrag. Nu il las pe acel cineva sa ma remarce, pur si simplu.

Eu nu-s in stare sa las ordinea fireasca a lucrurilor sa mi se intample. Trebuie sa le precipitez, sa-mi bag coarnele si sa fac rahatul praf. Daca vreau ceva ACUM, trebuie sa fie ACUM. Altfel, ma enervez, si ma consum, si nu mai am liniste. Si trebuie sa am tot ce vreau, atunci cand vreau!!! Nu ma multumesc cu firimituri.

Sunt ca un copil razgaiat caruia nu ii cumpara ma-sa inghetata pentru ca a mancat deja prea multa. Si de draci, incepe sa urle, sa se tavaleasca si sa bata cu picioarele de pamant.

E tare greu sa fii in pielea mea...