Din DEXul online am descoprit urmatoarele:
PARANÓIA s. f. Nume generic pentru un grup de boli psihice cronice care se manifestă prin lipsă de logică în gândire, prin idei fixe, prin susceptibilitate, prin orgoliu exagerat, prin mania persecuției, prin halucinații etc.
PARANÓIA f. Stare patologică constând în afectarea psihicului, care se manifestă prin delir sistematic (de grandoare, de persecuție, de gelozie etc.), decurgând fără halucinații și schimbări pronunțate ale personalității.
Nu prea inteleg care-i treaba cu halucinatiile astea, dar, trecem peste...
Sa inteleg ca daca cineva imi spune ca-s paranoica, imi spune indirect de direct ca-s bolnava psihic?
Eu recunosc ca mi's paranoica, atat de paranoica incat devin "paranoica" si in fata unui fruct, fotoliu, pix ietc.
Daca am un fruct in fata ochilor, imi fac mii si mii de ganduri. In fata unui pat nu mai spun.
Lasand gluma la o parte, e foarte simplu... Am pretentia sa mi se ofere exact atat cat ofer. Daca primesc mai mult, ofer mai mult; daca nu pot mai mult ii spun respectivei/ respectivului ca nu merit nici eu, nici ea/el osteneala. Daca ofer si nu primesc in schimb nici macar recunostinta si trebuie sa constat singura ca-s o fraiera, ma enervez!! Si de aici, probabil, se deduce ca-s paranoica.
Daca nu mi se ofera motive sa ma enervez si sa ma indoiesc de un anumit om, nu sunt "paranoica".
Concluzia... In termenii mei stiintifici si raportat la mine, Paranoia inseamna corectitudine.
Si nu-s bolnava psihic, da?! Poate doar putin instabila emotional!
Reminiscente, dom'le!
If you're paranoid, I'm right behind you! :)) BOO! :))
RăspundețiȘtergereAndy Grove de la Intel a spus candva: „Numai paranoicii supravietuiesc in lumea afacerilor”.
RăspundețiȘtergere;)
Anonimule, de ce nu te iscalesti?
RăspundețiȘtergereMi-e frig de frigul
RăspundețiȘtergereMi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
şi nu va mai veni-napoi, în veci,
şi haina din cuier devine rece
şi mânecile la camaşi mi-s reci.
Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
şi l-a lasat acolo, în pamânt.
Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.
Mi-e frig de frigul nopţilor de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameţii vor începe sa se-aştearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.
Mi-e frig de frigul ţurţurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.
Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Îşi joaca rolul ultim şi-i e greu,
Ca îl priveste însuşi Dumnezeu,
şi dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.