Azi, am fost sa-mi vars amaru' in oras, la o ceasca de cafea.
In timp ce-mi sorbeam linistita cafeaua si-mi ascultam cu atentie interlocutorul, a inceput sa cante pe fundal melodia de mai jos.
Dintr-o data, mi s-a facut pielea de gaina si nu am mai auzit nimic din ce mi se spunea. Plus ca, abia asteptam sa ajung acasa ca sa o ascult.
Le cer scuze vecinilor mei care, probabil, isi doresc sa adoarma.
Nu pot sa ma abtin. Imi da o stare de liniste, amestecata cu euforie, nervi, fericire, tristete. Un amalgam de trairi de la o singura melodie.
O stiu de mult, intotdeauna mi-a placut, dar niciodata nu mi-a dat starea asta.
Ma rascoleste.
Sunt nebuna?!
marți, 22 februarie 2011
luni, 14 februarie 2011
Too Much Love Will Kill You
Si cum m-am trezit eu azi, ca un copchil constiincios, la ora 9:00, am deschis TV-ul ca sa vad stirile in timp ce-mi fac tabieturile de dimineata. La stiri, pe langa crime si accidente, toata lumea era fericita ca astazi este Ziua Indragostitilor. Urari, petreceri, organizari, preturi, mizda-pasii. In weekend stirile au fost la fel. Am inchis TV-ul si m-am pus in fata calculatorului. Intru pe feisbuc, pagina plina de urari. Intru pe mess, toata lumea avea la status urari. Inchid mess-ul si deschid winamp-ul. Dau play si incepe sa cante melodia de mai jos.
In sfarsit, am zis, cineva tine si cu mine astazi!
Vreau sa le multumesc pe aceasta cale lui Freddie Mercury pentru aceasta melodie, mamei pentru ca m-a nascut, Domnului T. pentru ca-mi inveseleste fiecare clipa din viata, vecinilor pentru ca inca ma mai saluta pe strada, prietenilor pentru ca inca imi mai sunt prieteni si profesorilor de la facultate pentru ca m-au lasat repetenta!
Pentru indragostitii de azi, cele de mai jos:
In sfarsit, am zis, cineva tine si cu mine astazi!
Vreau sa le multumesc pe aceasta cale lui Freddie Mercury pentru aceasta melodie, mamei pentru ca m-a nascut, Domnului T. pentru ca-mi inveseleste fiecare clipa din viata, vecinilor pentru ca inca ma mai saluta pe strada, prietenilor pentru ca inca imi mai sunt prieteni si profesorilor de la facultate pentru ca m-au lasat repetenta!
Pentru indragostitii de azi, cele de mai jos:
duminică, 13 februarie 2011
Moarte sigura prin lovituri de... lingura?
Nu mai sunt la moda otrava, pistolul, cutitul si toporul. Lingura rules!!!
Vizionare placuta!
Vizionare placuta!
Nervi cu muci
Ieri am fost nervoasa. Atat de nervoasa incat nu mi-a trecut nici azi.
Pentru ca de 3 zile sunt gripata si las dupa mine dare de muci precum melcul, nu am avut conditia fizica necesara pentru a face exercitii, asa ca a trebuit sa urlu si sa trantesc.
Voce nu am nici sa vorbesc, de urlat nici nu se pune problema, asa ca faza de ieri este memorabila.
Il stiti pe Smeagol din Stapanul Inelelor?! Ei, cam ca a lui este vocea mea de 3 zile incoa.
Ieri, in timp ce aveam o discutie in contradictoriu (ma certam) cu cineva, intr-un moment de isterie maxima, am inceput sa tip (chinui sa vorbesc putin mai tare) cu vocea mea de Smeagol. Si pentru ca mi-a venit sa trantesc cu ceva pe jos si pentru ca singurul lucru pe care-l aveam la indemana era servetelul meu plin cu muci, l-am aruncat pe ala cu toata puterea si toti nervii pe care-i aveam.
De obicei trantesc cu farfurii, telecomenzi, telefoane si alte obiecte solide in timp ce urlu de ma stie tot blocul. Ieri, insa, nu am reusit sa ma aud nici macar eu.
Am fost atat de simpatica incat persoana cu care ma certam a inceput sa rada cu lacrimi de mine.
marți, 8 februarie 2011
Slalom printre cacati, balti, si mai multi cacati, noroaie, iar cacati si gheata.
Astazi am avut parte de aventura vietii mele...
Am avut de facut niste drumuri si pentru ca stratul de ozon mirosea a primavara, m-am decis sa le fac la pas.
Primul obstacol, inca de la iesirea din bloc, a fost baltile! Pentru ca daca le-as fi ocolit ar fi insemnat, la fiecare balta, sa merg cu 5 minute in plus (1 balta pe m patrat X vreo 5 km X 5 minute = o saptamana), am preferat sa le sar. Numai ca, nu-s atat de buna la sarituri si spagaturi, si fara sa vreau, saritura mea luata cu avant se oprea fix la mijlocul baltii. Nu mai spun de masinile ce treceau cu viteza prin balti si ma stropeau din cap pana-n picioare de "respect". Dupa mai putin de 10 m, m-am conformat si n-am mai luat in calcult posibilitatea sariturii sau a ocolirii. Am calcat in fiecare balta, si din cand in cand, calcam atat de apasat, incat ii stropeam si pe ceilalti trecatori. Tot in categoria asta intra si noroiul. Nu exista noroi fara balta sau balta fara noroi. Sunt nedespartite.
Capitala, a aratat astazi, pe alocuri, ca o mlastina cu noroaie miscatoare. Si daca ar fi fost numai atat... Obisnuita sa merg prin balti si noroaie pana la gat, pe prima portiune de asflat care nu detinea balti si noroaie, mi-au fugit picioarele-n fata. Binenteles, nu a apucat sa se faca balta sau noroi pentru ca era inca inghetat. Iar eu aveam niste ghete cu care alunec si pe mocheta...
Si ajung, in cele din urma pe unul dintre trotuarele dintre Baba Novac si Dristor. NU AM VAZUT IN 23 DE ANI ATATA CACAT!!! Deja, baltile si gheata erau mici obstacole pe langa gigantii cacati! Trotuarul ala poate fi nominalizat cu succes la categoria "Cel mai cacat trotuar".
Pe la jumatatea trotuarului si pentru ca oricum trebuia sa ma uit in jos ca sa-i ocolesc, am inceput sa-i numar. Lungimea trotuarului are vreo 600 m. In 300 m am numarat 67 de cacati. Adica, cate un cacat la fiecare 4.48 m. Si nu i-am numarat si pe aia calcati in picioare, de pe langa trotuar sau din gradina. I-am numarat numai pe aia proaspeti, sanatosi si cu forma frumoasa.
Acum, problema mea este alta! Ce faceam daca ocoleam doi cacati iar la un m in fata, calcam intr-o balta care avea dedesubt gheata?! Care ar fi fost probabilitatea sa vin cu picioarele in fata si sa ma sprijin cu spatele de unul dintre cacati?!
Am avut de facut niste drumuri si pentru ca stratul de ozon mirosea a primavara, m-am decis sa le fac la pas.
Primul obstacol, inca de la iesirea din bloc, a fost baltile! Pentru ca daca le-as fi ocolit ar fi insemnat, la fiecare balta, sa merg cu 5 minute in plus (1 balta pe m patrat X vreo 5 km X 5 minute = o saptamana), am preferat sa le sar. Numai ca, nu-s atat de buna la sarituri si spagaturi, si fara sa vreau, saritura mea luata cu avant se oprea fix la mijlocul baltii. Nu mai spun de masinile ce treceau cu viteza prin balti si ma stropeau din cap pana-n picioare de "respect". Dupa mai putin de 10 m, m-am conformat si n-am mai luat in calcult posibilitatea sariturii sau a ocolirii. Am calcat in fiecare balta, si din cand in cand, calcam atat de apasat, incat ii stropeam si pe ceilalti trecatori. Tot in categoria asta intra si noroiul. Nu exista noroi fara balta sau balta fara noroi. Sunt nedespartite.
Capitala, a aratat astazi, pe alocuri, ca o mlastina cu noroaie miscatoare. Si daca ar fi fost numai atat... Obisnuita sa merg prin balti si noroaie pana la gat, pe prima portiune de asflat care nu detinea balti si noroaie, mi-au fugit picioarele-n fata. Binenteles, nu a apucat sa se faca balta sau noroi pentru ca era inca inghetat. Iar eu aveam niste ghete cu care alunec si pe mocheta...
Si ajung, in cele din urma pe unul dintre trotuarele dintre Baba Novac si Dristor. NU AM VAZUT IN 23 DE ANI ATATA CACAT!!! Deja, baltile si gheata erau mici obstacole pe langa gigantii cacati! Trotuarul ala poate fi nominalizat cu succes la categoria "Cel mai cacat trotuar".
Pe la jumatatea trotuarului si pentru ca oricum trebuia sa ma uit in jos ca sa-i ocolesc, am inceput sa-i numar. Lungimea trotuarului are vreo 600 m. In 300 m am numarat 67 de cacati. Adica, cate un cacat la fiecare 4.48 m. Si nu i-am numarat si pe aia calcati in picioare, de pe langa trotuar sau din gradina. I-am numarat numai pe aia proaspeti, sanatosi si cu forma frumoasa.
Acum, problema mea este alta! Ce faceam daca ocoleam doi cacati iar la un m in fata, calcam intr-o balta care avea dedesubt gheata?! Care ar fi fost probabilitatea sa vin cu picioarele in fata si sa ma sprijin cu spatele de unul dintre cacati?!
joi, 3 februarie 2011
Salon specializat in modelarea bolilor de piele prin profesionalismul unei echipe profesioniste?
Update - 15.07.2014
Doamnelor, dupa aproape 4 ani de zile in care comentariile mele negative au fost ignorate, am fost amenintata ca daca nu sterg acest articol cu continut defaimator, se va aplica legea in cazul meu. Prin urmare, pentru ca nu am avut niciodata probleme cu legea si pentru ca nici nu vreau sa am vreodata, am hotarat sa schimb atat titlul cat si continutul articolului, in niciun caz sa-l sterg.
Eu nu zic ca salonul e de "cacat", sunt convinsa ca angajatele de acolo au pregatirea si amabilitatea necesare pentru a trata clientii, zic doar ca eu m-am simtit de "cacat" in locul ala. Si din discutii cu alte persoane, nu sunt singura. Deci postarea este despre MINE, trairile mele si experientele mele.
Salonul se numeste PERFECT CONTUR si este situat pe Octavian Goga nr 6.
Sa va povestesc cum am ajuns la ei.
Am primit acu' vreo 2 saptamani pe email, o super oferta:
- 3 sedinte electrostimulare 30'
- 3 sedinte fast slim 15'
- 2 impachetari anticelulitice/slabire extraforte la
tunelul cu infrarosii - ingredienti activi cafeina,
paprika,ceai verde, hotgel 45'
- 2 sedinta vacuum-tratament anticelulitic 10'
- 1 sedinta de ultrasunete/ mezoterapie anticelulitica 15'
Toate astea la un pret acceptabil, sa zicem. Am dat un sarci pe Guagal ca sa vad daca gasesc opinii negative despre salon si, ajunsa la a 4-a pagina, n-am gasit nimic. Din experienta mea de neprofesionista in domeniu, am zis ca e ok. Am platit online, am primit voucherul iar mai departe Dumnezeu cu mila.
O sa povestesc acum despre cat de greu mi-a fost mie, in calitate de client care a platit in avans, sa reusesc sa obtin o programare. M-am simtit iritata cand incercam sa sun si nu mi se raspundea la telefon iar cand mi se raspundea, mi se spunea ca nu au cum sa ma programeze intrucat numarul de clienti este prea mare in raport cu numarul angajatilor. In cele din urma au reusit sa ma programeze dupa 2 saptamani. M-am bucurat, am zis ca un salon cu atat de multi clienti, trebuie sa fie un salon bun si cautat.
Si iata-ma pe mine, o Floricica curata si draguta, intrand in acest mult prea cautat salon. Holul, in care este si receptia, mi-a lasat o senzatie urata. Peretii erau acoperiti de un tapet alb care, cu timpul a devenit galbejit, si in fiecare colt al holului cate un fotoliu rablagit. Usile care dadeau inspre camere erau antice si scorojite. Totul era atat de vintage...
Intru, "Buna ziua", "Buna ziua", "Am o programare pentru ora 12", le dau buletinu', toate bune si frumoase, domnisoara de la receptie, care era multifunctionala pe acolo, ma trimite in debara ca sa ma schimb: "Intra pe usa aia si schimba-TE. IA-TI un halat de acolo si o pereche de papuci. Si sa-TI lasi bluza pe tine ca sa nu-TI fie frig."
Am tot lucrat si lucrez in continuare cu oameni. In decursul scurtei mele cariere in serviciu clienti, adica vreo 5 ani adunati, la toate cursurile de comunicare si la toate trainingurile la care am participat, am invatat ca unui client, indiferent de ce etnie, varsta, meserie are, trebuie sa ii vorbim la persoana a 3-a. Dar, tinand cont ca este un salon de masaj, iar patronii salonului nu-si permit traininguri specializate pentru angajatii lor, am trecut peste.
Si intru in debara ca sa ma schimb. Ce a urmat de aici, a fost pentru mine, ca un cosmar. Debaraua, folosita drept cabina de schimb, avea pe un perete o bara pe care erau atarnate cateva umerase cu niste halate, iar sub bara, un suport pentru papuci. M-a luat cu ameteala cand am mirosit si am vazut halatele si papucii. M-am bucurat foarte mult ca m-au pus sa-mi las bluza pe mine, dar eu am ales sa-mi las si sosetele.
Booon, ies eu de acolo si mai astept 5 minute in holul care era cu usa deschisa. Probabil ca sa se aeriseasca. Din hol se intra in camerele de spa. Zic asta, pentru ca erau deschise si am vazut toate bucile si cururile celorlalte cliente.
Intr-un final, sunt poftita intr-una dintre camere. Camera era putin mai mare decat debaraua iar in ea erau 3 paturi cu perdele intre ele, numai ca perdelele nu erau trase si m-am simtit usor stanjenita stiind ca imi vede toata lumea fesele. Dupa ce mi s-au inodat niste elastice de picioare, aud un: "Hei tanti, ai body pe tine! Cum vrei sa faci electrostimulare prin bluza?". Daca mi-a zis sa las bluza pe mine, nu m-am gandit ca tre' s-o desfac si intre picioare. M-am simtit umilita cand am fost abordata in felul asta. Dupa ce mi s-au pus elasticele, m-a pus sa-mi reglez eu singura aparatul in functie de cum suport electrozii si a plecat. Si am stat acolo nemiscata, timp de 45 de minute dupa care s-a oprit aparatul si a inceput sa scoata niste sunete ciudate. Am vrut sa ma ridic si sa mi le scot singura dar o alta doamna angajata acolo, mi-a spus, cu un ton rastit, sa astept ca o sa vina imediat cineva sa mi le scoata. Si a venit cineva, dupa 10 minute. M-am simtit groznic, vazandu-ma imobilizata pe un pat, cu multi angajati in jurul meu, fara ca vreunul dintre ei sa sara si sa ma scoata de acolo timp de 10 minute.
Dupa ce au trecut cele 10 minute de asteptat, mi-au scos elasticele si am fost trimisa in camera alaturata pentru vacuum. In camera alaturata, care era putin mai mica decat debaraua, tot 3 paturi. Toate 3 ocupate. Era si un scaun acolo pe care puteam fi poftita sa ma asez, numai ca una dintre angajate care, probabil, se simtea rau in ziua aceea, a preferat sa stea ea. Asa ca, am asteptat in picioare sa se elibereze un pat. Tot 10 minute. In aceasta camera erau, probabil, adunate toate angajatele salonului. Inafara de cele care masau, adica 3, mai erau 4 care stateau ca sa intretina atmosfera cu discutii gen: "Fa, proasto, mie-mi place sa ma fut si atat. Nu ma complic cu relatii serioase". Atunci am inteles de ce am asteptat mai devreme 10 minute.
In sfarsit, se elibereaza un pat. Yeeee! M-a preluat angajata care se lauda ca nu vrea relatii serioase. Era o tipa care m-a facut sa simt ca daca nu fac cum vrea ea, in urmatoarea secunda imi primesc si-o flegma-n ochi. Inainte sa ma asez pe pat, a intors prosopul pe care statuse femeia de dinaintea mea, pe cealalta parte. Am zis ok, poate ca e nou si merge folosit la 2 persoane, atata timp cat il intoarce. Dar nu, dupa ce m-am ridicat, l-a intors inapoi pe partea celalalta. M-am bucurat, totusi, ca a sters aparatul pentru vacuum cu un servetel.
La plecare, in holul din care se vedeau toate cururile, inclusiv al meu, erau 2 barbati. Nu stiu ce cautau acolo, probabil ca venisera si ei sa faca un vacuum. Dar m-am simtit prost sa stiu ca au vazut totul. Oricum, la plecare ei au fost singurii care mi-au raspuns la salut.
Ce sa mai spun, ca m-am simtit murdarita si fizic, si psihic de locul acela si de felul in care am fost tratata. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa, a fost sa ma spal.
E pe bune!
Doamnelor, dupa aproape 4 ani de zile in care comentariile mele negative au fost ignorate, am fost amenintata ca daca nu sterg acest articol cu continut defaimator, se va aplica legea in cazul meu. Prin urmare, pentru ca nu am avut niciodata probleme cu legea si pentru ca nici nu vreau sa am vreodata, am hotarat sa schimb atat titlul cat si continutul articolului, in niciun caz sa-l sterg.
Eu nu zic ca salonul e de "cacat", sunt convinsa ca angajatele de acolo au pregatirea si amabilitatea necesare pentru a trata clientii, zic doar ca eu m-am simtit de "cacat" in locul ala. Si din discutii cu alte persoane, nu sunt singura. Deci postarea este despre MINE, trairile mele si experientele mele.
Salonul se numeste PERFECT CONTUR si este situat pe Octavian Goga nr 6.
Sa va povestesc cum am ajuns la ei.
Am primit acu' vreo 2 saptamani pe email, o super oferta:
- 3 sedinte electrostimulare 30'
- 3 sedinte fast slim 15'
- 2 impachetari anticelulitice/slabire extraforte la
tunelul cu infrarosii - ingredienti activi cafeina,
paprika,ceai verde, hotgel 45'
- 2 sedinta vacuum-tratament anticelulitic 10'
- 1 sedinta de ultrasunete/ mezoterapie anticelulitica 15'
Toate astea la un pret acceptabil, sa zicem. Am dat un sarci pe Guagal ca sa vad daca gasesc opinii negative despre salon si, ajunsa la a 4-a pagina, n-am gasit nimic. Din experienta mea de neprofesionista in domeniu, am zis ca e ok. Am platit online, am primit voucherul iar mai departe Dumnezeu cu mila.
O sa povestesc acum despre cat de greu mi-a fost mie, in calitate de client care a platit in avans, sa reusesc sa obtin o programare. M-am simtit iritata cand incercam sa sun si nu mi se raspundea la telefon iar cand mi se raspundea, mi se spunea ca nu au cum sa ma programeze intrucat numarul de clienti este prea mare in raport cu numarul angajatilor. In cele din urma au reusit sa ma programeze dupa 2 saptamani. M-am bucurat, am zis ca un salon cu atat de multi clienti, trebuie sa fie un salon bun si cautat.
Si iata-ma pe mine, o Floricica curata si draguta, intrand in acest mult prea cautat salon. Holul, in care este si receptia, mi-a lasat o senzatie urata. Peretii erau acoperiti de un tapet alb care, cu timpul a devenit galbejit, si in fiecare colt al holului cate un fotoliu rablagit. Usile care dadeau inspre camere erau antice si scorojite. Totul era atat de vintage...
Intru, "Buna ziua", "Buna ziua", "Am o programare pentru ora 12", le dau buletinu', toate bune si frumoase, domnisoara de la receptie, care era multifunctionala pe acolo, ma trimite in debara ca sa ma schimb: "Intra pe usa aia si schimba-TE. IA-TI un halat de acolo si o pereche de papuci. Si sa-TI lasi bluza pe tine ca sa nu-TI fie frig."
Am tot lucrat si lucrez in continuare cu oameni. In decursul scurtei mele cariere in serviciu clienti, adica vreo 5 ani adunati, la toate cursurile de comunicare si la toate trainingurile la care am participat, am invatat ca unui client, indiferent de ce etnie, varsta, meserie are, trebuie sa ii vorbim la persoana a 3-a. Dar, tinand cont ca este un salon de masaj, iar patronii salonului nu-si permit traininguri specializate pentru angajatii lor, am trecut peste.
Si intru in debara ca sa ma schimb. Ce a urmat de aici, a fost pentru mine, ca un cosmar. Debaraua, folosita drept cabina de schimb, avea pe un perete o bara pe care erau atarnate cateva umerase cu niste halate, iar sub bara, un suport pentru papuci. M-a luat cu ameteala cand am mirosit si am vazut halatele si papucii. M-am bucurat foarte mult ca m-au pus sa-mi las bluza pe mine, dar eu am ales sa-mi las si sosetele.
Booon, ies eu de acolo si mai astept 5 minute in holul care era cu usa deschisa. Probabil ca sa se aeriseasca. Din hol se intra in camerele de spa. Zic asta, pentru ca erau deschise si am vazut toate bucile si cururile celorlalte cliente.
Intr-un final, sunt poftita intr-una dintre camere. Camera era putin mai mare decat debaraua iar in ea erau 3 paturi cu perdele intre ele, numai ca perdelele nu erau trase si m-am simtit usor stanjenita stiind ca imi vede toata lumea fesele. Dupa ce mi s-au inodat niste elastice de picioare, aud un: "Hei tanti, ai body pe tine! Cum vrei sa faci electrostimulare prin bluza?". Daca mi-a zis sa las bluza pe mine, nu m-am gandit ca tre' s-o desfac si intre picioare. M-am simtit umilita cand am fost abordata in felul asta. Dupa ce mi s-au pus elasticele, m-a pus sa-mi reglez eu singura aparatul in functie de cum suport electrozii si a plecat. Si am stat acolo nemiscata, timp de 45 de minute dupa care s-a oprit aparatul si a inceput sa scoata niste sunete ciudate. Am vrut sa ma ridic si sa mi le scot singura dar o alta doamna angajata acolo, mi-a spus, cu un ton rastit, sa astept ca o sa vina imediat cineva sa mi le scoata. Si a venit cineva, dupa 10 minute. M-am simtit groznic, vazandu-ma imobilizata pe un pat, cu multi angajati in jurul meu, fara ca vreunul dintre ei sa sara si sa ma scoata de acolo timp de 10 minute.
Dupa ce au trecut cele 10 minute de asteptat, mi-au scos elasticele si am fost trimisa in camera alaturata pentru vacuum. In camera alaturata, care era putin mai mica decat debaraua, tot 3 paturi. Toate 3 ocupate. Era si un scaun acolo pe care puteam fi poftita sa ma asez, numai ca una dintre angajate care, probabil, se simtea rau in ziua aceea, a preferat sa stea ea. Asa ca, am asteptat in picioare sa se elibereze un pat. Tot 10 minute. In aceasta camera erau, probabil, adunate toate angajatele salonului. Inafara de cele care masau, adica 3, mai erau 4 care stateau ca sa intretina atmosfera cu discutii gen: "Fa, proasto, mie-mi place sa ma fut si atat. Nu ma complic cu relatii serioase". Atunci am inteles de ce am asteptat mai devreme 10 minute.
In sfarsit, se elibereaza un pat. Yeeee! M-a preluat angajata care se lauda ca nu vrea relatii serioase. Era o tipa care m-a facut sa simt ca daca nu fac cum vrea ea, in urmatoarea secunda imi primesc si-o flegma-n ochi. Inainte sa ma asez pe pat, a intors prosopul pe care statuse femeia de dinaintea mea, pe cealalta parte. Am zis ok, poate ca e nou si merge folosit la 2 persoane, atata timp cat il intoarce. Dar nu, dupa ce m-am ridicat, l-a intors inapoi pe partea celalalta. M-am bucurat, totusi, ca a sters aparatul pentru vacuum cu un servetel.
La plecare, in holul din care se vedeau toate cururile, inclusiv al meu, erau 2 barbati. Nu stiu ce cautau acolo, probabil ca venisera si ei sa faca un vacuum. Dar m-am simtit prost sa stiu ca au vazut totul. Oricum, la plecare ei au fost singurii care mi-au raspuns la salut.
Ce sa mai spun, ca m-am simtit murdarita si fizic, si psihic de locul acela si de felul in care am fost tratata. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acasa, a fost sa ma spal.
E pe bune!
miercuri, 2 februarie 2011
Nimic de zis...
Astazi nu o sa scriu nimic despre tranzit, Domnul T, menstruatie sau alte chestii caracteristice mie.
Astazi am chef sa scriu despre nimic. Si pentru ca pofta vine mancand iar cheful de scris, scriind, o sa scriu niste nimicuri nesemnificative, neimportante, insignifiante, sau cum vreti voi sa le mai spuneti, ca doar sunteti romani.
Sa incep, deci...
Toata lumea este euforizata in perioada asta pentru ca se apropie mega-sarbatoarea curului, Sf. Valentin.
Oameni buni, sunteti ROMANI si traiti in ROMANIA!!! Aveti si voi sarbatori, care nu sunt preluate de americani. Pastrati-va traditiile si demnitatea. Ce spuneti de Dragobete? Nu am auzit pe nimeni sa se pregateasca pentru sarbatoarea asta, si este doar la cateva zile dupa sarbatoarea americana. Asta daca intradevar, vreti sa sarbatoriti ceva de genu'.
Eu cred ca indragostitii nu au nevoie de o sarbatoare. Ei se pot bucura in fiecare zi unul de celalat.
Sa nu ma intelegeti gresit. Nu am nimic cu indragostitii, ci cu conceptia imputit-americana care a spalat creierii prostilor de romani. Si nici cu americanii n-am nimic.
Ieri am vorbit cu un prieten care vrea sa-si posteze pe blog un articol de Sf. Vali Muci. Ideea este interesanta. O sa puna in articol raspunsurile mai multor oameni care au raspuns la intrebarea: "Ce este Dragostea?". Numai ca nu inteleg de ce nu a facut asta intr-o zi oarecare si de ce a trebuit sa aleaga ziua prostilor? Mergem cu totii in spirit de turma iar ciobanu' e America.
Eu sunt euforizata zilele astea pentru ca am mintea ocupata. Incerc tot timpul sa mi-o ocup cu ceva ca sa nu ma napadeasca plictiseala. Luna asta mi-am ocupat mintea cu renovari si amenajari interioare. La salariu merg sa-mi cumpar vopseluri, tapete si mobila. Cand spun mobila, ma refer la o masuta mica si vreo 2 polite. Sunt foarte entuziasmata. La fel de entuziasmata am fost si acum 4 ani cand mi-am renovat ultima oara camera. Eh, ma plictisesc repede...
Maine, 03.02.2011, stomacul meu implineste o luna de cand nu a mai primit paine, suc, junkfood, prajeli si alte chestii ce ingrasa. La inceput a fost greu. Mancam broccoli fiert si imi imaginam ca mananc cheiefsi, mancam iaurt si-mi ziceam "Mmmm, ce bun e tiramisu' asta!".
Astazi, un individ necunoscut si neimportant, mi-a spus ca am probleme psihice doar pentru ca nu am raspuns cu DA avansurilor lui de nefutut. Adica, i-am raspuns in sictir cu un umor caracteristic mie. Daca nu ma cunosti sau nu ai un simt al umorului apropiat de al meu, iti las impresia ca vorbesc serios si ca pun suflet in ceea ce zic, cand mie de fapt, mi se rupe si dau din gura doar ca sa nu tac. Eee... omu' s-a apucat sa-mi dea sfaturi, sa-mi explice ca eu am niste probleme grave. Mizda pasii!
Eu recunosc ca toate defectele din lumea asta s-au adunat la mine da' nu-s chiar atat de idioata incat sa le evidentiez.
Am terminat cu nimicurile pe ziua de azi.
Hai pa!
Astazi am chef sa scriu despre nimic. Si pentru ca pofta vine mancand iar cheful de scris, scriind, o sa scriu niste nimicuri nesemnificative, neimportante, insignifiante, sau cum vreti voi sa le mai spuneti, ca doar sunteti romani.
Sa incep, deci...
Toata lumea este euforizata in perioada asta pentru ca se apropie mega-sarbatoarea curului, Sf. Valentin.
Oameni buni, sunteti ROMANI si traiti in ROMANIA!!! Aveti si voi sarbatori, care nu sunt preluate de americani. Pastrati-va traditiile si demnitatea. Ce spuneti de Dragobete? Nu am auzit pe nimeni sa se pregateasca pentru sarbatoarea asta, si este doar la cateva zile dupa sarbatoarea americana. Asta daca intradevar, vreti sa sarbatoriti ceva de genu'.
Eu cred ca indragostitii nu au nevoie de o sarbatoare. Ei se pot bucura in fiecare zi unul de celalat.
Sa nu ma intelegeti gresit. Nu am nimic cu indragostitii, ci cu conceptia imputit-americana care a spalat creierii prostilor de romani. Si nici cu americanii n-am nimic.
Ieri am vorbit cu un prieten care vrea sa-si posteze pe blog un articol de Sf. Vali Muci. Ideea este interesanta. O sa puna in articol raspunsurile mai multor oameni care au raspuns la intrebarea: "Ce este Dragostea?". Numai ca nu inteleg de ce nu a facut asta intr-o zi oarecare si de ce a trebuit sa aleaga ziua prostilor? Mergem cu totii in spirit de turma iar ciobanu' e America.
Eu sunt euforizata zilele astea pentru ca am mintea ocupata. Incerc tot timpul sa mi-o ocup cu ceva ca sa nu ma napadeasca plictiseala. Luna asta mi-am ocupat mintea cu renovari si amenajari interioare. La salariu merg sa-mi cumpar vopseluri, tapete si mobila. Cand spun mobila, ma refer la o masuta mica si vreo 2 polite. Sunt foarte entuziasmata. La fel de entuziasmata am fost si acum 4 ani cand mi-am renovat ultima oara camera. Eh, ma plictisesc repede...
Maine, 03.02.2011, stomacul meu implineste o luna de cand nu a mai primit paine, suc, junkfood, prajeli si alte chestii ce ingrasa. La inceput a fost greu. Mancam broccoli fiert si imi imaginam ca mananc cheiefsi, mancam iaurt si-mi ziceam "Mmmm, ce bun e tiramisu' asta!".
Astazi, un individ necunoscut si neimportant, mi-a spus ca am probleme psihice doar pentru ca nu am raspuns cu DA avansurilor lui de nefutut. Adica, i-am raspuns in sictir cu un umor caracteristic mie. Daca nu ma cunosti sau nu ai un simt al umorului apropiat de al meu, iti las impresia ca vorbesc serios si ca pun suflet in ceea ce zic, cand mie de fapt, mi se rupe si dau din gura doar ca sa nu tac. Eee... omu' s-a apucat sa-mi dea sfaturi, sa-mi explice ca eu am niste probleme grave. Mizda pasii!
Eu recunosc ca toate defectele din lumea asta s-au adunat la mine da' nu-s chiar atat de idioata incat sa le evidentiez.
Am terminat cu nimicurile pe ziua de azi.
Hai pa!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)