vineri, 10 decembrie 2010

Incaltat, descaltat, nici nu mai stiu...

Acum 2 veri, in timp ce eram la cumparaturi, am zarit o pereche de pantofi facuta special pentru Domnul T. Erau redusi de la 300 de lei la vreo 100, din piele, maro, cu gaurele, exact cum poarta el. Singurul inconvenient era ca nu aveau decat marimea 41 si 43, iar Domnul T poarta 42.

Pentru ca mi-au placut foarte mult si nu stiam ce numar sa aleg, am fost nevoita sa-l sun si sa-i intreb. Binenteles, el bucurandu-se si la un cui, mi-a spus repede sa-i cumpar 43 (numai bine ca daca aveau 42 ii erau mici).

Toate astea s-au intamplat in jurul orei 17:00. La ora 22, cand am ajuns acasa, Domnul T statea singurel in fata blocului si ma astepta. A venit repede la mine, mi-a luat punga si a fugit pe scari fericit! Facand un calcul lejer, saracul Domn T, timp de 5 ore, nu a mancat, nu a vorbit, nu a facut nimic decat sa numere minutele pana cand va intra in posesia noilor pantofi si cine stie de cat timp ma astepta in fata blocului...

Vara trecuta, in timp ce mergea Domnul T pe trotuarul unui cartier de case, incaltat cu pantofii lui maro cu gaurele, vede sub un gard botul unui caine. Pentru ca ii plac foarte mult animalele si pentru ca l-a impresionat bietul catel cum statea cu boticul pe sub gard, a avut proasta inspiratie sa-l mangaie cu piciorul. In urmatoarele secunde, catelul l-a apucat de pantof, Domnul T s-a speriat si a tras piciorul iar jumatate din perechea de pantofi pe care a asteptat-o 5 ore a ajuns in botul cainelui.

Si asa era sa ramana Domnul T cu un sigur pantof. Spun ca era sa ramana, pentru ca Domnul T a fost suficient de istet incat sa sune la poarta si sa-i ceara stapanului cainelui furacios, pantoful inapoi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu