marți, 22 februarie 2011

Rascolirea rascolirii cu arme si trandafiri

Azi, am fost sa-mi vars amaru' in oras, la o ceasca de cafea.
In timp ce-mi sorbeam linistita cafeaua si-mi ascultam cu atentie interlocutorul, a inceput sa cante pe fundal melodia de mai jos.
Dintr-o data, mi s-a facut pielea de gaina si nu am mai auzit nimic din ce mi se spunea. Plus ca, abia asteptam sa ajung acasa ca sa o ascult.
Le cer scuze vecinilor mei care, probabil, isi doresc sa adoarma.
Nu pot sa ma abtin. Imi da o stare de liniste, amestecata cu euforie, nervi, fericire, tristete. Un amalgam de trairi de la o singura melodie.
O stiu de mult, intotdeauna mi-a placut, dar niciodata nu mi-a dat starea asta.

Ma rascoleste.
Sunt nebuna?!

Un comentariu: