Sunt de-a dreptul frustrată!
În calitate de crosetăreasă talentată, vreau să ridic calitatea lucrului făcut de mână la valoarea lui reală. Am zis!
Nu înțeleg sistemul de valori al românilor. Să presupunem că fac o cuvertură de pat croșetată. Materialele pentru ea mă costă cel puțin 200 de lei. Asta dacă cumpăr cel mai ieftin fir. Munca mea durează aproximativ o lună, două, șase, în funcție de complexitatea modelului. Cât ar valora munca mea? 50 de lei? Adică sunteți dispuși să plătiți 250 de lei pentru o pătură lucrată manual în condițiile în care un jaf de cuvertură, banală, fără personalitate și fără niciun aspect, luată din Dragonul Roșu costă tot cam atât?
Păi să nu vă înjur?! Și pe voi, ăștia de vreți fără să apreciați munca ăluia de la care vreți, și pe ăia de le vând la prețuri aberant de mici?! Cum e posibil ca o căciulă handmade, la comandă, să coste 20 de lei, când în magazin costă 70?!
Handmade-ul din România a devenit handjob, prostituție curată.
M-am prostituat și eu vânzând 2 pulovere cu 80, respectiv 120 de lei. Pulovere la comandă, cu năsturei, fundițe, spate gol, la care am muncit zi și noapte. După aceea m-am oprit. Când am primit comandă de al 3-lea, am ridicat prețul la 500 de lei, n-a mai vrut, totuși 500 de lei pentru un pulover făcut la comandă e prea mult în România. Un guleraș de 20 de lei este prea scump pentru un om care conduce ultimul tip de BMW. O pătură de 1000 de lei e prea scumpă pentru un om care și-a permis să plătească pe mobila din dormitor 20000 de lei.
Hai siktir!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu