Morții sunt de vină!

După 3 zile în care nu am vorbit despre incident cu nimeni, înafară de soțul meu (da, între timp, eu și Oria ne-am căsătorit legal și religios) și mama, care, deși știe că nu o mai ard de mult timp prin catacombe împuțite de seara până dimineța, dar știind ce preferințe muzicale "sataniste" am, a vrut să se asigure că sunt bine, m-am hotărât să-mi dau și eu cu umila-mi părere.

Recunosc, n-am fost niciodată în Colectiv. Deși am văzut event-uri acolo, din comoditate, nu m-am entuziasmat niciodată să merg. Dar numai Dumnezeu știe de câte ori am fost pe punctul de a muri. Și numai când mă gândesc că-mi lua 5 minute să traversez un sfert de club până la bar din cauza aglomerației. La Expirat mă împiedicam de 3 ori pe scări când ieșeam afară ca să iau o gură de aer. Ce aș fi făcut dacă era incendiu, în condițiile în care stăteam ca stridiile conservate și afumate?! Ce aș fi făcut, dacă eu mă împiedicam pe treptele alea fără să mai fie nimeni lângă mine, cu un puhoi de oameni în spatele meu arzând?!

Eu nu dau vina nici pe autorități, nici pe patroni. Eu dau vina pe mine!

Când traversăm strada, chiar și neregulamentar, ne asiguram că nu vine nicio mașină. Când scoatem mâncarea din cuptor, folosim mănuși speciale ca să nu ne ardem. Când spargem un pahar, măturăm cu grijă toate cioburile ca să nu călcăm într-un ciob și să facem buba. Când este frig afară, ne îmbrăcăm gros, când este foarte cald, ne adăpostim la umbră. EU ȘTIU că înafară de mine nu este nimeni responsabil de viața mea.

Statul?! Ce grijă are statul de mine?! Nici în pensie n-am încredere, nici în asigurare de sănătate, în NIMIC!  În fața statului, a poliției, a spitalului, sunt un nimeni. Îmi plătesc toate taxele, amenzile, dar analizele mi le fac de ani de zile în spitale private. Și Doamne ferește să am vreo complicație. Când a fost Domnul T. internat m-au costat o avere operațiile și medicamentele pe care nu le aveau în spital. Doctorii sunt minunați, jos pălăria! Tatăl meu, după ce credeam că o să rămână ațintit în niște cârje toată viața, acum zburdă de fericire, aleargă, merge la muncă și urcă câte 10 etaje fără să clipească. Nu sunt medicii de vină că iau bani pacienților, și nici pacienții că dau. Medicii sunt de vină că nu pleacă din țara asta, că nu-și dau demisia, că nu intră în grevă ca să simtă statul român cât de importanți sunt. Mai importanți decât Biserica, mai importanți decât Primăria, mai importanți decât prim-ministrul și mai importanți decât Președintele țării. Nici cei mai pioși oameni din lume nu se duc la Biserică când au probleme de sănătate:"A, stai, că mă duc la popă și mă face bine". Mi-am pus deseori întrebarea: Ce sunt eu în Romănia asta, pe care o iubesc așa de mult?! Un număr, un cetățean, o ființă umană, un fraier?!

Patronii?! Ei și-au deschis un business cheap, unde totul era cheap. Intrare liberă la concerte, băutură ieftină, fără fițe și fără nimic fastuos. Singurele cluburi sigure în care mi-am permis să intru în viața asta, au fost Bamboo și Boa, și mi-am permis să merg pentru că au fost organizate de firmă și a fost totul gratis. Dar credeți că alea sunt sigure? Nu știu, nu fac afirmații, dar mă gândesc că un club, în care numai intrarea te costa cât banii dați pe două nopți în Club A, ar trebui să aibe un sistem de incediu decent.

S-a gândit cineva vreodată că de vină este incultura din România?! Că 99% din populație ascultă manele și alți "artiști" contemporani, și distracția lor zilnică este să se uite la Acces
Direct în timp ce sparg o strachină de semințe? Iar ăia mai bogați se sparg în fițe și cheltuiesc pe zi cât cheltuiau "sataniștii" ăștia amărâți într-un an. Zilele astea, după ani de zile, am deschis TV-ul ca să fiu la curent cu tot ce se întâmplă și mi-am reamintit de ce am reununțat de mult la TV. Cum poți tu, televiziune respectabilă, să dai imagini de la înmormântarea decedaților?! Cum poți tu să pui titluri cu "anunț bombă" și "n-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat la înmormântarea lui cutărescu"? TVR-ul ăla care a fost atât de blamat, a dat cele mai eficiente și cele mai sănătoase știri. Părerea mea! Păi patronii ăștia de bodegi inflamabile, deschid bodegile după bugetul celor care vin acolo. Un local pentru artiști, oameni cu buget limitat dar care nu vor să stea în casă la TV, trebuie să fie ieftin, altfel nu te mai alegi cu nimic. Nu le iau apărarea, încerc doar să judec logic. Sunt niște inconștienți, ca mulți alții. Diferența dintre ei și ceilalți este că ei au avut ghinion. Cum și cei care au fost vineri în Colectiv au avut ghinion și au murit iar eu am scăpat de atâtea ori, așa o să înfunde și ăștia 3 închisoarea iar restul vor scăpa. Dar sper, măcar, că se simt vinovați! PENTRU CĂ EU MĂ SIMT!

Eu mă simt vinovată de ceea ce s-a întâmplat. Și-mi cer iertare! Pentru că am fost inconștientă, pentru că am vrut să mă distrez pe bani puțini, pentru că nu m-a interesat niciodată unde intru și cum ies de acolo, pentru că n-am știut niciodată exact unde este ieșirea, pentru că am fumat în cluburi și am aruncat țigara pe jos, pentru că mi-am îndemnat prieteni să meargă cu mine la concerte în astfel de cluburi. Mă simt vinovată! Poate că dacă mi se întâmpla mie ieri, scăpau ce de azi!

Morții sunt de vină pentru că au fost inconștienți. La fel de inconștienți ca și noi, ceilalți. Ei doar au avut ghinion. Nu e din cauza muzicii, și nici din cauza Halloween-ului.

Nu vreau să mă dau în stambă! Oricum nu mai am loc de nimic zilele astea. Doar mi-am scris frustrarea pe un blog pe care nu-l citește nimeni...

Domnul T. cotrobăie

Este atât de frumos să am un domn T. care mă vizitează la garsonieră, îmi cotrobăie prin frigider și rade tot, după care se duce prin restul casei, îmi deschide toate dulapurile și-mi analizează toate ornamentele pe care și le însușește, și pleacă de fiecare dată cu o sacosă plină de la mine. După care mergem la cumpărături și își cumpără un sac de dulciuri pe banii mei.

Dar face asta când suntem doar noi doi. Dacă este și Oria prin preajmă, se rușinează și stă cumințel într-un colțișor.

Este absolut adorabil!

Care-i treaba cu handmade-ul în România?!

Sunt de-a dreptul frustrată!
În calitate de crosetăreasă talentată, vreau să ridic calitatea lucrului făcut de mână la valoarea lui reală. Am zis!
Nu înțeleg sistemul de valori al românilor. Să presupunem că fac o cuvertură de pat croșetată. Materialele pentru ea mă costă cel puțin 200 de lei. Asta dacă cumpăr cel mai ieftin fir. Munca mea durează aproximativ o lună, două, șase, în funcție de complexitatea modelului. Cât ar valora munca mea? 50 de lei? Adică sunteți dispuși să plătiți 250 de lei pentru o pătură lucrată manual în condițiile în care un jaf de cuvertură, banală, fără personalitate și fără niciun aspect, luată din Dragonul Roșu costă tot cam atât?

Păi să nu vă înjur?! Și pe voi, ăștia de vreți fără să apreciați munca ăluia de la care vreți, și pe ăia de le vând la prețuri aberant de mici?! Cum e posibil ca o căciulă handmade, la comandă, să coste 20 de lei, când în magazin costă 70?!

Handmade-ul din România a devenit handjob, prostituție curată.

M-am prostituat și eu vânzând 2 pulovere cu 80, respectiv 120 de lei. Pulovere la comandă, cu năsturei, fundițe, spate gol, la care am muncit zi și noapte. După aceea m-am oprit. Când am primit comandă de al 3-lea, am ridicat prețul la 500 de lei, n-a mai vrut, totuși 500 de lei pentru un pulover făcut la comandă e prea mult în România. Un guleraș de 20 de lei este prea scump pentru un om care conduce ultimul tip de BMW. O pătură de 1000 de lei e prea scumpă pentru un om care și-a permis să plătească pe mobila din dormitor 20000 de lei.

Hai siktir!